Acest site folosește cookie-uri. Prin continuarea navigării sunteți de acord cu modul de utilizare a acestor informații. Află detalii aici. De acord

Băiatul ăsta, Ciprian Ciucu, merită STUDIAT un pic! „Nu ştiu să fur. Identitatea mea e de om cinstit”

Ştie să schimbe un obertain, a trebuit să înveţe ca să-i arate socrului său că e „suficient de bărbat”, dar ştie să scrie şi o lucrare de doctorat. „Singur”, precizează apăsat, „îl fac pe eficienţa investiţiilor publice. Vorbesc despre funie în casa spânzuratului”. N-are decât 3.000 de lei pe card şi vrea să fie primarul Capitalei. Ciprian Ciucu este primul independent înscris în cursa pentru Bucureşti, cu susţinerea partidului M10 al Monicăi Macovei. „Soţia mea nu a fost cea mai fericită persoană când am anunţat-o pentru că şi ea ca şi o parte din oameni zic că, dacă faci politică, trebuie să fii corupt. Îi repugnă şi ei corupţia cum îmi repugnă şi mie. Nu cumva, dacă te duci, cine ştie, ajungi acolo, vreau să trăiesc liniştită, nu cumva să furi”, povesteşte el. Nu are cum să se întâmple asta, adaugă el: „Nu ştiu să fur. Identitatea mea e de om cinstit”. 

Ciprian Ciucu are 38 de ani şi provine din societatea civilă. A fost preşedinte al Consiliului Naţional de Integritate de unde şi-a dat demisia când a ales să candideze la primăria Capitalei, ca independent, cu sprijinul M10, partidul Monicăi Macovei. De ce a luat această decizie?

„Am călătorit în Europa, în oraşele Europei din vest, din nord-vest şi m-am enervat. Adică m-am enervat cumva pe noi. Cred că putem mai mult. Am văzut că suntem în urmă şi nu din cauza noastră, a cetăţenilor, în special din cauza administraţiei locale care nu este în stare să vadă de propriul buzunar. Am acumulat această frustrare, dacă vreţi, am ţinut-o, s-a acumulat din ce în ce mai mult, până anul ăsta când am zis: ok, trebuie să mă implic şi eu, să fac mai mult”, spune el într-un interviu acordat Gândul.

Recunoaşte că, în acest moment, nu are bani pentru a-şi susţine singur campania electorală. Speră că va convinge oamenii că este o alternativă viabilă şi că îl vor ajuta să ajungă la Primăria Capitalei. „Nu aş vrea ca unicul criteriu în democraţie să fie banul, să cumpărăm semnături, să cumpărăm voturi, să cumpărăm publicitate, să cumpărăm ziarişti. Aş vrea să fie dincolo de bani. Evident, banii sunt importanţi, dar democraţia nu este doar despre bani”, spune Ciucu. Când e întrebat dacă se fură în politică spune doar : „Aoleo...”. Promite că va publica donaţiile pe care le va primi şi cheltuielile pe care le va face în campanie săptămânal. 

Dacă e să spună cine a fost cel mai bun primar al Capitalei de după Revoluţie încoace, Ciprian Ciucu îl indică pe Traian Băsescu. Spune însă că nu i-ar fi frică într-o competiţie cu fostul preşedinte, dimpotrivă, ar fi „superdistractiv”.

Despre planurile pe care pentru Primăria Capitalei, oraş cu care spune că are „o relaţie pasională”, despre marile probleme ale Bucureştiului şi diferenţele dintre el şi un candidat de partid, aflaţi din interviul de mai jos.

Cine sunteţi şi ce vreţi?

Sunt Ciprian Ciucu şi vreau să fiu primarul Bucureştiului.

Ce v-a apucat?

Am o relaţie pasională cu oraşul ăsta şi am avut ocazia să-l compar. Îmi aduc aminte de cursurile de teorie a modernizării din facultate în care profesorul îmi spunea că oamenii vor să facă mai bine şi să-şi modernizeze ţara şi oraşele în momentul în care călătoresc. Pentru că, prin comparaţie, văd cum este în altă parte. Am călătorit în Europa, în oraşele Europei din vest, din nord-vest şi m-am enervat. Adică m-am enervat cumva pe noi. Cred că putem mai mult. Am văzut că suntem în urmă şi nu din cauza noastră, a cetăţenilor, în special din cauza administraţiei locale care nu este în stare să vadă de propriul buzunar. Am acumulat această frustrare, dacă vreţi, am ţinut-o, s-a acumulat din ce în ce mai mult, până anul ăsta când am zis: ok, trebuie să mă implic şi eu, să fac mai mult.

Deci sunteţi nervos, aveţi o frustrare, de ce v-a luat atâta timp să faceţi acest pas?

Nu sunt nervos, eu sunt un tip relaxat, de obicei. De ce mi-a luat atâtat timp? Eu nu sunt de acord ca oamenii să-şi înceapă din prima cariera politică, adică am 20 de ani şi mă pun eu acolo în frunte şi-i conduc pe ceilalţi. Cred că oamenii, înainte să meargă către politică, să capete ceva experienţă, să demonstreze că pot, că pot construi ceva şi pot să lucreze în multe echipe şi că pot să fie lideri, dacă vreţi, după care să vină cu pretenţii. Acum la 38 de ani mă simt mai pregătit, mă simt în forţă şi acum este momentul să face acest pas.

Bani aveţi? Pentru că politica înseamnă şi bani.

Bani...majoritatea candidaţilor cu care o să mă lupt or să fie politicieni goi pe dinăuntru, care vor învăţa o poezie. Eu ştiu foarte multe despre administraţie în general, despre administraţie locală prin munca mea. Din zona asta vin. Eu o să mă bat nu cu candidaţi ci cu bani, o să mă bat cu banii lor, cu bugetele lor. Vă zic sincer, nu am bani.

Câţi bani aveţi pe card astăzi?

Câţi bani am pe card...? Nu ştiu, e o întrebare foarte intimă, nu ştiu dacă dă bine să răspund la asemenea întrebare. Nu mi-a pus nimeni vreodată atât de directă, câţi bani am pe card. Dacă nu mă înşel, şi acum să mă scuze soţia că vin cu această informaţie intimă în public, probabil că undeva în jur de vreo 3.000 de lei.

Câte semnături credeţi că veţi strânge cu aceşti 3.000 de lei?

N-am nevoie ca să plătesc pentru semnături. Sper. De aceea am aşteptat ca partidul M10 să mă susţină, deşi eu merg ca independent. Sunt oameni cu care eu sunt compatibil şi atunci mă bazez pe voluntariat, mă bazez pe faptul că încerc să fac o coaliţie mai largă şi oamenii să vină către mine să mă ajute.

Am mai cunoscut un independent, Nicuşor Dan, cu care dvs. aveţi o polemică zilele astea...

E aparent.

Domnia sa a făcut un calcul foarte pragmatic, pentru prezidenţiale era vreo 100.000 de euro. Având în vedere că acum trebuie să strângeţi mai puţine semnături, să zicem 50.000 de euro.

Nu cred. Asta înseamnă să plăteşti pe cineva să facă rost, nu să plăteşti oamenii să dea semnătura, asta nu aş face-o niciodată. Nu, îmi dai semnătura dacă crezi că pot să te reprezint. Îi plăteşti pe acei oameni  care îţi aduc semnături. Am auzit că se practică. Dacă voi fi disperat şi voi avea nevoie de o mie-două de semnături, nu ştiu, poate. Dar aşa nu mă văd. N-aş vrea să plătesc pentru semnături. Dacă nu reuşesc să strâng semnături, fără bani, fără un megaaparat de partid, nu merit să fiu primar. Stau frumos la mine în bancă, mai aştept, fac rost de bani, poate mai mulţi. Nu aş vrea ca unicul criteriu în democraţie să fie banul, să cumpărăm semnături, să cumpărăm voturi, să cumpărăm publicitate, să cumpărăm ziarişti. Aş vrea să fie dincolo de bani. Evident, banii sunt importanţi, dar democraţia nu este doar despre bani, este despre cum vrei să arate viaţa ta într-un oraş, despre cine crezi tu că te reprezintă. Când se vorbeşte despre vulnerabilităţile României, banii mulţi sunt adversarii democraţiei. 

Campania presupune fonduri, aţi făcut un calcul, un buget?

Evident. Este vorba de a prioritiza mediile unde poţi tu să te adresezi şi mesajul tău să fie bine receptat. O să dăm drumul şi la o campanie de strângere de fonduri. Dar partidele au pus bariere, în codul electoral. Nu poţi să primeşti bani online. Dacă vreţi să-mi daţi 5 lei de pe card, nu pot pentru că trebuie să vin la dvs. să semnăm un contract. Semnăm un contract, îl citim, 20 de pagini. Asta e o prostie. Au pus astfel de bariere ca iniţiativele cetăţeneşti, de la firul ierbii, democratice, oameni fără mulţi bani să fie blocaţi. Pentru ei e simplu pentru că pot să reprezinte interesele unor industrii şi atunci vine unul îi dă o dată 100.000 de euro. Eu n-am unde să mă duc să-mi dea cineva 100.000 de euro. Pentru că eu nu mă voi duce acolo ca să sifonez banii de la primărie.

Nu credeţi că sunt oameni dispuşi să dea bani pentru campania unui candidat independent?

Haideţi să vedem. Eu cred că sunt oameni dispuşi să dea bani pentru că ştiu că-i vor primi înapoi prin contracte preferenţiale. Diferenţa dintre mineşi  un candidat de partid clasic este că pentru ei e nevoie să fie acolo un candidat suficient de maleabil ca să poată să scoată banii din bugetul primăriei Capitalei, care este un buget mare pentru partea asta de lume. Eu nu am miza asta. Eu nu am pe cineva în spate pentru care să scot bani. Şi dacă aş avea, l-aş trimite la plimbare şi, dacă ar insista, l-aş trimite la DNA.

Toţi politicienii spun lucrul ăsta în campanie.

Eu am două lucruri în plus. Contează mediul în care te formezi. Păi, eu dacă aş fura, n-aş mai ieşi din casă, mi-ar fi ruşine. Viaţa mea s-ar termina. M-aş retrage la ţară undeva. Ar pica cerul pe mine. M-aş uita la mama, la cei care mă cunosc...efectiv nu-mi imaginez chestia asta. Identitatea mea e de om cinstit. În al doilea rând am fost preşedinte la Consiliul Naţional de Integritate şi pentru asta a trebuit să-mi fac o declaraţie de avere, ea există şi oamenii ştiu ce am.

Eu nu m-am format în politică. Am avut o tentativă în 1998 când m-am dus către PNL şi am ricoşat de acolo pentru că era un sistem de contraselecţie.

Ce v-a enervat?

Păi, ori deveneai ca ei, te adaptezi la practicile grupului acela, ori efectiv ricoşezi. Să vă spun ce m-a enervat. Ne vedeam permanent 20-30 de oameni la sector şi zic poate intru şi eu în Biroul Permanent, în fine, fac politică. Toate bune şi frumoase, vorbesc şi eu cu oamenii, poate mă votaţi şi pe mine. În ziua alegerilor, 250 de oameni, nu-i văzusem în viaţa mea. Voi cine sunteţi? Nu ştii tu, ăştia sunt membri vechi de partid, tu eşti mai nou. Practic erau studenţi de la Agronomie, li se făcuseră carnete în săptămâna aia, li se plătiseră cotizaţiile cu un an în urmă şi au pus pe cine au vrut ei în Biroul Permanent.

M-am dus către sectorul ONG, mi-am făcut o carieră în zona sectorului non guvernamental, pe politici europene şi administraţie. Oamenii ştiu de unde să mă ia. Sunt un produs al acestui oraş pentru am crescut aici, am crescut în Drumul Taberei. Încă stau în Drumul Taberei. Am studiat aici, am fost angajat aici 10 ani, am dat drumul la două ONG-uri, am o firmă de consultanţă micuţă cu care iau un contract-două pe an.

Cu statul?

Asta e jobul meu. Da, cu statul.

Cât aţi câştigat din contractele cu statul până acum?

Am avut în ultimii doi ani, două contracte, câştigate pe SEAP, transparent. 70.000 de euro, profitul e mult, mult mai mic. Am scris practic programul de cooperare transfrontalieră România-Ucraina şi programul de cooperare transfrontalieră România-Moldova. De aici vin. Eu sunt pregătit în administraţie publică, în a face studii, am lucrat pentru Banca Mondială, pentru Comisia Europeană.

E foarte frumos ce spuneţi dvs., sună bine. Dar veţi merge pe stradă şi cred că omul nu va avea răbdare să asculte despre studiile pe care le-aţi făcut şi vă v-a întreba: Domnule, dumneata ce ştii să faci?

Ştiu să iau deciziile corecte, bazate pe evidenţe ca să-i fac lui viaţa mai bună. Programul meu are trei puncte, primul este să redăm bucureştenilor plăcerea de a trăi în oraşul lor. Pentru că oraşul ne agresează în acest moment. Uitaţi-vă la oameni sunt stresaţi. E vorba de planificare, de a urmări priorităţile şi a le bugeta. Eu ştiu exact, nu mai trebuie să învăţ. Eu ştiu exact unde să găsesc bani pentru proiecte. Am scris programe de finanţare. Stiu exact cum se crează aceste proiecte, cum se prioritizează, ştiu exact de unde să iau banii. Ştiu exact de ce tip de oameni am nevoie şi de ce competenţe au ei nevoie pentru a dezvolta oraşul. Al doilea punct este să punem Bucureştiul pe baze solide pentru că acum infrastructura tehnică edilitară este şubredă şi ne pică în cap. Bazele administrativ legale, relaţiile dintre sectoare e absurdă. Se pierd foarte mulţi bani pentru că sectoarele nu se coordonează între ele. Îmi propun să le coordonez. Competenţele de care are nevoie un primar deja le-am exersat în momentul în care am fost consultant pentru alţii fix în acest domeniu. Nu ştiu în schimb să fur.

Se fură în politică?

Aoleu... De ce credeţi că am acceptat ca M10 să mă susţină. E un partid cu care nu mi-e ruşine să mă însoţesc pentru că mesajul lor a fost puternic anticorupţie.

De ce n-aţi candidat din partea M10 ca membru de partid atunci?

Pentru că vreau să fac o coaliţie mai largă. Dânşii sunt ok, dar îmi doresc să strâng o coaliţie mult mai largă şi mai puternică. Şi am zis că nu toată lumea se regăseşte în mesajul M10, deşi eu mă regăsesc.  Poate se regăsesc în mesajul meu. Vreau să fie unul pozitiv, de dereglementare, de exemplu. Cred în acele măsuri care îl motivează pe om să schimbe acel tip de comportament, nu în ideea că va primi o amendă sau îl va pedepsi cineva. Am început să-mi scriu programul singur, am o echipă care mă ajută, strânge informaţii, dar vreau să fie al meu.

Către cine vă orientaţi în această coaliţie?

La început către toate forţele integre şi competente.

Care sunt, că până acum aţi spus că toţi sunt mânjiţi?

Nu am spus că sunt toţi mânjiţi, am spus că administraţia Bucureştiului de până acum este mânjită. Nu vreau să-i nominalizez în momentul acesta. De abia mi-am lanat campania. Nu am nicio problemă să vorbesc cu toţi care se simt integri şi competenţi. Mai mult, eu nu vizez doar un electorat îngust. Vreau să mă duc spre electoratul PNL. E momentul meu să-i plătesc PNL deziluzia pe care mi-a provocat-o atunci când m-am dus cu inima deschisă către ei. . E momentul meu să arăt că se poate face şi altfel politică. Eu sunt de centru dreapta şi sunt convins că din zona asta voi rezona foarte bine şi cu o parte din electoratul PSD. Ţinta mea e maximală. 

Care credeţi că a fost cel mai bun primar al Bucureştiului, după Revoluţie încoace?

Halaicu a fost un dezastru, Ciorbea nu a apucat să fie primar, Lis nu aş putea să spun că a fost o deziluzie pentru că nu a fost niciodată o iluzie. Să nu mă ascund după răspuns şi să o spun pe aia bună:  cât a fost primar şi până în momentul 2012, Traian Băsescu a fost un pic mai sus decât ceilalţi. Ne-a scăpat de mizeria aceia de chioşcuri, linia 41...

V-ar fi frică într-o competiţie cu Traian Băsescu la Primăria Capitalei?

Nu. Ar fi superdistractiv, m-ar distra o competiţie cu Traian Băsescu. El a fost preşedintele României totuşi, e un om cu foarte multă experienţă, cred că e şi un tip cu simţul umorului. Dar nu mi-ar fi frică, el deja nu mai are o miză ca om, a fost primar, a fost ministru, a fost preşedinte. El reprezintă trecutul. Eu nu am fost nici primar, nici ministru, nici preşedinte, eu reprezint viitorul. El va încerca să salveze nişte aparenţe, o carieră pe care în ultimul timp şi-a scrântit-o. Alegerile pe care le-a făcut după momentul 2012 nu au fost cele mai fericite.

Pe scurt, trei mari probleme ale Bucureştiului.

În acest moment este plin, plin până la saturaţie de maşini care poluează aerul şi care agresează cetăţenii. Oamenii au nevoie să ajungă repede din punctul A în punctul B în condiţii civilizate. Deci să fie curat şi să te simţi foarte bine. Trebuie să scoatem maşinile din centrul Bucureştiului, nu prim metode punitive, ci stimulative.

Deci prima problemă ar fi traficul, autostrada suspendată o luaţi în calcul?

Haideţi să nu mai vindem gogoşi şi iluzii oamenilor. Superspitale, autostrăzi suspendate, ştiu că oamenii asta vor să audă, dar hai să le zicem şi realitatea. Dacă n-aţi sta în Bucureşti, aţi sta dincolo de Voluntari, la Dridu de exemplu, şi aţi vrea să veniţi în Bucureşti, dacă aţi avea o parcare intermodală şi aţi avea transport gratuit până în centru şi n-aţi mai face până acolo o oră, ci numai 25 de minute, aţi folosi acest transport?

M-aş gândi şi cât m-ar costa indirect.

Evident. Dar trebuie să gândim în termeni de zone urbane funcţionale. Asta este ultimul răsnet în domeniul de amenajare a teritoriului. Oraşele mari sunt obligate să gândească strategic  în comun cu localităţile adiacente, să aibă viziune comună de dezvoltare. Nu putem să zicem aici se opreşte Bucureştiul. 

A doua problemă?

Reţeaua tehnico-edilitară. E făcută în anii 60-70 de comunişti. Avem nevoie de programe care să depăşească un mandat de primar. Avem nevoie să împrumutăm Bucureştiul, pentru că nu o să ne ajungă banii, pentru proiecte care să conteze şi să pună Bucureştiul pe baze solide de acum înainte. Nu ne putem împrumuta ca să luăm crizanteme sau panseluţe cu 310 lei firul şi bănci cu 12.000 de lei. Pentru asta ne-au împrumutat aceşti derbedei.

Al treilea punct: oraşul trebuie să le aparţină oamenilor. Eu vin din cartier, sunt candidatul cartierului, dar şi centrul cultural-istoric este important şi ăsta se dărâmă peste noi. Sunt clădiri de care nu se mai ocupă nimeni, nu ştim cine le are în proprietate, arată în hal fără de hal şi se surpă peste noi. Aici trebuie să găsim acele metode stimulative iarăşi.

La câte planuri aveţi, nu cred că veţi sta prea mult pe acasă. Ce v-a zis soţia când aţi anunţat-o că faceţi acest pas?

Ce mi-au zis foarte mulţi dintre prieteni: eşti sigur că vrei să faci chestia asta, nu ştii ce nebunie e acolo? Asta a fost în prima fază. N-a fost cea mai fericită persoană pentru că şi ea ca şi o parte din oameni zic că, dacă faci politică, trebuie să fii corupt. Îi repugnă şi ei corupţia cum îmi repugnă şi mie. Nu cumva, dacă te duci, cine ştie, ajungi acolo, vreau să trăiesc liniştită, nu cumva să furi. N-aş putea să fac aşa ceva.

Care e cel mai mare compromis pe care l-aţi face?

Mi-e foarte greu să răspund la asta. Nici nu ştiu ce mă aşteaptă, îmi imaginez ce mă aşteaptă, dar nu ştiu exact.  N-aş face compromisuri, sper. Cheia pentru a nu face compromisuri este transparenţa.

Pentru final, două lucruri. Ştiţi să schimbaţi un obertain?

Socrul meu e instalator. A trebuit să-l conving pentru că pot face şi astfel de lucruri pentru a creşte în ochii lui. Nu sunt foarte priceput, dar mai pun mâna prin casă pentru că, dacă nu o fac nu sunt suficient de bărbat în ochii socrului meu.

Aţi putea scrie o lucrare de doctorat?

Sunt la doctorat, chiar la administraţie publică. Îl fac pe eficienţa investiţiilor publice. Vorbesc despre funie în casa spânzuratului. Da, m-am apucat de doctorat, îl voi face singur. N-o să vină nimeni mie vreodată să-mi scrie vreun doctorat. Mi-ar fi ruşine. În mediul meu, ăsta este un păcat pe care nu ai cum să-l speli.

Vă veţi publica pe site donaţiile şi cheltuielile pe care le faceţi, în timp real?

Categoric. În timp real ce înseamnă? Dacă înseamnă la două săptămâni sau săptămânal, da, dacă însamnă zilnic, nu. Nu o să pot face asta zilnic. O asă am un raport bilunar sau săptămânal. SURSA/Gândul


  


Trimite pe WhatsApp

Citește și:

populare
astăzi

1 PORNREVENGE. Site-urile porno sunt încă pline cu numele Anei Birchall

2 VIDEO Momentul când o jandarmeriță îl gazează mortal pe bărbatul din Vatra Dornei. Un martor a avertizat-o că …

3 ALERTĂ Dragoș Anastasiu, patronul Eurolines, despre care se spune că va fi premierul României, a vândut afacer…

4 HOPA! Dan Turturică, veste proastă pentru „băieții” care-au pus mâna pe Dăncilă: SUA nu uită și nu iartă!

5 Un bărbat din Vatra Dornei a MURIT la spital, după ce jandarmii l-au ținut minute bune la pământ și i-au pulve…

recomandări

Te ia DNA: Radu Mazăre

S-a lansat Milionarul pentru Android! Descarcă din Play Store

Cum se fabrică manual o sticlă din nisip la peste 1000 de grade