Eu nu votez împotriva lui Victor Ponta, eu îl votez pe Klaus Iohannis!
Bag seamă că s-a ivit o nouă modă:
Cea de a declara că votezi împotriva lui Victor Ponta.
Desigur, a vota împotriva lui Victor Ponta înseamnă a vota cu Klaus Iohannis.
Numai că, așa cum am mai scris, în nuanța asta se ascunde un mare adevăr:
Cei care declară sus și tare că votează împotriva lui Victor Ponta vor să ne facă să credem că votează pentru răul cel mai mic.
Ceva asemănător votului din 2000 împotriva lui Vadim ca să nu se poată spune că s-a votat cu Ion Iliescu.
Sub acest semn – de la Traian Băsescu pînă la Monica Macovei – toți politicienii de Dreapta exagerează în chip voit răul pe care l-ar reprezenta victoria lui Victor Ponta.
Ar fi o așa de mare nenorocire pentru țară – ne sugerează ei – că n-avem încotro:
Va trebui să-l votăm pe Klaus Iohannis.
Dincolo de uriașa, incredibila prostie (despre care o să scriu în zilele următoare), de-al transforma pe mucosul politic Victor Ponta într-o personalitate gen Nicolae Ceaușescu, Ion Iliescu, Traian Băsescu (dacă se fac demonstrații și împotriva posibilității de a fi președinte, înseamnă că e ceva de capul lui), șmecheria cu votul împotriva lui Victor Ponta e cea mai mare insultă cu mănuși adusă lui Klaus Iohannis. Cei care o fac – politicieni, jurnaliști, membri ai societății civile – vor să ne spună că, da, Klaus Iohannis nu e bun de președinte, dar noi n-avem încotro, trebuie să-l votăm, pentru că altfel iese președinte Dictatorul Ciumei roșii.
Eu însă declar aici pe proprie răspundere:
Nu votez împotriva lui Victor Ponta, votez pe Klaus Iohannis.
Pentru că:
Am o părerea prea proastă despre Victor Ponta pentru a-i face onoarea să votez împotriva lui.
Klaus Iohannis a adus în politica românească, în această campanie, un alt fel de politician decît cel cu care ne-au obișnuit nu numai anii postdecembriști, dar și anii interbelici:
Politicianul care nu vrea să mă păcălească pentru a-i da votul.
Cu excepția unor momente – toate determinate de sfaturile staff-ului, alcătuit din politicieni vechi – faptele și vorbele lui Klaus Iohannis în această campanie au stat sub semnul refuzului de a face orice pentru a-mi șterpeli votul. Un asemenea fel de a face politică va deveni în viitor – sper – un fel obișnuit de a face politică. Din nenorocire, Klaus Iohannis a intrat prea tîrziu în campanie. S-a întîmplat cu el ceea ce s-a întîmplat cu Emil Constantinescu în 1992. După patru ani de afirmare pe scena noastră politică, Emil Constantinescu a cîștigat alegerile din 1996.
Sondajele îl dau pe Klaus Iohannis pierzător în fața lui Victor Ponta. Dacă va pierde, Klaus Iohannis trebuie să piardă la un scor mic. Nu numai pentru că Victor Ponta și-ar lua PSD-ismul în cap, dar și pentru că modelul de politician Klaus Iohannis trebuie să supraviețuiască în politica românească.
Dacă va pierde la scor, toți politicienii vechi vor susține că stilul lor de a face politică – stil întruchipat perfect de Victor Ponta – e cel de succes la noi. Și atunci vom avea mii de politicieni tineri asemănători lui Victor Ponta.
