Spațiul este "ultima frontieră", pe care omul o explorează permanent pentru a-și asigura supraviețuirea ca specie, în fața unor pericole imediate care ne amenință planeta, așa cum sunt încălzirea globală, epuizarea resurselor în contextul suprapopulării planetei, dar și a unor amenințări cosmice, precum exploziile de raze gamma, impactul cu asteroizi sau comete și, în ultimă instanță, moartea Soarelui, reactorul nuclear care asigură energia sistemului nostru solar. Anul 2014 a fost unul bogat în evenimente și descoperiri astronomice atât pentru puterile spațiale consacrate - SUA, Rusia și Europa, dar și pentru noile puteri emergente din domeniul spațial, China, Japonia și India.

IULIE:

NASA a lansat primul satelit pentru măsurarea dioxidului de carbon din atmosferă
Agenția spațială americană a lansat la începutul lunii iulie primul său satelit de măsurare a nivelurilor de dioxid de carbon (CO2) din atmosferă, principalul gaz cu efect de seră care contribuie la încălzirea climei. Satelitul OCO-2 (Orbiting Carbon Observatory-2) a fost lansat de la baza aeriană Vandenberg (California, vestul Statelor Unite), după o amânare din cauza unei probleme la valva din sistemul de scurgere a apei din lansator. Satelitul a fost plasat pe o orbită aproape polară, la 705 km altitudine, misiunea sa urmând să dureze cel puțin doi ani.

Planeta Mercur este rezultatul unui impact catastrofal produs în urmă cu miliarde de ani
Caracteristicile planetei Mercur, cea mai apropiată de Soare din sistemul nostru solar, indică faptul că acest corp cosmic a trecut printr-un impact devastator în urmă cu 4,5 miliarde de ani, imediat după formarea sa ca planetă, conform unui nou studiu publicat la începutul lunii iulie. Oamenii de știință vorbesc despre o coliziune cu o planetă de dimensiunea Pământului, impact ce a spulberat în spațiu o mare parte din mantaua planetei, explicând de ce Mercur, o lume mică și arsă de Soare, are un nucleu din fier atât de mare în comparație cu restul planetei. Cercetătorii susțin că nucleul planetei Mercur reprezintă aproximativ 60% din masa sa. Prin comparație, în cazul Pământului dar și al celorlalte planete telurice din sistemul nostru solar, Venus și Marte, nucleul reprezintă doar 30% din masa planetară totală.

Sonda Voyager 1 a trecut printr-un nou "tsunami" de unde emise de Soare
La sfârșitul primei săptămâni din luna iulie oamenii de știință au anunțat că sonda spațială Voyager 1 a trecut, în cursul lunii martie, printr-un nou "tsunami" de unde emise de Soare, ceea ce confirmă încă o dată faptul că această sondă a părăsit heliosfera, aflându-se în spațiul galactic interstelar. "În mod normal, spațiul interstelar este ca un lac liniștit. Dar atunci când Soarele trece printr-o perioadă activă, marcată de erupții, el trimite o undă de șoc până dincolo de granițele sistemului solar, undă care ajunge la Voyager după aproape 1 an. Această undă face să vibreze plasma din jurul sondei", susținea Ed Stone, cercetător la Institutul Tehnologic din California, de la Pasadena. Ed Stone face parte din echipa care urmărește misiunea sondei Voyager 1 încă de la lansarea acesteia, în 1972. Datele culese de sondă în timp ce a trecut prin acest "tsunami" solar confirmă faptul că se află în spațiul interstelar — spațiul dintre zonele de influență ale stelelor în care se află o "supă" de particule ionizate — plasma. Deși a ieșit din heliosferă și se află în spațiul intergalactic, Voyager 1 nu a părăsit încă sistemul solar, conform NASA, urmând să treacă de o ultimă frontieră, cea reprezentată de un halou de comete, rămășițe ale formării Soarelui și sistemului solar. Acest halou de comete este cunoscut drept norul lui Oort — după numele astronomului olandez Jan Hendrick Oort (1900 — 1992). Acest nor de comete există la o distanță de aproximativ 50.000 UA (unități astronomice — 1 UA = distanța de la Pământ la Soare), sau aproape un an-lumină de Soare; această distanță localizează norul la aproape un sfert din distanța până la steaua Proxima Centauri, cea mai apropiată stea de Soare. Exteriorul norului Oort definește limita sistemului nostru solar, fiind practic la granița gravitațională a întregului sistem solar.

Oceanul subteran al lui Titan, satelitul lui Saturn, ar putea fi la fel de sărat ca și Marea Moartă
Oceanul subteran al lui Titan, unul dintre sateliții giganticei planete gazoase Saturn, ar putea fi extrem de sărat, cu o concentrație a salinității similară celei a apei din Marea Moartă, conform datelor unui studiu publicat la sfârșitul primei săptămâni din luna iulie. Datele adunate de sonda Cassini, aparținând NASA, sugerează că acest ocean subteran ar trebui să aibă o densitate foarte ridicată. Apa sărată are în mod natural o densitate mai ridicată decât apa dulce, pentru că prezența sării adaugă masă volumului de lichid. Cercetătorii sunt de părere că acest ocean ar putea fi la fel de sărat ca Marea Moartă, conținând o concentrație ridicată de săruri de sulf, sodiu și potasiu dizolvate. Concentrația medie de sare din oceanele terestre este de aproximativ 3,5%, însă anumite părți din Marea Moartă ajung la o salinitate de 40%. Suprafața lui Titan este acoperită de o calotă de gheață, însă sub această calotă oamenii de știință susțin că există un ocean de apă. Sonda Cassini a adunat date despre gravitația acestui corp și a urmărit topografia sa cu ocazia survolurilor realizate în ultimii 10 ani, permițându-le oamenilor de știință să compună un nou model al structurii calotei glaciare exterioare a acestei lumi.

Roverul Curiosity a părăsit platoul pe care și-a început misiunea pe planeta Marte 

Deja celebrul rover autonom robotizat Curiosity, trimis de NASA într-o misiune de explorare a planetei Marte, a părăsit la jumătatea lunii iulie zona în care s-a așezat pe suprafața planetei, pornind spre Muntele Sharp. Această misiune, concepută inițial să dureze doi ani, cu un buget de 2,5 miliarde de dolari, a avut drept scop principal să determine dacă mediul de pe Marte ar fi putut fi propice pentru apariția vieții microbiene. Unul dintre obiectivele vizate a fost identificarea elementelor organice constitutive ale vieții cu ajutorul celui mai complex set de instrumente științifice trimis vreodată pe o altă planetă. Din acest punct de vedere, Curiosity este un adevărat laborator mobil și autonom, trimis pe Marte. Principalul obiectiv al misiunii a fost atins, echipa care coordonează activitatea lui Curiosity anunțând anul trecut că în zona în care roverul s-a așezat pe planetă, Yellowknife Bay, exista un sistem de lacuri și râuri în urmă cu miliarde de ani, care ar fi permis apariția și dezvoltarea vieții microbiene.

NASA anunță că în viitorul apropiat vom avea certitudinea existenței vieții pe alte planete
Agenția spațială americană și-a prezentat la jumătatea lunii iulie foaia de parcurs pentru acțiunile privind descoperirea vieții pe alte planete, un plan de acțiune ce implică atât telescoape orbitale actuale, cât și dezvoltarea unora aflate încă în fază de proiect. Până când omenirea va dispune de capacitatea tehnologică de a detecta existența vieții pe alte planete vor mai trece, probabil, câțiva ani, susținea NASA. Conform astronomilor, este foarte probabil ca viața să fi apărut și să se dezvolte pe măcar o parte dintre miliardele de planete aflate doar în galaxia noastră, Calea Lactee, una dintre miliardele de galaxii din Univers. Întrebarea firească, dacă suntem singuri în Univers, va primi în viitorul apropiat un răspuns. NASA a prezentat pașii de urmat pentru a ajunge la acest răspuns. Foaia de parcurs a NASA prevede lansarea satelitului TESS (Transiting Exoplanet Surveying Satellite) în 2017, a telescopului orbital James Webb în 2018 și apoi, probabil, proiectul construcției și lansării telescopului în spectrul infraroșu WFIRST-AFTA (Wide Field Infrared Survey Telescope — Astrophysics Focused Telescope Assets) la începutul deceniului următor. Aceste noi telescoape vor descoperi o pleiadă de noi exoplanete (planete din afara sistemului nostru solar) și ne vor oferi noi date despre diversitatea și caracteristicile acestor lumi.

Roverul Curiosity a descoperit meteoriți pe Marte
Odiseea marțiană a roverului Curiosity a continuat cu anunțarea descoperirii a trei meteoriți pe suprafața planetei Marte. Aceștia sunt primii meteoriți descoperiți de Curiosity. Cel mai mare, botezat de cercetători "Lebanon", are un diametru de aproape 2 metri și este din fier. Fotografiile meteoritului realizate de vehiculul trimis de NASA au dezvăluit și existența în apropierea acestuia a unui fragment meteoric, denumit "Lebanon B", probabil desprins din meteoritul mai mare. "Lebanon este foarte mare, aproape 2 metri", conform lui Guy Webster, purtător de cuvânt al NASA. Tot Webster a precizat că roverul Curiosity a descoperit și un al treilea meteorit în același interval.

Cercetătorii americani au realizat cea mai completă hartă a planetei Marte de până acum 

O nouă hartă geologică a planetei Marte — cea mai comprehensivă reprezentare de până acum a suprafeței "Planetei Roșii" — a fost elaborată de US Geological Survey (USGS), agenția guvernamentală americană pentru cercetări geologice. Realizată pe baza observațiilor și a datelor strânse, în peste 16 ani, de patru nave spațiale orbitale, harta conține o mare diversitate de informații — topografice, referitoare la compoziția geologică, la temperatura diferitelor zone și multe altele. Harta completează versiunile mai vechi, din perioada 1970-1980, după cum a relatat USGS. Cu ajutorul noii hărți, cercetătorii vor putea să evalueze potențiale zone în care ar putea să se așeze pe suprafața planetei Marte viitoare misiuni spațiale.

Hubble a observat cea mai îndepărtată zonă a unei galaxii eliptice explorate vreodată
Telescopul orbital Hubble a observat un halou la periferia galaxiei Alpha Centauri, aceasta fiind cea mai îndepărtată zonă a unei galaxii eliptice explorate vreodată, după cum a anunțat în cea de-a doua parte a lunii iulie Agenția Spațială Europeană (ESA). A fost explorat un perimetru cu laturile de 450.000 de ani lumină și respectiv 295.000 de ani lumină. Dezvoltat de NASA și de ESA, telescopul spațial Hubble a fost lansat în 1990. Succesorul lui, James Webb, mult mai puternic, ar urma să fie lansat în 2018.

Un robot NASA a depășit recordul de distanță parcursă pe o suprafață extraterestră
Micul vehicul Opportunity, lansat de NASA pe Marte în 2004, a parcurs pe Planeta Roșie o distanță mai mare decât orice alt vehicul care a rulat pe un alt corp ceresc. De la sosirea sa pe Planeta Roșie, Opportunity, vehicul alimentat cu energie solară, a acoperit 40 de kilometri, depășind astfel recordul oficial stabilit de robotul Lunokhod 2, lansat pe Lună de fosta Uniune Sovietică, în anul 1973. Acest lucru este cu atât mai remarcabil dacă ne gândim că Opportunity nu trebuia să ruleze inițial mai mult de un kilometru și că nu a fost conceput pentru a străbate astfel de distanțe.

A fost lansat cu succes ultimul ATV spre ISS
Al cincilea și ultimul cargo automat european, ATV-5 Georges Lemaitre, care a aprovizionat Stația spațială internațională (ISS), a fost lansat cu succes la sfârșitul lunii iulie de la baza din Kourou (Guyana franceză) cu o rachetă Ariane 5. Când misiunea sa se va încheia, la începutul anului 2015, cargoul va prelua deșeuri nepericuloase de la bordul ISS, se va desprinde de stație și se va îndrepta spre atmosfera terestră, unde se va dezintegra împreună cu întreaga încărcătură. ESA va termina astfel programul ATV, parte a ISS. Tehnologiile dezvoltate pentru ATV nu vor dispărea totuși, ci vor contribui la realizarea Modulului de serviciu al capsulei Orion al NASA, destinat transportului astronauților spre Lună în 2017/2018.

AUGUST:

Novele generează explozii de raze gamma, ca și supernovele
Exploziile de raze gamma, unde electromagnetice de frecvențe foarte mari produse de interacțiuni între particule subatomice, se pot produce frecvent și în cazul stelelor mai puțin masive, intrate în stadiul de nove, nu doar al stelelor foarte masive care la sfârșitul vieții intră în stadiul de supernove, însă modul în care razele gamma se formează rămâne în continuare un mister, conform unui studiu publicat la începutul lunii august. Novele se produc, de obicei, în sisteme stelare binare — în care două stele se orbitează una pe cealaltă — atunci când una dintre stele, o pitică albă spre exemplu, acumulează prea mult hidrogen de la steaua parteneră. Când acest combustibil atinge o masă critică, se aprinde, producând o serie de explozii nucleare de proporții cataclismice care măresc brusc strălucirea piticei albe. Novele sunt însă explozii stelare mult mai slabe decât supernovele și în urma lor steaua pe care se produc nu este complet distrusă (așa cum se întâmplă în cazul supernovelor care de multe ori pot duce la formarea unor găuri negre). Această descoperire a fost realizată prin intermediul telescopului spațial Fermi, aparținând NASA. În 2012 și 2013, astronomii au observat, cu surprindere, trei nove care emiteau raze gamma — V959 Mon, aflată la aproximativ 11.740 ani lumină distanță, în constelația Monoceros (Unicornul); V1324 Sco, aflată la 14.675 ani lumină în constelația Scorpius (Scorpion) și respectiv V339 Del, de la 13.700 de ani lumină, în constelația Delphinus (Delfin). Aceste nove au fost vizibile timp de până la 27 de zile. Cercetătorii sunt de părere că aceste emisii de radiații gamma au apărut după ce undele de șoc emise de nove s-au ciocnit de nori interstelari de gaze și praf, dar condițiile exacte ale formării acestor emisii rămân necunoscute.

După o cursă de 10 ani prin spațiu, sonda Rosetta s-a întâlnit cu cometa 67P/Ciuriumov-Gherasimenko
La capătul unei călătorii prin spațiu care a durat zece ani, sonda Rosetta, aparținând Agenției Spațiale Europene (ESA), s-a întâlnit în luna august cu unul dintre cele mai bizare obiecte din sistemul nostru solar, cometa 67P/Ciuriumov-Gherasimenko. Lansată în 2004, Rosetta a parcurs peste 6 miliarde de kilometri prin spațiu. Această misiune are un buget de 1,3 miliarde de euro. După lansarea din martie 2004, Rosetta a orbitat de trei ori Pământul și o dată planeta Marte pentru a dobândi viteza necesară ajungerii la destinație. Rosetta are anvergura de 32 de metri, de la un capăt la altul al panourilor solare care îi asigură necesarul de energie și care măsoară fiecare câte 14 metri lungime. Sonda este de 125 de ori mai mică decât cometa 67P, care are diametrul estimat la 4 kilometri. Întâlnirea cu o cometă cu diametrul de 4 kilometri, aflată la aproximativ jumătate de miliard de kilometri distanță de Terra, a fost descrisă de oamenii de știință ca și când "ai nimeri perfect în centrul unei monede de 1 eurocent aflată la Berlin, dacă ai trage un glonț din Paris".

Astronauții nu dorm suficient și recurg frecvent la somnifere în timpul zborurilor spațiale (studiu)
Tot în luna august am aflat că astronauții nu dorm suficient și recurg frecvent la somnifere în timpul zborurilor spațiale. O echipă de cercetători la Facultatea de Medicină a Universității Harvard din Boston, a studiat somnul unui număr de 85 de astronauți în timpul misiunilor în spațiu, între 2001 și 2011. Au fost, de asemenea, analizate perioadele de somn în săptămânile de dinainte și după cele de zbor. Cercetătorii au descoperit că durata medie de somn în spațiu a fost de aproximativ șase ore (5,96 ore) în timpul misiunilor pe navetele spațiale și puțin peste șase ore (6,09 ore) în timpul misiunilor la bordul ISS, adică sub limita de opt ore și jumătate de somn pe noapte prevăzute de NASA.

Astronomii au obținut cea mai clară imagine de până acum a coliziunii dintre două galaxii 

În cea de-a doua jumătate a lunii august un grup de astronomi de la Observatorul Austral European (ESO) a anunțat obținerea celei mai detaliate imagini a coliziunii dintre două galaxii. Această realizare a fost posibilă datorită combinării puterii mai multor telescoape de pe Pământ și din spațiu cu efectul de lentilă gravitațională realizat de galaxia H1429-0028. Această coliziune galactică s-a produs pe când Universul avea doar jumătate din vârsta actuală (peste 14 miliarde de ani).

Telescopul spațial Spitzer a surprins o presupusă coliziune între asteroizi
Sfârșitul lunii august a fost "dedicat" coliziunilor cosmice. Cercetătorii de la NASA au anunțat că au observat coliziunea între doi asteroizi prin intermediul telescopului spațial Spitzer.

SEPTEMBRIE:

Satelitul Europa ar putea avea o tectonică similară Pământului
Europa, unul dintre sateliții giganticei planete gazoase Jupiter, ar putea avea plăci tectonice asemănătoare Pământului, fapt care propulsează această lume acoperită de gheață pe primul loc pe lista foarte scurtă a locurilor din sistemul solar unde ar putea să existe viață extraterestră, conform unui studiu prezentat în revista Nature Geoscience la începutul lunii septembrie. Astfel, această lună ar putea fi singurul corp cosmic din sistemul nostru solar, în afară de Pământ, pe care există un sistem de tectonică a plăcilor. "Din perspectivă pur științifică sau geologică, acest lucru este incredibil", susținea coordonatorul acestui studiu, Simon Kattenhorn de la Universitatea din Idaho. El a mai adăugat și faptul că plăcile tectonice ale satelitului Europa sunt din gheață.

NASA alege Boeing și SpaceX să construiască primele navete spațiale private care să-i ducă pe astronauți pe ISS
Agenția spațială americană a anunțat în a doua jumătate a lunii septembrie că a ales companiile Boeing și SpaceX pentru construcția primelor navete spațiale private americane ce vor transporta astronauți spre Stația Spațială Internațională (ISS), punând astfel capăt dependenței de rachetele rusești Soiuz. Boeing a primit cea mai mare parte a acestui contract, cu 4,2 miliarde dolari, în timp ce 2,6 miliarde revin SpaceX. Primele zboruri ale acestor navete private ar trebui să aibă loc în 2017. Contractul se referă la un total de șase misiuni cu echipaj uman spre ISS pentru fiecare din cele două companii.

Astronomii au descoperit "o stea într-o stea"
În cea de-a doua parte a lunii septembrie astronomii au anunțat descoperirea unui bizar sistem binar de stele, în care o stea neutronică a fost absorbită în interiorul stelei companion aflată în stadiul de supergigantă roșie, rezultând un sistem în care se află o stea într-o altă stea, concept care exista la nivel teoretic dar care a fost observat pentru prima oară. Ipoteza privind existența unor astfel de sisteme, stea în stea, a fost formulată încă din 1975 de astronomii Dr. Kip Thorne și Dr. Anna Żytkow. Pornind de la cei doi oameni de știință, un astfel de sistem binar a primit numele de "obiect Thorne-Żytkow". Obiectele Thorne-Żytkow (TŻO) sunt hibride formate dintr-o supergigantă roșie și o stea neutronică, hibride care văzute din exterior par a fi stele obișnuite, aflate în stadiul de supergigante roșii, așa cum este celebra stea Betelgeuse din constelația Orion. Structura chimică a acestor obiecte binare este însă diferită de cea a stelelor supergigante, fiind determinată de natura unică a activității care se desfășoară în interiorul lor. Spre deosebire de stelele obișnuite, care sunt alimentate de procesul de fuziune nucleară, obiectele din această categorie își trag energia din steaua neutronică absorbită. Descoperirea acestui bizar obiect cosmic a fost făcută prin intermediul Telescopului Magellan Clay din Las Campanas din Chile.

Sonda americană Maven a reușit să se înscrie pe orbita planetei Marte (NASA) 

Vehiculul spațial american Maven, prima sondă a cărei misiune este să descopere misterul dispariției unei mari părți a atmosferei planetei Marte într-un trecut îndepărtat, a reușit să se înscrie pe orbita planetei roșii la sfârșitul unii septembrie. "După zece luni de călătorie și circa 711 milioane de kilometri parcurși, Maven (Mars Atmosphere and Volatile Evolution) a ajuns pe orbita Marte", conform unui comunicat al NASA.

Sondă spațială indiană, pe orbita lui Marte
India nu s-a lăsat mai prejos și a reușit să-și înscrie, tot la sfârșitul lui septembrie, prima sondă pe orbita planetei Marte. Sonda Mars Orbiter Mission (MOM) — botezată și Mangalyaan de indieni — a fost lansată la 5 noiembrie 2013. Ea a fost concepută și produsă în timp record și cu buget redus, India atingându-și obiectivul de a fi prima țară din Asia care ajunge la Marte. Doar SUA, Rusia și Europa au mai reușit această performanță până în prezent. Cu un buget de 74 milioane de dolari, misiunea indiană nu a costat decât o fracțiune din bugetul alocat pentru sonda MAVEN a NASA, fiind mai ieftină chiar și decât unele superproducții de la Hollywood.

Sonda indiană Mangalyaan a transmis primele fotografii de pe Marte
Imediat după ce a ajuns la destinație, pe orbita planetei Marte, sonda indiană Mangalyaan a și trimis un set de fotografii spre Terra. Una dintre fotografii prezenta o zonă de la suprafața roșiatică a planetei fragmentată de cratere negre. Această fotografie a fost făcută de pe orbită, de la distanța de 7.300 km.

O exoplanetă uriașă "îmbătrânește" steaua pe orbita căreia se află
La sfârșitul lunii septembrie, o echipă de cercetători italieni de la Institutul Național de Astrofizică (Instituto Nazionale di Astrofisica — INAF) a publicat un studiu despre o stea din relativa apropiere a Soarelui care pare mai bătrână decât este de fapt, din cauza influenței exercitate de o gigantică exoplanetă aflată pe o orbită foarte apropiată. Exoplaneta respectivă, WASP-18b, perturbă atât de puternic câmpul magnetic al stelei în jurul căreia gravitează (WASP-18), încât aceasta se comportă ca o stea mult mai bătrână. "WASP-18b este o exoplanetă extremă", susținea coordonatorul acestui studiu, Ignazio Pillitteri, de la Observatorul Astronomic din Palermo. "Este una dintre cele mai masive planete gazoase cunoscute și totodată una dintre cele mai apropiate astfel de planete de steaua în jurul căreia orbitează, iar aceste caracteristici duc la un comportament neașteptat. Planeta face ca steaua sa să pară mai bătrână decât este în realitate", a adăugat el. Steaua în cauză, ce poartă denumirea WASP-18, se află la aproximativ 330 de ani lumină distanță și are o masă apropiată de a Soarelui. Exoplaneta gazoasă WASP-18b are o masă de aproximativ 10 ori mai mare decât a lui Jupiter, cea mai mare planetă din sistemul nostru solar și încheie o orbită completă în jurul stelei sale în doar 23 de ore — fiind încadrată în clasa planetelor de tip "Jupiter fierbinți".

AGERPRES

Distribuie Distribuie Comentarii