VIDEO Actorul Andi Vasluianu: „Nu sunt un actor de premieră“
Andi Vasluianu a jucat în filme (lungmetraje şi scurtmetraje), piese de teatru, spoturi publicitare şi în seriale TV - în total, peste 100 de roluri.
Deşi e iubit de camera de filmat, cum se spune, iar regizorii îl distribuie în tot felul de filme, Andi Vasluianu este mult mai atras de teatru, unde se simte cu adevărat el însuşi şi consideră că un actor se împlineşte.
Pe Andi Vasluianu îl putem vedea în spectacolul „Un pic prea intim“, de la Teatrul Nottara, în regia lui Cristi Juncu, la Teatrul Act, dar şi în reprezentaţii puse în scenă la Ploieşti.
Cele mai importante declaraţii:
„Am două pasiuni în viaţa mea: fotbalul şi actoria. Îmi place enorm fotbalul. Mi se pare că seamănă foarte tare cu teatrul: e o echipoă, depinzi unul de celălalt şi trebuie să fii în prezent, orice decizie iei poate să strice meciul sau să-l facă spectaculos. La fel şi în actorie. De multe ori, înnoieşti textul, îl împrostătezi, începe să renască“.
„Eu nu sunt actor de premieră. De la al zecelea spectacol încolo începe să devină bun. Oricât de bine ai şti textul, descoperi de fiecare dată altceva. Tot timpul forezi şi mai e ceva de găsit. Am avut la un moment dat spectacolul «Furtuna» şi l-am jucat în Festivalul Naţional de Teatru, la Odeon, şi mi-aduc aminte că aveam un ritual: înainte de spectacol, seara, îmi umpleam cada, stăteam în apă aproape fiartă şi ziceam textul cu voce tare.“
„Dacă eu îmi pun atenţia pe mine însumi, încep să descopăr nişte lucruri nebănuite. Asta am avut senzaţia de fiecare dată: eu, ca actor, mă descopăr pe mine într-o situaţie pe care nici n-am trăit-o vreodată. Asta e frumos la meseria asta. Îţi descoperi anumite reacţii. De fiecare dată când am jucat Shakespeare, mi se pare că am descoperit doar 10% din el. Dacă-i găseşti melodia, din momentul acela ţi se arată, ţi se deschide.“
Vasluianu a muncit în timpul liceului şi a făcut tot felul de meserii. „Am lucrat la o brutărie, plecam pe la 4 şi ceva de acasă. Am stat vreo şase luni, apoi m-am angajat la un butic de bloc. Munceam noaptea, dimineaţa dormeam şi după-amiază mă duceam la şcoală. Am lucrat şi ca tâmplar vreo doi ani.“
Cred în destin, pentru că era atât de evident drumul. De la 10-11 ani ştiam că vreau să fac teatru. Era un instinct. L-am văzut pe Gheorghe Visu într-un spectacol, el mi-a fost şi profesor, şi am ştiut că vreau să fiu actor.“
Poţi să mănânci, dar trebuie să ai bani să mănânci. Banii sunt tehnica pentru mine. Cu cât ai mai multă tehnică, cu atât poţi să rotunjeşti textul mai mult.
Andi Vasluianu, actor
„Înainte de examen la UNATC, te bagă în grup de câte zece persoane într-o cameră. Stai cu alţi nouă oameni şi îi vezi. Simţeam cine ar intra şi cine nu. Erau câţiva atât de dezinvolţi încât ziceam: «Doamne, eu nu o să fiu niciodată actor. Nu o să fiu în stare să fiu atât de liber ca oamenii ăştia». Mulţi dintre aceia nu au intrat“.
„E foarte frumos să te arunci în imaginaţie, te arunci în necunoscut şi vezi ce ţi se întâmplă. Cred că asta e actoria. E atât de simplu, nu trebuie să te duci mai departe. Poate fi interesant, pentru că mie numai gândul că aş putea să omor pe cineva îmi provoacă panică. Mi se pare cel mai greu de jucat rolurile de juni primi, de feţi frumoşi. Sunt ingrate, e foarte greu să pui carne pe ele.“
„La film, totul ţine foarte mult de apariţie, de faţă, de fotografie. Când te uiţi într-un album de poze, îţi imaginezi cum e persoana aia numai după cum arată. Ţine foarte mult şi de curajul regizorilor şi al producătorilor. Eu mă consider în stare să forez. (...) La noi nu există o cultură a machiajului, foarte rar se face un machiaj ca lumea. Aş putea să joc un bărbat de 50 de ani. Regizorul de azi scrie şi scenariul şi face în aşa fel încât să aibă şi bani“.
Andi Vasluianu rămâne, totuşi, îndrăgostit de scândura scenei de teatru. „Filmul e al regizorului, teatrul e al actorului. În teatru, muncesc să-mi cresc personajul. La film, joci, dai replica, şi atât. Se taie scene care mie mi se par fabuloase. Am regizat de curând un scurtmetraj şi eşti Dumnezeu, e minunat ce poţi face, poţi schimba cu totul filmul.“
Nu pot să mă uit la filmele în care joc. Cred că nu sunt în stare să mă detaşez de ceea ce joc. Dacă stau şi mă uit, de fiecare dată ştiu exact că aş fi putut să fac mai bine. Mă enervez, e chiar stresant.
Andi Vasluianu, actor
„Poţi să mănânci, dar trebuie să ai bani să mănânci. Banii sunt tehnica pentru mine. Cu cât ai mai multă tehnică, cu atât poţi să rotunjeşti textul mai mult“.
„Eu nu pot să plâng sau să râd la comandă. Trebuie să stau, să le rumeg ca să ajung acolo. Fac apel la memoria afectivă, că altfel nu am cum.“
„ Actoria e o joacă, o distracţie şi o iau ca atare. Mi-ar plăcea să fac un film cu super-eroi. Îţi dai seama, eu primesc şi bani pentru joaca mea. Fac fix ce-mi place. Nu am nimic să-mi reproşez.“
„Nu pot să mă uit la filmele în care joc. Cred că nu sunt în stare să mă detaşez de ceea ce joc. Dacă stau şi mă uit, de fiecare dată ştiu exact că aş fi putut să fac mai bine. Mă enervez, e chiar stresant“.
În prezent, Andi Vasluianu este căsătorit şi are o fetiţă de nouă luni. „Când plec de acasă, am un dor tot timpul. Am momente când sunt la filmări şi stau şi mă uit la pozele pe care i le fac. Sunt foarte atent să nu crească frica în mine.“
„Din momentul în care am decis că facem un copil, a apărut un soi de bucurie pe care n-am mai trăit-o, şi când soţia mea a fost însărcinată. Am asistat la naştere, am şi ajutat şi mi-au zis la urmă că mă angajează (râde). Am impresia că ne-a apropiat mai tare experienţa asta. Am devenit mult mai responsabil cu ele două. Cred că atunci s-a creat şi familia. Pe lângă unirea asta, am avut sentimentul că e un străin când am luat-o în braţe pentru prima dată. Iubirea e un verb, e acţiune. Acţionând pentru boţul ăla de carne, începi s-o iubeşti. Am început s-o iubesc făcând lucruri pentru ea.“
„E foarte frumos când stai cu tine. Te odihneşte mai bine treaba asta decât somnul. (...) Îmi e foarte bine aşa cum îmi e, nu îmi doresc mai mult. Nu cred că unui om îi trebuie mult ca să trăiască bine, ba chiar îl încurcă. De fapt, care e treaba mea aici, pe Pământ? Să mă întâlnesc cu mine, cel real. Nu-mi trebuie mai mult. Pot să dorm în două paturi în acelaşi timp? Mi se pare amuzant când un om îşi doreşte mai mult.“
Sursa: adevarul.ro
