Cum și-a trăit traiul și și-a mâncat mălaiul Raed Arafat
Pentru a fi cinstiți, începem prin a-l lăuda pe Raed Arafat. Căci într-o ţară în care acţiunile de mântuială, învârtelile economice, şpăgile, impostura sunt toate la ele acasă, SMURD a fost o pasăre rară în peisaj. Serviciul Mobil de Urgenţă Reanimare şi Descarcerare, înfiinţat de Raed Arafat, la Tîrgu Mureş, a fost/mai este recunoscut ca o autoritate. Dar asta după ani de muncă, căci “invenția” lui Raed a fost mult timp doar tolerată. Marii mahări din sănătate l-au boicotat mereu – poate de aici și pata care i s-a pus româno-sirianului pe sistem de nu vrea azi să-i mai dea drumul din mână: de la piedicile puse în calea dezvoltării serviciului alternativ la Salvarea cea de toate zilele.
După ’89 aveam un sistem sanitar anchilozat şi bântuit de fantomele comuniste, orice noutate a fost privită ca o noutate. Cu siguranță nimeni nu și-a pus pe atunci întrebări despre viețile care au fost salvate de paramedicii antrenați după metodele lui Raed. Pentru gulerele albe din conducerea sanitară, Raed era măsura la care nu se puteau raporta, amenințarea la tihnă şi sedentaritate, clătinarea de sub fund a fotoliilor directoriale. Asta a însemnat crearea unui serviciului alternativ: orice pacient a avut o şansă la viață în plus. Raed a provocat concurenţa la performanţă. Arabul şi-a investit averea într-o instituţie care pentru mulţi, la vremea respectivă, părea o aventură. A perseverat într-o idee. A lucrat cu voluntari inimoşi și a construi o elită de salvatori de profesie. Cum de s-a ajuns ca, 15 ani mai târziu, toate acestea să poată fi citite invers? Motive bune de o retragere decentă din sistem.
Ambulanța și Costel
Știm că viața și opera lui Arafat este jalonată de catastrofe. O catastrofă aeriană din 2003 în care și-a pierdut viața un întreg echipaj SMURD a fost tributul necesar pentru ca munca lui Raed să fie recunoscută de autorităţi. Cu prilejul tragicului eveniment, mai marii din stat s-au gândit că a sosit timpul să-i ofere omului Ordinul Naţional. Și cu asta cred că l-au stricat. Dar, implicit, a ajuns să se bucură de legitimitate. Cea pe care a pierdut-o prin complacerea intrării în politică (cu toate avantajele care derivă de aici), printr-un alt șir de dezastre. Din păcate, au murit oameni.
Dar, pentru început, să mergem mai adânc în istorie – asta numai pentru a demonstra că omul, oricât de bun este (sau a fost) în ceea ce face, este un biet resentimentar. Prin 1996, Raed Arafat a vrut să creeze acest serviciu (SMURD) în municipiul Cluj-Napoca – aici își făcuse studiile, acest oraș îl cunoștea. Nu a fost să fie, la fel cum multe alte investiții normale nu s-au înfăptuit în Clujul “napoc” păstorit de nu prea normalul domn Gheorghe Funar. Prin crearea SMURD, Raed Arafat ar fi spart un monopol – mai ales în acei ani călduți în care se sugea la ugerul statului din greu. Și acum îmi mai aduc aminte de urletele sindicaliștilor și ale așa-zișilor medici de la Ambulanță, preluate ca atare de ziarele clujene ce prosperaseră din publicarea listelor jocului de “întrajutorare” Caritas: “nu nevindem unui arab!”, “Arafat vrea să privatizeze Salvarea!”, “Arafat vrea să-și însușească fondurile de stat pentru a-și face propria lui Salvare și vrea să-i lase să moară în stradă pe românii fără bani!” Șamd – lista imundităților este extrem de lungă, atât de lungă încât l-a alungat pe “arab” taman la Tîrgu Mureș unde, nu știu prin ce miracol, a reușit să-și valorifice proiectul, să-l aducă la viață.
Câțiva ani în sistem l-au dâmbovițat pe palestinian
După tragedia din 2003, a ajuns secretar de stat în ministerul Sănătății. Din această poziție, în 2012, a intrat în conflict cu fostul președinte al României, Traian Băsescu – conflict ce a generat mișcări televizate de stradă din partea USL și a Antenelor lui Dan Voiculescu, ce au dus la demisia guvernului Boc. Totul a pornit de la Legea Sănătății și marile interese pe care legea propusă de specialiștii de la Cotroceni le făceau praf.
Traian Băsescu a intervenit telefonic la o emisiune a Realității TV în care era invitat Raed Arafat și i-a reproșat acestuia că ar crea o „psihoză publică”. „Care este nemulțumirea dumneavoastră față de legea sănătății? Asistența medicală de urgență va fi gratuită, indiferent de asigurator. Și în acest moment există ambulanțe private. Avem spitale cedate administrațiilor locale. Ar fi rău ca administrațiile locale să cumpere ambulanțe pentru aceste unități? Sau ar fi rău ca spitalele private să cumpere ambulanțe pentru transferul pacienților către spitalele de stat? Cu ce vă deranjează dacă o ambulanță privată ajunge mai repede?”. În loc să răspundă problemelor ridicate de către președinte, Raed Arafat a preferat să se dea victimă, amenințând cu demisia: „Nu e o luptă personală, mâine pot să găsesc un loc și să mă duc imediat, și cu plată și cu salariul mai bun”.
Problema cu SMURD devenise simplă: Arafat a luptat cu sistemul pentru a sparge monopolul de stat pe Salvare, până când a căpătat el însuşi un soi de monopol. Din schimbul de replici care a urmat s-a văzut clar că respectiva lege a Sănătăţii, ameninţa acest monopolul instituit de el. Arafat devenise “sistemul”. Dintr-un apărător al concurenței se transformase într-un etatist feroce. Cică „va scădea capacitatea de intervenție a sectorului public”, iar în câțiva ani acesta va fi „înghițit” de cel privat. Traian Băsescu i-a retezat-o scurt zicându-i să înceteze cu „psihoza” pe care o induce „că vrem să dăm ambulanțele pe mâna golanilor din sectorul privat”, precizând că „vă înțeleg dorința dumneavoastră de a păstra totul la stat”. Președintele a mai declarat că: „S-a reproșat că legea a fost făcută în laboratoarele de la Cotroceni. Legea a fost făcută de cei mai buni specialiști. Ea ar trebui discutată relaxat, nu trebuie transformată de demnitarii Ministerului Sănătății într-o campanie de denigrare”, apoi a criticat sistemul de intervenții de urgență. „În acest moment sistemul de intervenții de urgență este departe de a fi perfect. Uităm că sunt oameni care mor fără să ajungă nimeni la el. SMURD-ul nu aparține de Ministerul Sănătății, ci de Interne, nu-l privatizează nimeni. Noua lege deschide ușa privaților în ceea ce privește achiziționarea de ambulanțe private și deschiderea unor unități de primiri urgențe autorizate în alte spitale decât cele de stat. Nu se știe încă ce firme vor fi, dar ele vor fi selectate pe criterii de performanță”. Deși se vorbise inițial de asumarea răspunderii pe lege, Băsescu a precizat că „ar fi o mare greșeală și că legea trebuie dezbătută în parlament, dar până atunci trebuie discutată cu bună credință”.
Legea Sănătății, omorâtă cu complicitatea lui Arafat
Așa am aflat că Arafat vrea monopol total al statului pe Urgențe – ceea ce mie mi se pare o abdicare de la principiile sale. Băsescu vroia ca unii privati să poată interveni în lanțul urgentelor mai ales în zonele geografice neacoperite de stat (și sunt o droaie din acestea). Nu se vroia privatizarea Urgențelor, ci doar a unor servicii din lanțul acestora. Șmecheria era (și mai este), din păcate, alta: Arafat se lupta pentru monopol total la Urgențe și, din caua notorietății lui, cei care se opun întregii legi a Sănătății (băieții deștepți din sistem și portavocile lor din USL), au găsit un argument parșiv să o respingă toată pe motiv că“până și Arafat se opune”. Că mai apăreau niște privați la serviciul de Urgență era o miză prea mică față de ce se dorea a fi legea.
Sistemul de sanatate avea nevoie (mai are) să fie reformat. O lege absolut necesară, care să transforme Sănătatea dintr-un sistem bazat pe şpagă şi pe troc (la ţară doctorul nu primeşte bani, că n-are ţăranul de unde, ci o căciulă de ouă), într-un sistem transparent, eficient, în care fiecare pacient să ştie că Sănătatea costă şi performanţa trebuie plătită. Dacă facem un pas dincoace de sticla televizorului, ajungem în „Sănătatea” reală: în vreme ce decidenţii se încaieră pe ideologii şi principii, nişte băieţi deştepţi din asigurări, ştiu deja cum se vor brodi lucrurile şi au trecut la treabă. Se „cumpără” baze de date ale pacienţilor din CNAS-urile judeţene, se trece la angajarea celor care racolează viitorii pacienţi, se adjudecă cotele de piaţă şi, mai ales, se tace. Nici un asigurator nu a vrut să „dezbată” pe viitoarea lege a Sănătăţii. Am fi vorbit despre cea mai mare privatizare de la Petrom încoace. Am fi aflat și noi cum se vor privatiza spitalele, cum se vor înfiinţa casele private de sănătate, cum se vor plia asiguratorii pe această nouă piaţă care ar fi căpătat o anvergură fără precedent, şi cam ce trebuia să ştie, simplu şi inteligibil, pacientul căruia acum îi scapă regulile după care funcţionează această industrie care este Sănătatea.
SMURD este un serviciu fără personalitate juridică care funcţionează cu maşinile aflate în proprietatea Pompierilor, dar cu personalul medical şi medicamentele furnizate de Ministerul Sănătăţii. Totodată, SMURD poate funcţiona şi cu personalul specializat de la Pompieri. Atât personalul de la Pompieri ât şi cel al Ministerului Sănătăţii nu lucrează numai pentru acest serviciu. Medicii spre exemplu lucrează în Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalelor, iar pompierii pe echipajele clasice ale Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă. Mai există şi piloţii celor elicopterelor care sunt ai Ministerului de Interne. Însă nu este clar nicăieri care este forma de organizare juridică a SMURD. Ce este? Este o asociaţie, o firmă, o fundaţie? Știm că există o Fundație care are Consiliu director format din: dr. Raed Arafat, General locotenent Vladimir Secară, Adrian Diță, Frank Hajfinjak (Director General, E.ON România), Emil Hurezeanu, Mihaela Rădulescu, Alex Șerban (Senior Partner, Serban & Musneci Associates), Radu Tudor.
