DOSARUL Gheorghe Ursu. Procurorii cer avizul lui Iohannis pentru urmărirea penală a unui ministru de Interne comunist
Procurorii militari au solicitat avizul preşedintelui Klaus Iohannis pentru urmărirea penală a lui George Homoştean, fostul ministru de Interne comunist din perioada 1978-1987, pentru acuzaţia de complicitate la infracţiuni contra umanităţii, în dosarul în care este anchetată moartea disidentului Gheorghe Ursu.
Parchetul General solicită avizul preşedintelui Klaus Iohannis pentru urmărirea penală a fostului ministru de Interne George Homoştean, pentru complicitate la infracţiuni contra umanităţii, în dosarul privind moartea disidentului Gheorghe Ursu. Homoştean a condus ministerul de Interne în perioada 4 septembrie 1978 - 3 octombrie 1987, iar Ursu a fost ucis în arestul Miliţiei, în timp ce era anchetat de Securitate, pe 17 noiembrie 1987.
Procurorii explică faptul că au solicitat acest aviz, deşi faptele au fost comise înainte de intrarea în vigoare a legii privind răspunderea ministerială, considerând că procedura este aplicabilă şi în acest caz.
La 30 de ani de la moartea disidentului Gheorghe Ursu, pe 17 noiembrie 1985, procurorii militari se apropie de finalul anchetei privind moartea acestuia şi implicarea fostului maior de Securitate Marin Pîrvulescu, cel care a coordonat ancheta în urma căruia Ursu a murit în arestul Miliţiei, după bătăi crunte.
Andrei Ursu, fiul disidentului, spune că procurorii militari l-au asigurat că trimiterea în judecată a lui Pîrvulescu va avea loc în curând. Procurorii militari au decis să deschidă ancheta după ce justiţia militară a blocat sistematic anchetarea lui Marin Pîrvulescu. Decizia a fost luată în plină campanie electorală, în octombrie 2014, după ce Andrei Ursu a făcut 17 zile greva foamei. În ultimul an, mai mulţi foşti angajaţi ai Miliţiei şi Securităţii au vorbit ca martori cu procurorii, descriind ce s-a întâmplat în arest cu Ursu. Procurorii militari l-au audiat pe fostul şef al Securităţii, generalul Iulian Vlad, contrazicându-l cu documente, iar ancheta a scos de asemenea la iveală faptul că dosarul de Securitate al lui Gheorghe Ursu a fost falsificat grosolan, după 1990, conform CNSAS.
Ancheta asupra fostului securist Marin Pîrvulescu a fost blocată sistematic de justiţia militară, procurorii şi judecătorii refuzând ca acesta să poată fi măcar cercetat penal pentru implicarea sa în moartea lui Gheorghe Ursu. Decizia finală a judecătorului militar Gabriel Gunescu a conţinut o motivare incredibilă a verdictului: magistratul a susţinut că Gheorghe Ursu nu a fost cu adevărat un disident politic, că opoziţia sa la regim a fost „nesemnificativă”, ba chiar că a fost „un privilegiat” al regimului comunist, făcându-şi concediile în străinătate.
În octombrie şi noiembrie 2014, în plină campanie electorală pentru prezidenţiale, după ce Andrei Ursu a stat 17 zile în greva foamei, procurorii Parchetului General au decis să desfiinţeze toate aceste decizii ale propriilor procurori militari şi să deschidă ancheta. În ianuarie 2015, Marin Pîrvulescu a fost pus sub urmărire penală, în calitate de suspect, pentru crime împotriva umanităţii, în legătură cu moartea lui Gheorghe Ursu.
În noua anchetă a procurorilor militari, aceştia au solicitat în ianuarie 2015 şi ajutorul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), pentru a investiga dosarul de urmărire informativă a lui Gheorghe Ursu, de la Securitate. Oficialii au constatat însă că acesta fusese falsificat, cel mai probabil după 1990, şi că ce se afla pe microfilmul dosarului de la SRI nu avea nicio legătură cu dosarul original, pe hârtie care oricum arăta fabricat. Procurorii au fost astfel nevoiţi să lucreze cu un fals, susţine Germina Nagâţ, şefa Departamentului de Investigaţii de la CNSAS.
„Am primit de la Parchetul Militar în foarte scurt timp 7 volume care arătau halucinant, dacă ne referim la un dosar de urmărire informativă. Nu avea legătură cu nimic din ce văzusem până atunci. Era neverosimil. Am văzut DUI descompletate, în care se simţea lipsa unor părţi, dar nu mai văzusem un dosar care pretinde că este făcut de Securitate şi care nu are aproape nicio legătură cu dosarul original, mai puţin în volumul I. Am făcut operaţiuni standard de citire foarte atentă, de punere cap la cap a unor informaţii. La sfârşit am cerut şi microfilmul de la SRI, l-am primit cu maximă promptitudine, în două zile, în februarie 2015. Atunci am făcut o operaţiune banală – confruntarea microfilmului cu originalul. Nu am mai văzut până atunci un dosar de urmărire în care 5 volume să fie fotocopii din orice. Adică erau fotocopii bizare, care nu semănau cu originalul care se păstrase în volumul 1. S-a văzut clar că avem cel puţin un volum de tehnică operativă lipsă – volumul 2. Întreaga copertă a dosarului prezintă diferenţe semnificative între microfilm şi original”, a povestit Germina Nagâţ.
Specialista de la CNSAS este de părere că falsul a avut loc după 1990 şi speră că procurorii se vor autosesiza şi vor investiga şi această falsificare petrecută la SRI.
„Asta arată ce s-a întâmplat după 1990. Eu cred că nu Securitatea a falsificat un dosar de Securitate, mi se pare o naivitate să mergi pe această ipoteză că s-ar fi falsificat încă dinainte de 1989 dosarul. Nu văd de ce. Legal, limita noastră de competenţă este 22 decembrie 1989. Dacă ceva din acest dosar ar sugera că falsul s-a produs înainte de această dată, am putea să sesizăm Parchetul. Eu sper însă că Parchetul este conştient de faptul că falsul s-a produs după această dată şi se va autosesiza. Lucrurile de care ei s-au lovit în această anchetă sunt inacceptabile într-un stat de drept, adică organele de anchetă au fost puse în faţa unor situaţii imposibile, să ancheteze cu un fals pe masă”, a declarat miercuri seară Germina Nagâţ.
În 2000, SRI dădea un comunicat prin care se apăra şi respingea acuzaţiile de falsificare a dosarului de urmărire informativă a lui Gheorghe Ursu, încă de pe atunci ieşind la iveală că în dosar fuseseră inserate materiale de presă şi documente de după 1990, până în 1994. SRI motiva că aceste documente fuseseră adăugate la dosar pentru că SRI a considerat că ar putea fi de folos procurorilor care anchetau cazul.
„Serviciul Român de Informaţii consideră ca absolut nefondate afirmaţiile privind o pretinsă implicare părtinitoare a instituţiei noastre în rezolvarea acestui nefericit şi grav caz de încălcare a drepturilor omului. De altfel, pentru a elimina orice îndoială în această privinţă, Serviciul Român de Informaţii a cerut oficial Parchetului General să procedeze la confruntarea documentelor originale cu microfilmul realizat în 1987”, scria în 2000 SRI.
Confruntarea cu microfilmul SRI s-a făcut în 2015, la CNSAS, care a constatat acelaşi lucru: aşa-zisul original nu are nicio legătură cu microfilmul, care oricum conţine multe documente fotocopiate fără legătură cu cazul Ursu, conform Germinei Nagâţ.
