Titanic PSD la întâlnirea cu icebergul Iohannis
După săptămâni la rând de bombardament cu săltații DNA-ului, agenții cu sau fără acoperire născociți de fostul președinte Băsescu și după glumele proaste cu iz de retard ale lui Victor Ponta, președinte imaginar, acum, de-abia acum, când lumea se aștepta tocmai la și mai mult zgomot, este liniște și, culmea!, vorbește exact cel căruia i s-a reproșat că nu vorbește mult.
Traian Băsescu, obosit după ce a făcut atâta vreme campanie, a trecut pe modul suspect silențios, timp în care ori își cară bagajele de la Cotroceni, ori o consolează pe Elena Udrea, ori a trecut la bifarea punctelor de pe lista de „to do”-uri din decembrie încolo.
După ce a fost mirat că toată lumea de la PSD e tristă și se ceartă de vreme ce el, candidatul, a câștigat, Victor Ponta și-a făcut aparițiile tipice, asezonate de zâmbet tâmp și a anunțat arogant ce va face el când va ajunge mare, flancat de toată clasa politică expirată a României într-un Parlament transformat în avanpost psihiatric.
Ca și cum alianțele, cumetriile și mariajele de așa-zisă cedare a voturilor ar reprezenta altceva decât un prost-gust politic la apogeu și motive de împărțit funcții care și așa nu (mai) există.
Dacă ne-am lua după tăcerea care a căzut brusc peste Victor Ponta, am zice că, în sfârșit, a realizat până și el că deja avem președinte. Iar acela nu este el.
Oficial, este campanie turată la maximum. Motoarele de partid turează către victoria finală. Neoficial, pe modelul devenit deja clasic, pesediștii și aliații lor fie se bat pe funcții închipuite și pentru asta se sapă cu spor, fie părăsesc în grabă Titanic PSD, timp în care înăuntru nebunii se distrează la bal, iar în vârful catargului stă cocoțat regele balului, în timp ce curtezanii lui îi cântă „Happy Birthday, mister President”!
Ori, mai sunt și aceia care chiar fac treaba aia cu adevărat grea și utilă, prostindu-și candidatul pe care l-au vândut la preț de centuristă, conform înțelegerilor perfectate din timp cu cealaltă tabără.
În răstimp, când toți ceilalți tac, așa cum le și șade bine, deja președintele a început să vorbească. Și o face. Nu mult, ci cât să înțeleagă toți ceea ce are de gând să facă chiar din a doua zi de la instalarea sa oficială. Cât să înțeleagă chiar și aceia cu sindromul negării acute că România are deja un președinte.
Mai mult, după ce că Ponta tace acum apăsat, mai și fuge.
Timp de o lună, NU am avut nici măcar o singură dezbatere electorală, deși am avut paisprezece candidați la președinție. Chiar și în condițiile în care rezultatul acestei campanii nu mai reprezintă o surpriză, nici măcar pentru un închipuit ca Ponta, nici acum nu vom avea o dezbatare pentru că acest domn, dincolo de minciuni și glume, nu știe și nu poate avea vreodată o discuție conformă cu statutul de potențial președinte al unei țări. Așa că, în timp ce fuge de orice dezbatere mai mult decât necesară, Victor Ponta se mai întoarce din când în când și strigă: dacă te prind, te omor, măi Iohannis!
În aceste condiții, domnule președinte Iohannis, din momentul în care aveți certitudinea că Victor Ponta nu va participa la nicio dezbatere, cum aveți de gând să taxați un contracandidat nu numai incompetent în tot și în toate, dar și laș? Ca atare, extrem de periculos pentru noi toți.
Pentru domnul Ponta s-a terminat. Final. Și deși Victor Ponta nu este capabil să înțeleagă în general nimic, poate înțelege acum că, pentru el și ai lui, s-a terminat. De tot.
Din toată campania asta de două săptămâni, înțelegem că domnul Ponta se poartă asemenea tocilarului frustrat că trebuie să dezbată cu deșteptul clasei, iar că domnul Iohannis se plictisește că nici măcar de dragul competiției nu are cu cine să dezbată.
Așadar, dezbatare nu vom avea, dar de la deja președintelui României noi avem niște întrebări:
Ce va face cu un Parlament predominant roșu?
Ce va face cu mulții aleși locali roșii și ei?
Ce va face cu o clasă politică cangrenată care trebuie să dispară definitiv și irevocabil?
