Pleacă, mă, tîmpitule…
Nu mai are nici un sens să discuți despre Viorel Ponta în registru rezonabil, logic. E inutil. E chiar absurd. Omul dovedește o lipsă de consecvență minimală în declarații și fapte, care te face să te întrebi dacă e complet razna sau joacă rolul cretinului care, cînd se apropie scadența, invocă tembelismul ca să scape.
Însă, oricare ar fi varianta corectă, e dezastruoasă pentru unul care se află în funcția de prim-administrator al unei țări. Și dacă e razna cu adevărat, dar și dacă doar mimează, Ponta trebuie înlăturat de urgență de la Guvern pentru incapacitate de exercitare a funcției. Cum, însă, nu există text legislativ pentru ca asta să se întîmple iar politic nu au fost negociate toate condițiile exit-ului, trebuie să-l mai suportăm pe Viorel o vreme.
Dar e o mare capcană să îl luăm în serios. Viorel trebuie pur și simplu ignorat, orice spune sau face nu mai reprezintă decît planul său personal de a se salva cumva. Ponta a încetat de mult să mai reprezinte pe cineva, fie și dacă vorbim de colegii săi de partid, mulți din ei nu cu mult mai responsabili decît el.
Cînd l-am văzut și împopoțonat cu tuleiele alea pubere pe sub care i se ghicea acneea, am înțeles deplin personajul: Ponta e adolescentul ăla idiot lăudăros de la bloc care încearcă tot timpul să se integreze într-un grup, să-și facă prieteni, dar falsitatea lui, incapacitatea de a fi cinstit, nevoia permanentă de a se da mare cu vorbe goale îi asigură un insucces deplin în a-și apropia pe cineva. Ponta e ăla pe care, cînd începe să mintă gogonat ca să se umfle în pene, nici măcar nu vrei să-l pocnești ca să nu-l mai auzi. Vrei doar să-i spui, în silă: “Pleacă, mă, tîmpitule…”. Cătălin Prisăcariu
