Gulerul cămășilor, cunoscut în diferite stiluri în prezent, cum ar fi englezesc, italian sau chinezesc, tip Mao, își are originea în secolul al XV-lea, când era afișat aproape în exclusivitate de oamenii bisericii. Era, de fapt, partea superioară a cămășii (în general albă), pe care preoții o lăsau la vedere ca imagine a purității și simplității, relatează vineri directmatin.fr.

Acest obicei vestimentar a fost preluat, în perioada Renașterii, de intelectuali. Gulerul a fost adoptat ulterior de nobilimea din secolul al XVII-lea, sub regele Ludovic al XIII-lea. Acest element devenise atunci un accesoriu de lux, cu dantelă, panglici sau cravată. Mărimea lui a variat în funcție de modă, putând ajunge până la umeri sau limitându-se doar la o bandă îngustă în jurul gâtului.

Gulerul s-a generalizat apoi în cursul secolului al XIX-lea, îndeosebi în sectorul muncii, iar în secolul al XX-lea a ajuns chiar să fie folosit pentru a desemna anumite categorii sociale: 'gulerele albastre" pentru muncitori și "gulerele albe" pentru salariați și înalți funcționari din birouri.

AGERPRES