Luna trecută s-au împlinit fix zece ani de când ne-am învăţat să ne împrietenim online sau să declarăm public că „suntem într-o relaţie“. Viaţa noastră e mai bună acum sau mult mai complicată din cauza asta?

Povestea unuia dintre primii utilizatori de Facebook

Amelia Lester, senior editor la New Yorker, una dintre primele persoane care şi-au făcut cont pe Facebook, îşi aminteşte „Avem de-a face cu o mulţime de instincte primare aici: sentimentul de apartenenţă la o comunitate, un strop de vanitate şi un pic mai mult voyeurism“ – cam asta am scris în ziarul universităţii Harvard, la câteva zile după lansarea site-ului facebook.com de către Mark Zuckerberg. Aveam doar 20 de ani pe atunci şi, în primăvara lui 2004, la fel ca „Lost in Translation“ şi jeanşii Seven, Facebook a fost un hit în campus. În 24 de ore, 1 200 dintre studenţi îşi făcuseră deja cont; după o lună, numărul lor crescuse la 3 000 – cam jumătate din numărul studenţilor din primii ani.

Pentru mine, înregistrarea pe acel site atunci n-a fost mai mult decât o chestie amuzantă care mai amâna puţin momentul în care trebuia să mă apuc de învăţat pentru examenul de biologie; n-am realizat niciun moment că această reţea va deveni o parte importantă a vieţii mele. Şi, dacă socotesc că am petrecut cel puţin jumătate de oră pe zi pe acel site, pot spune că mai mult de două luni din viaţa mea le-am petrecut dând scroll paginiii cu banner albastru.

Citeşte continuarea poveştii unuia dintre primii utilizatori de Facebook pe www.glamourmagazine.ro

Sursa: mediafax.ro

Distribuie Distribuie Comentarii