RETROSPECTIVĂ Pașii făcuți de omenire în 2014 în explorarea spațiului cosmic (II)

Spațiul este "ultima frontieră", pe care omul o explorează permanent pentru a-și asigura supraviețuirea ca specie, în fața unor pericole imediate care ne amenință planeta, așa cum sunt încălzirea globală, epuizarea resurselor în contextul suprapopulării planetei, dar și a unor amenințări cosmice, precum exploziile de raze gamma, impactul cu asteroizi sau comete și, în ultimă instanță, moartea Soarelui, reactorul nuclear care asigură energia sistemului nostru solar.

Anul 2014 a fost unul bogat în evenimente și descoperiri astronomice atât pentru puterile spațiale consacrate — SUA, Rusia și Europa, dar și pentru noile puteri emergente din domeniul spațial, China, Japonia și India.

APRILIE:
Vast ocean subteran pe un satelit al planetei Saturn
Oamenii de știință au anunțat la începutul lunii aprilie descoperirea unui vast ocean sub suprafața de gheață a unuia dintre sateliții planetei Saturn, Enceladus. Această descoperire a fost făcută de cercetători americani și italieni prin intermediul sondei Cassini, o sondă rezultată în urma unei colaborări între NASA și ESA și care se află de 17 ani în apropierea lui Saturn, studiind această planetă, celebrele sale inele dar și sateliții săi. Acest ocean de apă lichidă — puțin mai mare decât Lake Superior din America de Nord — se află la polul sud al lui Enceladus. Datele obținute de cercetători nu indică o eventuală extindere spre polul nord a acestui ocean, conform coordonatorului acestui studiu, Luciano Iess de la Universitatea Sapienza din Roma. Acest corp de apă are adâncimea medie de 40 de kilometri și se află sub mai mulți kilometri de gheață. Pe Pământ, acest corp de apă s-ar întinde între Polul Sud și Noua Zeelandă.

Roverul Curiosity a ajuns într-o nouă destinație de studiu
Roverul Curiosity, aparținând NASA, a ajuns, la începutul lunii aprilie, într-o nouă zonă de interes la suprafața lui Marte și a început să adune mostre de sol și rocă pentru analiză. Roverul a realizat și o serie de noi fotografii după ce a încheiat (la 2 aprilie) ultimii 30 de metri ce trebuiau parcurși până în vârful unei mic deal, botezat Kimberley. În această zonă se află patru tipuri de roci marțiene, oferindu-i roverului Curiosity foarte multe oportunități de studiu.

NASA a descoperit prima exoplanetă locuibilă de mărimea Terrei 

La jumătatea lunii aprilie o echipă internațională de astronomi a anunțat descoperirea primei planete din afara sistemului nostru solar de o dimensiune comparabilă cu cea a Terrei și pe care apa ar putea exista în stare lichidă, fapt care ar face viața posibilă. Ceea ce face ca această descoperire să fie deosebit de interesantă este faptul că această planetă, botezată Kepler-186f, are o dimensiune asemănătoare cu cea a Terrei și se rotește în jurul unei stele pitice, care este mai mică și mai puțin caldă decât Soarele, aflându-se într-o zonă temperată unde apa poate fi lichidă. Din cele aproape 1.800 de exoplanete descoperite în ultimii 20 de ani, circa 20 se rotesc pe o orbită în jurul stelei lor în zona locuibilă sau "zona de aur". Kepler-186f se află într-un sistem stelar situat la 490 de ani lumină de Soare și care cuprinde cinci planete, toate de o mărime apropiată de cea a Terrei. Dar ea este singura locuibilă, celelalte fiind prea apropiate de steaua lor.

NASA vizează trimiterea unei sonde robotizate pe unul dintre sateliții lui Marte
Amprenta pe care și-o lasă NASA pe planeta Marte este din ce în ce mai pregnantă, Agenția spațială americană anunțând că are în proiect trimiterea în următoarea decadă a unei sonde robotizate spre unul dintre cei doi sateliți minusculi ai Planetei Roșii, Phobos și Deimos. Cercetătorii și inginerii de la NASA Ames Research Center din Moffett Field, California, se gândesc la un concept low-cost de misiune prin care să trimită o sondă robotizată spre unul dintre sateliții Planetei Roșii. Această sondă ar urma să fie construită după tipul sondei Lunar Atmosphere and Dust Environment Explorer (LADEE), sondă care a costat 280 de milioane de dolari și care se află pe orbita circumselenară din septembrie 2013. Majoritatea oamenilor de știință sunt de părere că Phobos și Deimos sunt foști asteroizi care au fost capturați de atracția gravitațională exercitată de Marte. Cele două luni sunt non-sferice, având forma unor cartofi. Phobos are în medie doar 22 de kilometri în diametru, iar Deimos doar 12,4 kilometri. Prin comparație, diametrul Lunii este de 3.475 de kilometri. Phobos se află pe o orbită la distanța de 6.000 km de Mate, iar Deimos orbitează Planeta Roșie de la distanța de 20.070 km.

Cea mai rece "stea" descoperită până în prezent se află la 7,2 ani lumină de Soare
O pitică brună, o stea moartă înainte de a-și aprinde cuptorul nuclear, aflată în "vecinătatea" sistemului nostru solar, este cel mai rece obiect cosmic de acest fel descoperit până în prezent, la suprafața sa înregistrându-se temperaturi medii apropiate de cele de la Polul Nord al Pământului, anunța la sfârșitul lunii aprilie o echipă de cercetători de la Centrul pentru Studiul Exoplanetelor din cadrul Universității statului Pennsylvania. Un alt element important al acestei descoperiri este că această stea (denumită WISE J085510.83-071442.5) se află și foarte aproape de Soare, la doar 7,2 ani lumină distanță — "o aruncătură de băț" în termeni astronomici, fiind a patra cea mai apropiată stea de Soare. Această pseudo-stea a fost descoperită prin intermediul telescoapelor spațiale Wide-field Infrared Survey Explorer (WISE) și Spitzer Space Telescope, aparținând NASA. Piticele brune se mai numesc și stele ratate pentru că dispun de majoritatea caracteristicilor necesare unei stele, dar nu au masa suficient de mare pentru a porni reacțiile de fuziune nucleară din nucleul lor. Prin urmare, aceste obiecte cosmice nu produc lumină și seamănă mai degrabă cu niște planete gigantice. Unele dintre aceste pseudo-stele sunt suficient de reci pentru a avea atmosfere asemănătoare planetelor gigantice gazoase.

MAI:

Ganymede, unul dintre sateliții lui Jupiter, ar putea ascunde oceane dispuse în straturi
La începutul lunii mai a fost publicată informația că Ganymede, unul dintre sateliții giganticei planete gazoase Jupiter, ar putea ascunde oceane de apă dispuse în mai multe straturi sub suprafața înghețată, existând chiar și posibilitatea ca în aceste oceane să existe viață microbiană. Sonda Galileo, aparținând NASA, a survolat acest corp cosmic în anii '90 și a confirmat existența unui ocean subteran, identificând și dovezi ale salinității acestui ocean. Ganymede, care are un diametru de 5.300 km, este cel mai mare satelit natural din sistemul nostru solar, fiind mai mare decât planeta Mercur. O echipă de cercetători a realizat un model computerizat în funcție de datele cunoscute despre acest satelit, ținând cont și de modul în care sarea mărește densitatea lichidelor în condițiile extreme prezente în subsolul lui Ganymede. Pe lângă acest model computerizat, ei au apelat și la un experiment de laborator privind modul în care evoluează oceanele saline subterane. Steve Vance, astrobiolog NASA de la Jet Propulsion Laboratory din California, susține că pe acest satelit ar putea exista un strat de gheață la suprafață, urmat de un strat de apă în stare lichidă, apoi încă un strat de gheață și încă un strat de apă și un al treilea strat de gheață sub care s-ar afla un ultim strat de apă care ar ajunge până la stratul de rocă care formează crusta acestui satelit. Apa din ultimul strat ar avea cel mai ridicat grad de salinitate, fiind și implicit cea mai densă.

Sistemele solare binare oferă condiții mai bune pentru viață decât sistemele cu o singură stea 

Sistemele planetare formate în jurul unei perechi de stele oferă condiții mai bune pentru apariția și dezvoltarea vieții pe planetele și lunile acestor planete decât sistemele solare de tipul celui din care face parte și Pământul, cu o singură stea, conform unui nou studiu realizat la Universitatea Texas din El Paso și publicat în luna mai. Stele binare își atenuează reciproc radiațiile emise și își temperează una alteia vântul solar, oferind astfel un mediu mai potrivit pentru apariția vieții și o zonă de aur mai extinsă în care poate apărea viață. Zona de aur este regiunea aflată la distanța potrivită față de stea/stele pentru ca apa să se mențină în stare lichidă (suficient de cald pentru ca apa să nu înghețe, dar și suficient de răcoare pentru a nu se evapora).

NASA dorește să trimită în 2020 primele semințe de plante pe planeta Marte
Cercetători de la NASA au propus, la jumătatea lunii mai, includerea unui experiment de creștere a unor plante în cadrul următoarei misiuni a unui rover autonom ce va fi trimis spre planeta Marte în 2020, pentru a observa dacă se pot dezvolta plante în condiții de seră, în mediul ostil pentru viață al Planetei Roșii. Acest experiment, denumit Mars Plant Experiment (MPX), ar putea reprezenta punctul de pornire al colonizării și apoi teraformării Planetei Roșii. "Pentru a construi o bază sustenabilă, pe termen lung, pe Marte, trebuie să ne asigurăm că măcar plantele pot crește în mediul acestei planete", a declarat coordonatorul științific al experimentului MPX, Heather Smith, de la Centrul de Cercetare Ames al NASA, din Mountain View, California. În cadrul experimentului va fi folosită o cutie "CubeSat" — carcasa unui satelit mic și ieftin — ce va fi fixată la exteriorul roverului. În această cutie se va afla aer de pe Pământ și aproximativ 200 de semințe de Arabidopsis, o plantă mică, cu flori, folosită frecvent în experimente științifice.

NASA publică o simulare a formării unei găuri negre
Două stele neutronice superdense se distrug una pe cealaltă, formând o gaură neagră, într-o simulare realizată pe un supercomputer aparținând NASA. Cele două stele neutronice incluse în simulare sunt rămășițele unor explozii stelare de tip supernovă produse într-un sistem stelar binar. Stele neutronice din simulare au 1,7 mase solare și respectiv 1,4 mase solare. Cele două stele se îndreaptă în spirale una spre cealaltă, se deformează una pe cealaltă și își smulg materia. Cea mai mare o distruge pe cea mai mică, provocând o erupție sub forma unui braț în spirală în jurul stelei mai mari. Conform simulării, la doar 13 milisecunde după ciocnire, steaua neutronică mai masivă a acumulat deja mult prea multă masă pentru a-i susține gravitația și se prăbușește în sine, generând o nouă gaură neagră.

Marea Pată Roșie a planetei Jupiter s-a micșorat foarte mult
Marea Pată Roșie a planetei Jupiter, cea mai puternică furtună din întregul nostru sistem solar, a ajuns la cel mai mic diametru observat până în prezent, la jumătatea lunii mai. Cele mai noi imagini ale furtunii surprinse prin intermediul telescopului spațial Hubble indică faptul că diametrul acesteia a scăzut la 16.496 de kilometri, mai puțin de jumătate din diametrul pe care-l avea această furtună la sfârșitul secolului XIX. La un moment dat astronomii susțineau că trei planete Pământ ar încăpea în această furtună, dar în prezent nu mai încape decât o singură planetă de dimensiunea Pământului. În plus, conform astronomilor, reducerea acestei furtuni este accelerată. Observațiile făcute de astronomi amatori în cursul anului 2012 indicau că diametrul acestei furtuni se reduce cu 933 de kilometri pe an. Deocamdată nimeni nu știe cu exactitate care sunt cauzele acestei reduceri.

Roverul Curiosity și-a încheiat forarea pe Marte și se pregătește din nou de drum
Roverul Curiosity, aparținând NASA și aflat într-o misiune de explorare la suprafața planetei Marte, și-a încheiat, în a doua jumătate a lunii mai, activitatea de forare în blocul de gresie denumit "Windjana", preluând mostre pentru a le analiza cu instrumentele de bord și și-a reluat drumul spre poalele Muntelui Sharp, destinația sa finală în cadrul acestei misiuni. Curiosity a reușit să facă o incizie de 6,4 centimetri adâncime în blocul de gresii Windjana, la începutul acestei luni, finalizând cu succes cea de-a treia operațiune de colectare de mostre de la asolizarea în Craterul Gale în august 2012. Cele două operațiuni anterioare de forare, produse într-un sit cu roci sedimentare din argilă și respectiv pe situl Yellowknife Bay, au permis oamenilor de știință de la NASA să certifice faptul că Planeta Roșie ar fi putut susține viață microbiană în urmă cu miliarde de ani.

Compania SpaceX a prezentat varianta pentru transport de astronauți a capsulei spațiale Dragon
Space Exploration Technologies (SpaceX) a prezentat la sfârșitul lunii mai o variantă îmbunătățită și adaptată pentru transportul astronauților a capsulei sale cargou Dragon, folosită de NASA pentru aprovizionarea Stației Spațiale Internaționale (ISS). În locul unei amerizări încetinite de parașute, la revenirea pe Pământ, noua capsulă Dragon este dotată cu motoare și picioare pentru o aterizare precisă, conform lui Elon Musk, CEO al companiei SpaceX, un miliardar care investește în noile tehnologii și care deține și compania Tesla Motors Inc, care produce automobile electrice. Această capsulă "va putea ateriza oriunde, cu precizia unui elicopter... Așa trebuie să aterizeze un vehicul spațial din secolul XXI", a susținut Elon Musk, prezentând noua capsulă la sediul SpaceX din Hawthorne, California. Noua capsulă poate transporta un echipaj de 7 astronauți spre și dinspre ISS și va fi lansată prin intermediul unei rachete Falcon 9, concepută tot de compania SpaceX.

IUNIE:

Astronomii au descoperit "Godzilla" planetelor de tipul Terrei
La începutul lunii iunie, în cadrul unei conferințe organizată la la Boston de American Astronomical Society, a fost prezentată descoperirea unei planete telurice uriașe — o adevărată "Godzilla" a planetelor de tipul Terrei — aflată la 560 de ani-lumină de Pământ. Această nouă mega-planetă are o masă de 17 ori mai mare decât cea a Terrei și a fost descoperită de misiunea Kepler, lansată de NASA. Noua descoperire, denumită "Kepler—10c", are un diametru de 29.000 de kilometri, adică de 2,3 ori mai mare decât cel al Terrei. Planeta este localizată în sistemul planetar Kepler-10, din care mai face parte planeta Kepler-10b. Potrivit oamenilor de știință, sistemul are o vârstă de aproximativ 11 miliarde de ani și s-a format la mai puțin de 3 miliarde de ani după Big Bang.

Asteroidul "Beast" a trecut pe lângă Pământ
Tot la începutul lunii iunie am primit o veste bună de la astronomi: un asteroid de dimensiuni mari, descoperit recent și denumit "Beast" (bestia), urma să treacă la o distanță sigură de Pământ. Asteroidul, cu nume de catalog 2014 HQ124, care are mărimea apropiată de a unui stadion de fotbal, nu prezenta niciun risc de a lovi Pământul, trecând la peste 1 milion de kilometri distanță, distanță de trei ori mai mare decât cea dintre Pământ și Lună. Acest asteroid a fost descoperit la 23 aprilie de telescopul spațial Wide-Field Infrared Survey Explorer, aparținând NASA. Asteroidul "Beast" are un diametru de aproximativ 352 de metri, conform astronomilor din cadrul Programului Asteroid Watch al NASA, de la Jet Propulsion Laboratory din Pasadena, California și a trecut pe lângă planeta noastră cu o viteză de 14 km/s, viteză de 17 ori mai mare decât cea a glonțului pornit dintr-o pușcă modernă. Dacă ar fi lovit Pământul, energia degajată de explozie s-ar fi măsurat în megatone, fiind de 1000 de ori mai mare decât cea a bombelor atomice care au pus capăt celui de-al Doilea Război Mondial.

Urme ale unei lumi dispărute, descoperite pe Lună
Analiza rocilor selenare aduse pe Pământ de astronauții care au participat la celebrele misiuni Apollo ale NASA, prezintă urme ale planetoidului denumit Theia, care s-a ciocnit cu Pământul la scurt timp după formarea planetei noastre. Cercetătorii susțin că această descoperire confirmă teoria ciocnirii cataclismice care a dus la nașterea Lunii. Această teorie a apărut încă din anii '80, iar conform ei, Luna s-a născut în urma ciocnirii dintre Protopământ și planetoidul Theia, în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani. Acest planetoid s-a dezintegrat în urma impactului cu Terra, iar o parte din fragmentele rezultate, alături de cele provenite de la Pământ, au rămas pe orbita terestră, formând un nou corp ceresc, Luna.

Sonda Cassini a survolat satelitul Titan al planetei Saturn, adunând date despre lacurile de hidrocarburi de la suprafața sa
Sonda Cassini, aparținând NASA, a survolat satelitul Titan, din cadrul sistemului de sateliți al giganticei planete gazoase Saturn, reușind să ducă la bun sfârșit o manevră complexă care le va permite oamenilor de știință să înțeleagă mai bine caracteristicile unuia dintre cei mai interesanți sateliți naturali din sistemul nostru solar. Sonda a trimis un semnal radio prin ricoșeu, spre suprafața lui Titan și apoi de acolo spre Pământ, unde a fost recepționat de radiotelescoape. Această manevră este importantă pentru că natura ecoului recepționat de radiotelescoape ne dezvăluie natura suprafeței lui Titan, dacă este lichidă sau solidă, precum și ce proprietăți fizice are materialul din care este alcătuită. Titan este pe locul doi în clasamentul celor mai mari sateliți naturali din sistemul nostru solar, după Ganymede, satelit al lui Jupiter. Din anumite puncte de vedere, Titan este foarte asemănător cu Pământul — are o atmosferă densă și este singura altă lume despre care știm cu siguranță că dispune de un sistem de lacuri și mări la suprafața sa. Spre deosebire de Pământ însă, temperaturile la suprafața sa sunt prea scăzute pentru a putea susține apă în stare lichidă.

La 24 iunie s-a împlinit un an marțian de când Curiosity explorează Planeta Roșie
Curiosity, roverul trimis de NASA pe Marte în august 2012, a împlinit la 24 iunie un an marțian de când se află pe Planeta Roșie — potrivit timpului local, echivalent cu 687 de zile pământene. Principalul obiectiv pentru sonda spațială a fost să determine dacă Marte a oferit cândva condiții de mediu favorabile pentru viața microbiană, conform NASA. Una dintre primele descoperiri majore făcute de Curiosity pe Planeta Roșie a fost o veche albie de râu, în chiar locul său de asolizare. În apropiere, într-o zonă cunoscută sub numele de Yellowknife Bay, Curiosity și-a îndeplinit cu succes misiunea de a afla dacă Craterul Gale ar fi putut oferi vreodată condițiile necesare dezvoltării unor forme simple de viață. Răspunsul a fost un "da" istoric și a fost obținut în urma analizei unor mostre prelevate din două roci sedimentare din argilă (argilit). Analiza acestor mostre a demonstrat că pe acest sit a existat în trecut un lac cu apă dulce care oferea condițiile necesare apariției vieții.

O emisie neobișnuită de raze X detectată într-un cluster galactic îndepărtat
NASA și Agenția Spațială Europeană (ESA) raportau la sfârșitul lunii iunie detecția unei emisii neobișnuite de raze X, provenită din clusterul galactic Perseus, aflat la 240 de milioane de ani lumină distanță, emisie detectată prin intermediul Chandra X-ray Observatory (aparținând NASA) și respectiv XMM-Newton (aparținând ESA). Cauza acestei emisii nu este încă cunoscută, dar oamenii de știință suspectează că ar fi fost generată de descompunerea naturală a neutrinilor sterili, particule ipotetice despre care unii oameni de știință susțin că s-ar afla la originea materiei întunecate. Neutrinii ordinari sunt niște particule cu o masă foarte mică care interacționează foarte rar cu materia, prin intermediul așa-numitei forțe nucleare slabe și prin intermediul gravitației. Neutrinii sterili ar trebui să interacționeze cu materia ordinară doar prin intermediul gravitației, fiind considerați astfel "suspecții de serviciu" pentru a reprezenta materia întunecată.

NASA a o tehnologie dedicată viitoarelor misiuni pe Marte
Agenția aerospațială americană NASA a anunțat la sfârșitul lunii iunie testarea unei tehnologii ce ar putea fi folosită în construcția navei spațiale ce ne va duce pe Marte. Deceleratorul supersonic de mică densitate ('Low-Density Supersonic Decelerator', LDSD), cunoscut și sub numele de 'farfuria zburătoare', a fost lansat de pe insula hawaiană Kauai și a revenit pe Terra într-o zonă din Oceanul Pacific. Costurile acestui prototip se ridică la 150 de milioane de dolari. Prototipul în formă de disc, atașat de un balon imens umplut cu heliu, a urcat până la 36.600 de metri. De acolo, s-a desprins de balon și, propulsat de racheta cu care era dotat, și-a continuat ascensiunea până la 54.900 de metri, cu o viteză de aproape patru ori mai mare decât cea a sunetului. În acest fel, a fost verificată reacția sistemului la condiții similare celor din atmosfera planetei Marte.

AGERPRES


Trimite pe WhatsApp

Citește și:

populare
astăzi

1 Dăncilă la DNA? Ițele scandalului Tarom duc la vârful guvernului și PSD! „Cuc s-a dus la ordin acasă la direct…

2 Info / Gâdea, notificat de noua șefă a Parchetului European să achite daunele morale de 300.000 de lei

3 Ce au convenit Orban și Iohannis la ședința de azi. Favoriții momentului la ministerele Justiției, Internelor,…

4 Marfă pentru DNA! Ce-am anunțat sâmbăta trecută se întâmplă! Măcel în PSD Olt! Stănescu l-a ras pe Ciocan din …

5 Nou scandal în PSD! Păcăliții vor să dea în judecată partidul! Dăncilă a aprobat ca doar Plumb să primească ba…

recomandări

Te ia DNA: Constantin Boșcodeală

S-a lansat Milionarul pentru Android! Descarcă din Play Store

O româncă a călătorit prin toată lumea să facă poze cu femei frumoase din 37 de țări