După ce Turcescu s-a auto-explodat în direct, Banciu, ca un copil ce jinduia de mult să-l vadă umilit odată şi odată pe colegul de bancă, mereu îmbrăcat mai bine, mai arătos şi mai favorizat de tovarăşa învăţătoare, s-a bucurat şi el, tot în direct, cum i-a venit la gură. Şi, cum are gura spurcată, n-a lăsat loc de interpretări. I-a dat lui Turcescu cele mai fruste epitete. Cu apăsarea ăluia care a tăcut şi îndurat. Ţărăneşte. Din fundu' grădinii. Dar în linia lui, cu aceeaşi consecvenţă cu care le-a dat-o multora de-a lungul vremii. Însă când lucrezi la o televiziune de curve sulemenite obişnuite să fie minţite în fiecare zi că sunt fete mari, un asemenea tratament aplicat curvei-star este văzut ca un afront nu numai în sânul stabilimentului cu miros menstrual ci şi în rândul celorlalte curve din oraş. Aşa s-a trezit Banciu, săracu, lovit din toate părţile, cu făţărnicie şi stupoare fetidă, de toate sulemenitele cu care nu va ieşi niciodată cafea. Începând cu expiratul Cartianu şi terminând cu dobitocul Guşă.

Distribuie Trimite pe WhatsApp Comentarii