TĂCERE PERFIDĂ/Ponta și Bănicioiu, 30 AU MURIT! CE ŞANSE LA VIAŢĂ AU CEI 90 DE RĂNIŢI ÎN STARE CRITICĂ?

TĂCERE PERFIDĂ/Ponta și Bănicioiu, 30 AU MURIT! CE ŞANSE LA VIAŢĂ AU CEI 90 DE RĂNIŢI ÎN STARE CRITICĂ?

O tăcere perfidă ne sfidează din spatele așa-zisei comunicări oficiale. Care pare a ne spune tot. Sâmbătă, Ponta, după venirea nedorită din Mexic, unde se pregătea să stea până duminică, mai că era în stare să ne facă să credem că totul a fost doar un foc de paie. Însă 30 de tineri au murit, alţi 146 se zbat între viaţă şi moarte pe patul de spital.

Pentru 90 dintre ei este o luptă contracronometru, iar fiecare secundă care trece se scurge, rareori în favoarea lor. În doar 24 de ore numărul victimelor în stare critică după incendiul din Clubul Colectiv aproape că s-a triplat. De la 35 la 90, potrivit declaraţiilor ministrului Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu. Şansa lor la viaţă depinde de puterea organismului lor de a lupta, dar şi de capacitatea sistemului de sănătate de a face faţă unei astfel de provocări. Dincolo de pelerinajul la locul tragediei şi la spitalele unde sunt internaţi răniţii şi mesajele de pe Facebook, cei responsabili nu au răspuns până acum la câteva întrebări esenţiale, de ale căror răspunsuri depinde în mare măsură supravieţuirea tinerilor aflaţi în stare critică la spital.

Pentru mulţi dintre tinerii răniţi în Colectiv, timpul s-a scurs până acum în defavoarea lor. În numai 24 de ore, numărul celor ajunşi în stare critică aproape s-a triplat. Din faţa Spitalului Universitar, ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, a anunţat că de ieri până azi de la 35 de pacienţi în stare critică s-a ajuns la 90. Mai mult, Ponta a anunţat acum câteva ore că există riscul ca numărul deceselor să se dubleze. Dincolo de eforturile, uneori supraomeneşti ale medicilor, la nivel de responsabilitate se ridică din umeri.

Nu se răspunde dacă s-a făcut absolut totul ca aceşti oameni să fie salvaţi, preferându-se să se ridice din umeri şi să se bifeze public implicarea în acest caz, prin declaraţii şi pelerinaje la locul tragediei, la spitalele unde răniţii sunt internaţi sau pe reţelele de socializare. Multe întrebări rămân încă fără răspuns, în vreme ce secundele par a se scurge către un deznodământ tragic.

Pentru că dincolo de puterea organismului fiecăruia dintre răniţi de a lupta, există o serie de condiţii care medical trebuie îndeplinite astfel încât şansele lor la viaţă să crească, de la tratamente de ultimă generaţie, la sânge, piele artificială - care nu există deocamdată, aparatură. De asemenea, în faţa unei tragedii cu care nu s-au mai confruntat până acum, medicii şi asistentele au venit de acasă, muncind până la epuizare. Supravegherea trebuie însă să fie permanentă, iar deocamdată nu s-a prezentat o soluţie pentru situaţia în care, fizic cel puţin, medicii vor ceda. În toată această situaţie, vorbim despre cazuri extrem de grave.

„În aceste condiţii, dacă pacienţii aflaţi în stare critică trec de 7 zile, mulţumim lui Dumnezeu”, a comentat un medic din prima linie.

Ce şanse de supravieţuire au? Ministrul nu a răspuns şi nu a prezentat referinţe precise privindu-i pe cei aflaţi în stare critică. Surse medicale susţin că acestea depind de răspunsul personal al fiecărui pacient în parte, intervalul în care acesta poate ieşi din starea critică fiind între 5 şi 30 de zile, perioadă în care posibilitatea de a interveni decesul este de 50%. Pericolul nu dispare iar raportul viaţă-moarte 50% - 50% se menţine pe durata întregii luni. Aceasta în cazul în care vorbim de arsuri pe suprafeţe de mai puţin de 60% din corp, în cazul celor cu 90% de exemplu şansele fiind aproape nule.

„Pe o statistică medicală corectă, cei 90 au şansa de a muri mare, nu doar 50%. Ei sunt în risc foarte mare să moară”, a decarat sursele medicale citate.

Complicaţiile care pot apărea în astfel de situaţii având în vedere leziunile interne şi externe sunt respiratorii, cardio-vasculare, renale sau infecţioase.

De ce personal medical este nevoie pentru fiecare pacient pentru a fi menţinut în viaţă? Pentru fiecare pacient este nevoie de persional medical specializat în chirurgie plastică şi reconstructivă, terapie intensivă, chrurgie generală, ORL, oftalmologie, pneumofiziologie, nefrologie, cardiologie, endocrinologie, boli infecţioase. Pentru fiecare bolnav este nevoie de un colectiv interdisciplinar care să anticipeze evoluţia. Pentru fiecare este nevoie de camere izolate, şi supraveghere permanentă din partea a cel puţin două persoane, asistent şi infirmier. 

Există personal medical suficient pentru cazurile grave? În acest moment, au fost chemaţi de acasă medicii şi asistentele pentru a lucra suplimentar. S-au schimbat protocoale cu alte spitale. Problema se pune ce se va întâmpla în momentul în care medicii vor fi epuizaţi. Autorităţile nu a făcut un scenariu şi nu au dat o soluţie pentru această situaţie.

Există resurse suficiente pentru gestionare unor cazuri de asemenea complexitate?Autorităţile nu au niciun răspuns până acum. Medicii susţin că pentru moment există personal care să se ocupe de astfel de cazuri, însă recunosc că „întotdeauna mai e este nevoie de ajutor”

Ar trebui ca România să ceară ajutor internaţional din partea ţărilor care au competenţă mai mare în domeniu? Medicii susţin că nu ar strica expertiza colegilor lor din ţări care au mai multe cazuri din cauza conflictelor care se manifestă în interior sau în care sunt implicate şi cresc incidenţa unor astfel de situaţii.

Există vreun demers al Ministerului Sănătăţii de a apela la expertiza internaţională în astfel de cazuri? Până în acest moment , nu există un răspuns din partea Ministrului Sănătăţii.

De ce nu se comunică public date exacte despre cazurile extrem de grave pentru a se putea acţiona în ajutorul lor? Nici această întrebare nu are încă un răspuns.


Citește și:

populare
astăzi

1 Așa se scrie istoria, oameni buni, din lucruri mărunte și neștiute...

2 Misterioasa navă iraniană care s-a întors ieri, subit, după trei ani, acasă

3 Document secret rusesc obținut de Washington Post

4 Foarte interesante amănunte...

5 Eduard Hellvig, atac dur la medicul Cîrstoiu: „Când spectacolul începe să fie fluierat, își iau trusa de machiaj și își văd de drum”