420 de lei și 10% opriți săptămânal: capcana în care cad curierii străini
Tot mai multe mărturii ale muncitorilor veniți din afara Uniunii Europene scot la iveală practicile opace din spatele firmelor de livrări din București, unde salariile din contract se transformă, la sosirea în țară, în plăți la comandă ciuntite de comisioane și rețineri nejustificate. În joc nu sunt doar sute de lei pierduți săptămânal sau contribuții sociale nevirate la stat, ci și dreptul de ședere al unor angajați care se tem să reclame abuzurile.
Situația unui curier venit din Tunisia cu viză de muncă în Capitală a readus în discuție vulnerabilitatea lucrătorilor străini pe piața locală a livrărilor. Pe 10 noiembrie, bărbatul a descris pe platforma Reddit modul în care veniturile îi sunt diminuate constant de angajator, fără să primească explicații clare despre destinația banilor.
„Lucrez ca livrator în București. Am venit din Tunisia cu viză de muncă și primesc banii săptămânal. Angajatorul îmi oprește 10% din câștiguri, plus 420 de lei pe săptămână. Nu prea înțeleg de unde vine suma asta de 420 de lei. Atât ar trebui să plătesc la stat sau taxele ar putea fi mai mici? Cum pot verifica dacă angajatorul îmi plătește într-adevăr contribuțiile și unde pot cere lămuriri?”
— Livratorul tunisian, într-o postare pe Reddit
Potrivit detaliilor oferite ulterior de acesta în secțiunea de comentarii, contractul semnat prevedea un program de opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână, și un salariu de bază lunar brut de 4.325 de lei, dovadă fiind și fotografia unei pagini din document publicată online. Odată ajuns în România, i s-a transmis însă că remunerarea va depinde exclusiv de numărul de livrări, în cu totul alte condiții decât cele agreate inițial.
Calculele prezentate de curier arată că, dintr-un total săptămânal de 2.000 de lei încasați, îi rămân în mână doar 1.100 de lei. Firma îi reține 420 de lei, un comision de 10% și încă 280 de lei pentru închirierea scuterului. Bărbatul afirmă că, timp de aproximativ trei luni, a fost plătit în numerar, iar ulterior sumele i-au fost transferate prin Revolut. Nu a mers la autorități pentru că se teme că nu are suficiente probe, mai ales în contextul în care unii colegi ar fi fost amenințați cu desfacerea contractului dacă nu ating țintele săptămânale de livrări.
Mărturii similare și fraude fiscale de milioane de lei
Experiența livratorului tunisian nu este un caz izolat în Capitală. Un reportaj difuzat de Radio România Internațional pe 5 februarie 2026 și realizat de jurnalista Iulia Hau a documentat situația mai multor cetățeni din Sri Lanka angajați în domeniul curieratului.
Chathuranga, în vârstă de 36 de ani, originar din Colombo, a lucrat trei ani la aceeași firmă și a aflat abia în momentul în care a solicitat un credit bancar că angajatorul îi plătise contribuțiile sociale doar în primele trei luni. Neregulile începuseră însă chiar din primele zile: „Înțelegerea a fost 500 de euro pe lună, adică 2500 de lei, dar ne plăteau doar 2250 lei. Eram 120 de curieri la momentul acela, toți plătiți la fel”, a relatat acesta pentru Radio România Internațional. După ce a mers împreună cu doi colegi să ceară conducerii respectarea contractului, salariile au fost ajustate și li s-au acordat bonuri de masă. Ulterior, plățile au început să întârzie sau să vină parțial, determinându-l să demisioneze, pentru ca mai târziu să afle că societatea intrase în faliment.
Un alt curier srilankez, Avishka, în vârstă de 26 de ani, a descris pentru aceeași sursă presiunea financiară sub care muncește: trebuie să genereze încasări de 8.400 de lei pe lună pentru a-și acoperi comisionul firmei, cuprins între 10% și 20%, alături de chirie, închirierea vehiculului, combustibil și taxe. „Nu mi-am luat niciodată concediu medical - dacă nu merg la muncă, nu sunt plătit. Trebuie să muncesc minim 12 ore pe zi, șase zile pe săptămână pentru a avea un venit decent”, a mărturisit tânărul.
Astfel de practici au intrat și în vizorul Fiscului. În martie 2025, inspectorii ANAF au identificat la trei companii de livrări din București un prejudiciu de 10,18 milioane de lei. Potrivit instituției, firmele declarau un timp de lucru mai mic decât cel real, omiteau să încheie contracte individuale de muncă pentru o parte dintre curieri, nu raportau corect taxele salariale și înregistrau în contabilitate achiziții fictive, motiv pentru care au fost sesizate organele de cercetare penală.
Ce permite legea și unde se rup pârghiile de control
Legislația muncii nu face diferențe în defavoarea cetățenilor străini, subliniază Corina Neagu, consilier juridic în dreptul muncii și fondator DARE (Development Advice & Resources). „Pornesc de la un principiu simplu: un lucrător străin nu are mai puține drepturi decât unul român. Are, de fapt, câteva în plus, tocmai pentru că este mai vulnerabil”, explică specialista.
Angajatorii au obligația de a stabili în scris salariul, programul și metoda de plată. Mai mult, OUG 32/2026 impune reguli suplimentare pentru firmele care aduc forță de muncă din afara țării, obligându-le să vireze salariile prin bancă și să redacteze contractele într-o limbă pe care angajatul o înțelege. Din venitul convenit nu pot fi reținute decât impozitul, contribuțiile legale și eventuale sume strict reglementate, inclusiv în cazul unor prejudicii imputabile angajatului. „Dacă livratorul are contract individual de muncă, el are dreptul la salariul din contract; un comision scăzut din acest salariu nu are temei legal, oricât de creativ ar fi numit pe fluturaș”, avertizează Corina Neagu.
În realitate, curierii care folosesc aplicații precum Glovo, Bolt Food sau Wolt nu sunt angajații direcți ai acestor platforme, ci lucrează prin intermediul unor firme partenere, cunoscute drept „flote”, cărora le revine responsabilitatea juridică pentru salarii și taxe. Specialista consideră că și marile platforme ar trebui să răspundă solidar în fața legii.
„Opinia mea: platforma are deja pârghia, pentru că poate dezactiva oricând o flotă din aplicație, dar nu are încă răspunderea. Legea de transpunere ar trebui să le lege pe cele două, cel puțin pentru salarii și contribuții. Altfel, intermediarul rămâne un paravan comod: dispare sau își schimbă denumirea, iar lucrătorul rămâne cu o creanță asupra unei firme goale.”
— Corina Neagu, consilier juridic în dreptul muncii
Deși în iunie 2026 Inspecția Muncii a derulat 1.087 de controale la firmele care operează prin aplicații digitale și a depistat 2.053 de persoane fără forme legale, Corina Neagu atrage atenția că astfel de verificări prind mai ales munca la negru, nu și abuzurile financiare mascate. „Controalele sunt eficiente acolo unde neregula se vede: munca nedeclarată”, spune aceasta. Descoperirea comisioanelor ilegale sau a sumelor cerute înapoi angajaților presupune verificări amănunțite de documente și dialog direct cu lucrătorii, adesea imposibil fără interpreți și fără fluturași de salariu traduși. Soluția propusă de expertă este interconectarea automată a bazelor de date privind contractele de muncă, declarațiile la ANAF și plățile bancare efective.
Cum își pot verifica angajații contribuțiile și cum își recuperează banii
Lucrătorii străini nu sunt nevoiți să se bazeze exclusiv pe spusele angajatorului pentru a afla dacă le sunt respectate drepturile. Prima verificare se poate face în sistemul REGES-ONLINE, accesibil prin identitatea digitală ROeID sau la ghișeul Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM). „Aici, lucrătorul își vede contractul așa cum a fost declarat la Inspecția Muncii, inclusiv salariul de bază, sporurile și norma de lucru, și poate trimite o notificare de corectare dacă datele sunt greșite”, precizează Corina Neagu.
În paralel, prin Spațiul Privat Virtual (SPV) al ANAF, angajații pot descărca documentul „D112 Contrib”, unde apar contribuțiile sociale raportate lunar de firmă, cu mențiunea că declarația arată ce s-a comunicat Fiscului, nu și dacă plata efectivă a fost virată la buget. Un alt indiciu esențial îl oferă extrasul bancar comparat cu fluturașul de salariu. „Cum salariul trebuie plătit prin bancă, suma intrată în cont trebuie să coincidă cu netul de pe fluturaș. Dacă lucrătorului i se cere să dea înapoi o parte din bani în numerar, avem un semnal de alarmă cât se poate de clar”, punctează consilierul juridic.
În fața unor nereguli, angajatul are dreptul să ceară în scris contractul, actele adiționale, fluturașii și justificarea fiecărei rețineri, comparând condițiile actuale cu oferta de muncă în baza căreia a primit avizul de angajare. Dacă nu primește răspuns sau constată diferențe, poate depune o sesizare la ITM, păstrând contractele, extrasele de cont și conversațiile purtate cu reprezentanții firmei. „Inspectorii au obligația legală de a păstra confidențialitatea sesizării (Legea nr. 108/1999), deși, în practică, angajatorul poate uneori deduce cine a reclamat”, menționează Corina Neagu.
Totuși, o eventuală amendă aplicată de inspectori nu rezolvă problema financiară a curierului. „ITM sancționează, dar nu recuperează banii lucrătorului. Pentru asta este nevoie de un litigiu de muncă la tribunal, scutit de taxa de timbru; termenul de prescripție pentru drepturile salariale neacordate este de trei ani (art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii)”, explică specialista. Tocmai această separare între sancțiune și despăgubire îi descurajează pe mulți lucrători străini să acționeze: „Un sistem care amendează firma, dar nu despăgubește omul, îi transmite lucrătorului că reclamația este un gest civic, nu o cale de a-și recupera banii. Iar gesturile civice sunt un lux pe care puțini și-l permit cu permisul de ședere în joc”.
Explorează subiectele:

