În perioada comunistă, funcţia supremă în stat nu era supusă votului public direct. În acea perioadă, electorii îşi alegeau deputaţii în Marea Adunare Naţională, care apoi desemna Prezidiul ori Consiliul de Stat şi pe preşedintele acestor organisme.

Marea Adunare Națională în timpul comunismului

La alegerile parlamentare din 28 martie 1948, primele din noua republică, dar ultimele cu participarea forţelor democratice, organizate pe sistem sovietic, ce mai rămăsese din partidele istorice au fost zdrobite prin fraudarea votului. Ulterior, şi liderii partidelor istorice care au participat în alegeri au fost aruncaţi în închisoare.

Aşa se face că Frontul Democraţiei Populare, din care făceau parte Partidul Muncitoresc Român, Frontul Plugarilor, Partidul naţional Popular şi Uniunea Populară Maghiară au luat 97,83% din voturi, în vreme ce Partidul Naţional Liberal, condus de Petru Bejan a obţinut 1,69% iar Partidul Ţărănesc Democrat, condus de Nicolae Lupu, a obţinut doar 0,48%. Prin urmare, majoritatea guvernamentală era formată din 405 mandate, iar opoziţia avea doar 9 mandate.

La alegerile din 28 martie 1948, Ceauşescu a fost ales membru în Marea Adunare Naţională, cu ajutorul Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, demnitate pe care şi-a păstrat-o până la sfârşitul vieţii. Frontul era şi o rampă unde dictatorul putea să-şi manifeste cultul personalităţii şi să ameninţe.

Principala schimbare care a urmat semnării de către Regele Mihai I a actului de abdicare, la data de 30 decembrie 1947 şi apoi a abrogării Constituţiei din 1923, a fost stabilirea şefului statului în forma unui organism colectiv, numit iniţial „Prezidium”, al cărui prim preşedinte a fost Constantin Ion Parhon.

Renumit medic endocrinolog şi neuropsihiatru, C. I. Parhon a fost preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, funcţie asimilată şefului statului, în perioada 13 aprilie 1948-2 iunie 1952. Din acest comitet au mai făcut parte Mihail Sadoveanu, Ştefan Voitec, Gheorghe Stere, Ion Niculi.

În Constituţia din 1948, s-au stabilit numărul, atribuţiile şi modalitatea de alegere a Prezidiului Marii Adunări Naţionale.

Patru ani mai târziu, pe 30 noiembrie 1952, s-au organizat din nou alegeri parlamentare, Frontul Democraţiei Populare obţinând 98,84% din voturi şi 428 de mandate. A fost perioada când Frontul Plugarilor a lui Petru Groza a fost absorbit de Partidul Muncitoresc Român, care avea să devină Partidul Comunist Român.