A murit generalul Mihai Caraman, spionul care a vândut NATO Uniunii Sovietice

Generalul Mihai Caraman, fost director al Serviciului de Informații Externe în perioada 1990-1992, una dintre figurile proeminente ale spionajului românesc, a murit. Avea 96 de ani.

Generalul Mihai Caraman a fost șeful rezidenței de spionaj a României la Paris între 1958 și 1968, perioadă în care a organizat și a condus așa-numita rețea ”Caraman” care a sustras și adus în țară o cantitate apreciabilă de documente de la cartierul general al NATO, activitatea Alianței fiind considerabil afectată.

A fost cea mai mare lovitură dată Organizaţiei Nord-Atlantice şi a rămas una dintre cele mai cunoscute şi mai enigmatice misiuni de spionaj în care a fost implicată România. Mihai Caraman este unul dintre cei mai mari spioni din istoria Intelligence-ului românesc.

În ceea ce privește spionajul împotriva NATO, informațiile erau trimise mai întâi la București, apoi de acolo la Moscova, în timp ce ordinele trimise de la Moscova urmau aproape întotdeauna același traseu, via București.

Mihail Simula şi Ion Păduraru (Secretari II UNESCO), Mihail Georgescu, Eugen Vişan, Constantin Mirea şi Gheorghe Ionescu (Secretari II Ambasada României în Franţa), Pavel Cismaru (Secretar I Ambasada României), Mihai Ilie (prim-consilier la Ambasada României). Aceştia erau o parte dintre cei 12 agenţi de care dispunea Mihai Caraman la Paris şi alături de care trebuia să penetreze Organizaţia Atlanticului de Nord, dar şi alte instituţii, precum ministerele franceze de Externe şi de Finanţe, Poliţia, Banca Mondială, Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică.

Caraman a fost trecut în 1979 în rezervă, după defectarea generalului Ion Mihai Pacepa.

După câţiva ani de marginalizare, Mihai Caraman a revenit în atenţia publicului abia în ianuarie 1990, când guvernul postdecembrist al lui Petre Roman l-a numit, iniţial, adjunct al ministrului Apărării, iar apoi director la Serviciului de Informaţii Externe. Din această postură, Mihai Caraman n-a rămas un inutil. Şi-a făcut simţită prezenţa.

Imediat după Revoluţie, s-a demarat un proces de căutare a presupuselor conturi bancare secrete ale familiei Ceauşescu. A fost angajată o echipă internaţională, care a ajuns până la Banca Română de Comerţ Exterior, unde porţile au rămas ferecate. Totul, la dorinţa guvernului român, condus de Petre Roman, şi la intervenţia lui Mihai Caraman.

În 1990, după numai câteva luni, guvernul rezilia contractul cu experţii străini, motivând incompetenţa lor. N-au găsit nimic pentru că probabil nici nu ştiau să caute, nici nu era nimic de găsit, dar la BRCE nu intrau.