Adevăratul test al lui Trump se dă în Asia: semnele care vor arăta câtă influență mai are

După ce democrații au preluat controlul ambelor camere ale Congresului pe 3 noiembrie, președintele Donald Trump pleacă într-un turneu asiatic decisiv la Manila și Shenzhen. Într-un context intern ostil și cu doar doi ani rămași la Casa Albă, summiturile multilaterale din această săptămână vor arăta dacă liderii lumii îl mai privesc pe liderul american ca pe un partener indispensabil sau dacă centrul de greutate diplomatic s-a mutat deja spre Beijing.

Politica externă a Statelor Unite traversează o etapă marcată de incertitudine, odată cu transformarea lui Donald Trump într-un președinte cu influență diminuată pe plan intern („lame duck”). Într-o analiză publicată de The Diplomat , specialiștii notează că adevărata miză a deplasărilor din Asia nu ține doar de deciziile pe care liderul de la Washington le mai poate lua unilateral, ci de disponibilitatea celorlalte state de a-i acorda în continuare prioritate.

În paginile revistei Foreign Affairs , analiștii Daniel Drezner și Elizabeth Saunders au atras atenția că un președinte aflat pe final de mandat și lipsit de sprijin parlamentar devine cel mai imprevizibil în zonele unde poate acționa singur, cum ar fi escaladarea conflictelor din Iran sau Cuba. Totuși, puterea unui lider global depinde în egală măsură de reacția omologilor săi străini.

Capcana summiturilor post-electorale

Deși și-a construit cariera politică pe disprețul față de multilateralism, Trump își va petrece primele săptămâni de după înfrângerea din alegerile intermediare exact în astfel de formate: reuniunea ASEAN-SUA și primul summit Quad din ultimii doi ani, ambele la Manila, urmate de summitul APEC de la Shenzhen și, în decembrie, de reuniunea G-20 organizată la propria sa stațiune din Miami.

Pentru președinții americani afectați de eșecuri electorale acasă, diplomația externă a oferit mereu o supapă. Bill Clinton a mers la summitul APEC din Indonezia după scrutinul din 1994, George W. Bush a zburat la Hanoi la o săptămână după ce a pierdut Congresul în 2006, iar Barack Obama a pornit într-un turneu asiatic după alegerile din 2010. Fostul ambasador american Edgard Kagan, în prezent la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, sintetiza săptămâna trecută acest avantaj spunând că deplasările externe reprezintă „ceva ce nicio opoziție internă nu poate face”.

Experiența arată însă că liderii străini urmăresc cu atenție politica internă de la Washington și pot fi un public mai dificil decât opoziția din Congres. Clinton s-a lovit de scepticismul partenerilor asiatici față de comerțul liber, Bush a fost testat de aliați pe fondul amenințării nord-coreene și al ascensiunii Chinei, iar Obama a părăsit Seulul fără acordul comercial dorit cu Coreea de Sud.

La astfel de reuniuni, declarațiile oficiale sunt redactate din timp și uitate rapid. Adevăratul barometru al influenței se vede pe holuri și în programul întâlnirilor bilaterale: cine cere o întrevedere, cine primește acces și cine este lăsat să aștepte. O mare putere este definită de faptul că alți lideri stau la coadă pentru a vorbi cu șeful ei, iar acum atenția se împarte între Trump, președintele chinez Xi Jinping și premierul Li Qiang.

Anxietate și calcule pragmatice la Manila

Prima oprire a liderului american are loc în Filipine, aliat al SUA prin tratat, care găzduiește cel de-al 49-lea Summit ASEAN și Summitul Asiei de Est. Aici, Beijingul își trimite în mod tradițional premierul, nu pe Xi Jinping, ceea ce îi oferă lui Trump un avantaj de vizibilitate. El va avea o vizită scurtă, sosind după debutul Summitului Asiei de Est pentru discuțiile ASEAN-SUA, reuniunea Quad și o întrevedere bilaterală cu președintele Ferdinand Marcos Jr.

Climatul din regiune este însă dominat de neliniște, după ce, începând de anul trecut, Washingtonul a impus tarife vamale atât rivalilor, cât și aliaților. Majoritatea guvernelor au ales să cedeze presiunilor: Japonia a promis investiții de 550 de miliarde de dolari, iar Coreea de Sud de 350 de miliarde de dolari. Acum, aceste state se întreabă ce garanții mai au că înțelegerile încheiate cu un președinte fără majoritate în Congres vor supraviețui mandatului său.

Tokio privește cu îngrijorare scenariul unei marginalizări într-un eventual acord al Washingtonului cu Beijingul, Moscova sau Phenianul, o reuniune în trei între Trump, Xi și Vladimir Putin fiind considerată un coșmar strategic pentru diplomația japoneză. La rândul său, Seulul încearcă să izoleze acordurile de securitate cu SUA de efectele alegerilor intermediare.

Administrația Trump speră să obțină la Manila acorduri comerciale și să convingă țările din Asia de Sud-Est să adopte tehnologia americană de inteligență artificială în schimbul asistenței pentru dezvoltare. De asemenea, summitul Quad este văzut ca o șansă de a repara relațiile cu India, după ce disputele tarifare au determinat anul trecut guvernul de la New Delhi să renunțe la găzduirea reuniunii. Totuși, așteptările Washingtonului rămân modeste.

Shenzhen: cine dictează termenii întâlnirii cu Xi și Putin

Din Filipine, Trump zboară direct la Shenzhen pentru summitul APEC, într-o vizită pe care Casa Albă a catalogat-o drept „o vizită scurtă, de rutină”. Relația președintelui american cu acest forum a fost rece: a absentat în 2018, iar anul trecut a părăsit summitul de la Gyeongju înainte de sesiunea liderilor, imediat după o discuție față în față cu Xi Jinping la Busan.

Pentru China, în schimb, APEC reprezintă un instrument esențial de integrare economică încă din 1991. Anul trecut, absența lui Trump i-a permis lui Xi să prezinte China drept apărătoare a liberului schimb. În acest an, din postura de gazdă, Beijingul și-a folosit președinția pentru a relansa Zona de Liber Schimb Asia-Pacific și pentru a promova lanțuri de aprovizionare rezistente, în opoziție directă cu protecționismul american.

Dincolo de agenda oficială a APEC, Trump merge la Shenzhen pentru a obține timp alături de Xi Jinping și pentru a încerca să organizeze o întâlnire trilaterală cu Vladimir Putin pe tema denuclearizării Iranului. Este o inversare de roluri față de deceniile anterioare, când liderii străini căutau acces la președintele SUA. Acum, Beijingul stabilește regulile trilateralei, în timp ce Washingtonul caută rezultate rapide care să atenueze vulnerabilitățile interne ale lui Trump: o ieșire din războiul din Iran și un acord de control al armelor cu Rusia.

Președintele rus Vladimir Putin intenționează să participe personal la Shenzhen, marcând prima sa prezență fizică la APEC din 2017, dar este așteptat să lipsească de la G-20 din Miami. Pentru ca summitul să fie un succes deplin și să evite blocajul din 2018, când disputa comercială americano-chineză a împiedicat adoptarea unei declarații comune, China trebuie să bifeze patru obiective: obținerea unui document de consens, promovarea liberului schimb regional, organizarea întâlnirii Trump-Xi-Putin în termenii săi și atragerea unei implicări serioase din partea aliaților SUA.

Un posibil transfer de influență sau o alarmă falsă

Întâlnirea de la Shenzhen va fi a treia dintre Trump și Xi în 2026, dar prima într-un cadru multilateral, după summiturile bilaterale din mai — care a adus doar un angajament vag privind Iranul — și din septembrie, de la Washington, perceput ca un impas favorabil Beijingului.

Dacă partenerii Statelor Unite se vor reorienta vizibil spre China, agenda de la Manila va stagna, iar Beijingul va conduce cu autoritate lucrările APEC, ideea unei tranziții de putere dinspre Washington spre Beijing va căpăta greutate. Există însă și argumente pentru prudență: economia chineză încetinește, iar tensiunile din Marea Chinei de Sud, unde negocierile pentru Codul de conduită bat pasul pe loc, continuă să îngrijoreze vecinii. Totuși, după doi ani de politică externă americană tumultuoasă, China trebuie doar să proiecteze mai multă stabilitate decât SUA.

Următorul test va veni în decembrie, la summitul G-20 din Miami, unde prezența sau absența lui Xi Jinping va fi un semnal clar, după ce liderul chinez a lipsit de la reuniunile din 2023 și 2025, delegându-l pe Li Qiang. Până atunci, dacă liderii continuă să caute întâlniri cu Trump la Manila și Shenzhen și dacă acesta se întoarce acasă cu acorduri concrete, concluziile privind declinul influenței americane se vor dovedi premature.

Explorează subiectele:

Donald TrumpXi JinpingAsia


Citește și:

populare
astăzi

1 Suspectă treabă...

2 Proștii zilei...

3 Pricopie, 9.500 de euro pe lună și șofer pentru cățel

4 Prețul rochiei partenerei lui Ilie Bolojan

5 Un text care chiar merită citit...