ANALIZĂ Care este probabilitatea unui război nuclear?
Criza din Ucraina nu este la fel de periculoasă precum cele mai întunecate momente ale Războiului Rece, dar în caz de calcule greşite riscurile sunt încă mari. Vladimir Putin recurge la ameninţarea nucleară pentru a evita intervenţia directă a NATO în Ucraina, spun experţii, scrie Adevărul .
Al treilea război mondial, de data aceasta cu mai multe state cu arme nucleare. Acesta este scenariul de coşmar care bântuie mulţi oameni, pe măsură ce războiul oribil al Rusiei împotriva Ucrainei metastazează, se îndreaptă spre graniţele NATO, stimulând implicarea Occidentului în continuare, absorbind alte puteri şi stimulând ameninţările nucleare din partea preşedintelui Vladimir Putin. Discuţiile despre conflict sunt pline de comparaţii cu cele mai întunecate zile ale Războiului Rece.
Fără îndoială, trăim vremuri periculoase, iar riscul pentru ucraineni este evident grav. În ceea ce priveşte şansele unui război convenţional direct sau chiar nuclear, în care să înfrunte Rusia cu Statele Unite şi aliaţii săi din NATO, acesta nu este cel mai precar moment de la cele mai critice din timpul Războiului Rece — cel puţin nu încă, scrie The Atlantic.
Preşedintele rus Vladimir Putin a folosit ameninţarea de a recurge la arsenalul său nuclear pentru a evita ca Occidentul să ia în calcul o intervenţie directă în conflictul din Ucraina, cu toate că simpla menţionare a acestei opţiuni demonstrează disponibilitatea şefului de la Kremlin de a ucide numeroşi civili, consideră mai mulţi experţi în armament nuclear, citaţi de EFE.
Într-un colocviu online organizat miercuri de centrul de reflecţie Chatham House, experţii au căzut de acord că, abia începută invazia, declaraţia lui Putin, conform căreia oricine se va implica în conflict se va confrunta "cu consecinţe nemaiîntâlnite până acum", nu a fost altceva decât un avertisment voalat privind folosirea armei nucleare, lucru confirmat ulterior şi de ridicarea nivelului de alertă al arsenalului nuclear rus.
"Obiectivul său a fost să transmită Occidentului: "Nu vă implicaţi direct". NATO a anunţat deja foarte clar că nu va interveni. În alte circumstanţe, cu atâţia civili ucişi, ar fi avut loc o dezbatere mult mai amplă. Din acest punct de vedere, Putin şi-a îndeplinit obiectivul", a apreciat Lawrence Freedman, profesor emerit de studii de război la King's College din Londra. Totuşi, expertul citat se întreabă cum ar putea recurgerea la arme nucleare să-l scoată pe Putin dintr-o problemă "pe care singur şi-a creat-o".
Directorul Proiectului "Forţele Nucleare Ruse", Pavel Podvig, a amintit că "armele nucleare nu sunt bune şi nu servesc misiunilor militare, (dar) sunt bune să omoare multă lume sau să demonstreze intenţia de a o face". "Orice aluzie la folosirea acestui armament trebuie să fie interpretată drept un semnal sau o intenţie de a ucide mulţi civili, iar acest aspect ar trebui să facă parte din modul în care înţelegem acest conflict", a adăugat Podvig.
Analistul citat a subliniat că este "foarte ciudat" să se recurgă la o astfel de ameninţare când un război nici nu a început bine, deşi crede că ordinul lui Putin de a pune "în regim special de serviciu" capacităţile de descurajare nucleară a fost interpretat greşit. "Ar putea fi desfăşurate, dar acest lucru ar presupune paşi vizibili, iar din câte ştim noi aceştia nu au fost făcuţi. Rusia are circa o mie de arme nucleare aflate permanent în stare de alertă, care ar putea fi folosite în decurs de câteva minute. Mesajul era unul mai ales politic", consideră el.
Doctrina Rusiei privind descurajarea nucleară prevede că armele atomice pot fi utilizate în cazul unei ameninţări existenţiale la adresa acestei ţări. Problema - spune Podvig - este că această decizie revine exclusiv Kremlinului şi nu se ştie ce poate considera Putin că ar reprezenta o provocare adusă supravieţuirii ţării sale.
Experta Patricia Lewis, de la Chatham House, a apreciat că "armele nucleare ale NATO nu au descurajat Rusia să invadeze Ucraina, dar că NATO a fost descurajată să intervină în Ucraina", motiv pentru care se poate trage concluzia că "arsenalul atomic joacă un rol în acest război". În opinia sa, acest lucru are de-a face cu valorile predominante în Occident, care fac ca tendinţa să fie către o renunţare la acest tip de armament, în timp ce alte ţări antagoniste "ameninţă cel puţin cu folosirea lor", ceea ce ar trebui să ducă la "o reflecţie" pe această temă.
Şi Podvig a pledat pentru o "reevaluare" a utilităţii armelor nucleare ca instrument de putere şi securitate, dat fiind că, în opinia sa, "din acest conflict nu se poate trage concluzia că îţi este mai bine dacă deţii astfel de arme".
Timp de patru decenii în timpul Războiului Rece, cu o sabie nucleară a lui Damocles atârnând asupra luptei lor, Uniunea Sovietică şi Statele Unite şi aliaţii săi din NATO au căutat să evite conflictul militar direct unul cu celălalt, ducând în schimb războiul prin interpuşi. Totuşi, evoluţii precum recenta lovitură rusă asupra unei instalaţii militare ucrainene de lângă graniţa cu Polonia, un membru NATO şi ameninţarea Kremlinului de a viza transporturile de arme occidentale care trec prin acea zonă ridică spectrul unui conflict frontal între adversarii cu arme nucleare. Însăşi definiţia unei ciocniri directe, şi chiar dacă suntem deja angajaţi într-una, este în aer, în timp ce Statele Unite şi Europa declanşează efectiv un război financiar împotriva Rusiei ca reacţie la atacul lui Putin asupra Ucrainei.
Armele nucleare nu au fost niciodată folosite în timpul Războiului Rece în mare parte din cauza credinţei atât la Washington, cât şi la Moscova, aşa cum a spus Ronald Reagan când a descris logica distrugerii reciproce asigurate, că „un război nuclear nu poate fi câştigat şi nu trebuie purtat niciodată.”
Dar fragilul sistem mondial de descurajare nucleară s-ar putea prăbuşi, aşa cum a avertizat scriitorul David French, dacă Putin decide că singurul mod în care poate câştiga împotriva Ucrainei şi Occidentului este folosindu-se într-o anumită formă.de avantajul său în armele nucleare tactice. S-ar putea ca acest lucru să nu genereze genul de conflict nuclear imaginat de unii dintre istorici şi analişti – cu bombe nucleare căzând asupra teritoriului SUA sau NATO şi represalii occidentale pe năsură – dar ar fi totuşi un conflict nuclear.
Deşi mai mulţi istorici au considerat favorabil mişcarea Statelor Unite şi a NATO de a exclude posibilitatea unei lupte cu Rusia pentru Ucraina, şi această abordare ar fi putut ascuns costuri. Înseamnă că Putin îşi poate conduce războiul fără a-şi face griji cu privire la un răspuns din partea forţelor convenţionale sau nucleare occidentale; teribilul compromis pentru mai puţină îngrijorare cu privire la un conflict direct între Rusia şi Occident poate fi o probabilitate mai mare ca Kremlinul să-şi escaladeze agresiunea împotriva Ucrainei.
Şi în timp ce Războiul Rece s-a materializat treptat în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, o nouă cortină de fier - cu dimensiunile sale economice , diplomatice , politice , informaţionale şi digitale - coboară acum cu o viteză fără precedent. Asta ar putea lăsa două puteri cu arme nucleare să opereze în mare măsură izolate una de cealaltă.
Comparând astăzi Ucraina cu criza rachetelor din Cuba, istoricul Michael Dobbs a ajuns la un calcul sumbru. „Riscurile unei confruntări directe între forţele americane şi ruse pot fi destul de scăzute în prezent”, a recunoscut el. „Dar dacă înmulţi asta cu X luni sau X ani şi numărul de lucruri care ar putea merge prost, se dovedesc a fi similare din punct de vedere matematic.”
