Aritmetica fragilă a puterii: cum se poate bloca planul lui Nicușor Dan

Formarea viitorului cabinet se anunță o misiune pe muchie de cuțit. În perspectiva noii nominalizări pregătite de șeful statului, negocierile politice conturează o majoritate extrem de eterogenă în jurul Partidului Social Democrat. O eventuală formulă de guvernare ar aduna voturile PSD alături de sprijinul deputaților UPR (18 mandate), al grupului PACE (8 parlamentari), al minorităților naționale (17 aleși) și al unei părți consistente a neafiliaților, estimați la 19 voturi. La această zestre s-ar mai putea ralia 15 sau 16 deputați și senatori din aripa anti-Bolojan a Partidului Național Liberal.

Totuși, piesa de rezistență rămâne Uniunea Democrată Maghiară din România. Cu cele 31 de mandate pe care le controlează, UDMR reprezintă elementul fără de care această alianță nu poate atinge pragul legal. Analistul politic Alexandru Coita semnalează o tensiune internă în cadrul Uniunii, marcată de confruntarea dintre linia conservatoare tradițională și curentul liberal apropiat de noua administrație guvernamentală din Budapesta, reprezentat de figuri precum Csoma Botond. Chiar dacă UDMR manifestă rețineri privind intrarea formală la guvernare, Coita estimează că formațiunea va alege o cale constructivă și va oferi voturile necesare învestirii.

Calculele fragile ale învestiturii și teama de anticipate

Totalul teoretic al acestei construcții ar urca la 234 de voturi, cu doar un vot peste minimumul de 233 necesar trecerii noului cabinet prin Parlament. Această fragilitate face ca soarta noului executiv să depindă de grupuri mici și imprevizibile.

Șansele reale de învestire sunt amplificate, însă, de instinctul de conservare al parlamentarilor neafiliați și al celor din partidele mici precum PACE sau UPR. În eventualitatea în care a doua tentativă de desemnare a unui premier ar eșua, riscul declanșării alegerilor anticipate ar deveni certitudine, perspectivă în care mulți dintre acești aleși ar avea șanse minime să revină în băncile Parlamentului.

Odată instalat la Palatul Victoria, PSD ar putea încerca să racoleze parlamentari din alte formațiuni pentru a-și securiza guvernarea, o strategie aplicată și în trecut. Cu toate acestea, actul de guvernare pe o susținere atât de restrânsă va rămâne deosebit de complicat.

Cele mai negre scenarii pentru liderii politici

O criză prelungită poate aduce evoluții radicale pentru toți protagoniștii de pe scena publică:

• Președintele Nicușor Dan s-ar confrunta cu cel mai dur deznodământ dacă a doua nominalizare ar fi respinsă de plen. Într-o asemenea situație, România ar intra direct în dinamica anticipatelor, pe fondul unor presiuni suplimentare legate de o posibilă procedură de suspendare din funcție.
• Partidul Național Liberal riscă o scindare internă dacă nemulțumiții aleg să migreze deschis spre o altă formulă de guvernare sau spre o altă construcție politică.
• Uniunea Salvați România se teme de reapariția tensiunilor interne care i-ar submina stabilitatea și credibilitatea, în timp ce electoratul său respinge categoric ideea de a acorda suport unui executiv social-democrat. În plus, mandatul de premier interimar al lui Ilie Bolojan a lăsat amprente, iar viitorul depinde și de consolidarea lui Dominic Fritz la conducerea formațiunii. O apropiere de Palatul Cotroceni ar putea include, în perspectivă, revenirea partidului într-o schemă guvernamentală.
• Sorin Grindeanu, împins de social-democrați în prima linie pentru a prelua conducerea guvernului, ar intra într-o veritabilă capcană politică. Gestionarea restricțiilor fiscale dure va genera măsuri profund nepopulare, făcând extrem de complicată menținerea scorului electoral al PSD până la următoarele alegeri.

Luna aceasta ne poate aduce orice fel de surpriză, iar eu cred că este dificil să anticipăm direcția pe care o va urma viitorul guvern. Nu trebuie să uităm că, în interiorul PSD, există presiuni puternice din partea aripii conservatoare, care cere măsuri sociale și relaxare fiscală. În același timp, însă, bugetul nu permite astfel de măsuri, iar pentru România este necesar să continuăm pe calea consolidării fiscale – un traseu care, din păcate, nu poate fi negociat în acest moment, chiar dacă ne-am dori să indexăm salariile și pensiile sau să creștem veniturile populației. Mă aștept, așadar, la o anumită continuitate, dar nu în sensul măsurilor de austeritate impuse de guvernul Bolojan, ci mai degrabă printr-o abordare mai echilibrată.

— Alexandru Coita

Mutările de la debutul noii sesiuni și noua configurație parlamentară

Aritmetica din Senat a suferit modificări recente odată cu debutul sesiunii parlamentare. Liviu Fodoca, senator ales inițial din partea Partidului Oamenilor Tineri (POT) și activ ca independent, a făcut pasul către PNL. În paralel, senatorul Ionel Carp, intrat în Parlament pe listele S.O.S. România și afiliat temporar grupului PSD, s-a alăturat grupului PACE Întâi România.

În acest moment, raportul de forțe la nivelul Parlamentului se structurează astfel:

• PSD: 126 de reprezentanți (35 de senatori și 91 de deputați);
• AUR: 91 de aleși (29 de senatori și 62 de deputați);
• PNL: 80 de membri (26 de senatori și 54 de deputați);
• USR: 59 de mandate (19 senatori și 40 de deputați);
• UDMR: 31 de locuri (10 senatori și 21 de deputați);
• Uniunea Pentru România (UPR): 18 deputați;
• Minoritățile naționale: 17 deputați;
• S.O.S. România: 13 deputați;
• PACE Întâi România: 8 senatori;
• Neafiliați: 21 de parlamentari (7 în Senat și 14 în Camera Deputaților).

Din contingentul de neafiliați, calculele indică posibilitatea ca 19 aleși să susțină viitorul cabinet, în timp ce deputatele Victoria Stoiciu și Tasica Simu sunt cotate cu o opoziție certă. În ciuda faptului că totalul adunat pe hârtie depășește limita minimă, stabilitatea noii puteri va depinde exclusiv de disciplina fiecărui vot individual și de decizia pe care o va asuma UDMR.

Explorează subiectele:

Nicușor Dan Guvernul României Parlament

Distribuie Distribuie Comentarii