Venezuela a fost o jucărie pe care Putin a folosit-o în câteva ocazii ca să dea șah la Casa Albă. Războiul din Ucraina, din care Rusia nu mai știe cum să iasă, i-a redus mult resursele, așa încât Moscova nu mai are putere să-și protejeze aliații aflați prea departe. Asta, pe de o parte, slăbește pozițiile Rusiei în Orientul Mijlociu și în America Latină iar, pe de altă parte, o întărește pe frontul din Ucraina, unde-și concentrează resursele, consideră istoricul Armand Goșu.

• Armand Goșu predă Istoria politică și diplomatică a Imperiului Rus și a Uniunii Sovietice la Facultatea de Științe Politice a Universității din București.

Într-un interviu acordat Contributors.ro și publicat de hotnews.ro , Armand Goșu spune că, deocamdată, nu este vorba despre o schimbare de regim la Caracas, având în vedere că președinte interimar a devenit Delcy Rodriguez, iar instituțiile militarizate rămân loiale acesteia și regimului socialist.

„Trump spune că vrea să controleze tranziția în Venezuela, să-i aducă înapoi pe petroliștii americani care să reintroducă în circuit câmpurile petroliere de acolo. Nu spune cum va face asta, în condițiile în care regimul de la Caracas rămâne neschimbat, iar Venezuela are încă capacități de a rezista militar. Mă gândesc la armată, dar mai ales la „colectivos”, grupări paramilitare pro-guvernamentale, foști teroriști de stânga care s-au transformat în miliții înarmate sub Hugo Chavez”, spune Armand Goșu.

Armand Goșu. Inquam Photos / Saul Pop

În interviul publicat pentru publicul HotNews, Armand Goșu spune și de ce, din punctul său de vedere, „un personaj precum Maduro se poate transforma în victimă și erou national”: „Problema acestor operațiuni americane este tocmai asimetria lor. Ele sunt posibile doar împotriva unui adversar foarte slab. Iar Venezuela este o țară foarte slabă. Nu discut legalitatea operațiunii, nu sunt expert în Drept internațional, însă astfel de acțiuni demonstrează mai degrabă faptul că cei slabi n-au nici un drept în fața celor puternici. Care-i pot oricând abuza, umili, răpi”.

El explică și cum vede Moscova intervenția militară a SUA în Venezuela și capturarea președintelui Nicolas Maduro.

„Semnul” de la Moscova că liniile roșii de comunicare stabilite în campania lui Trump încă sunt acolo

– Cum se vede de la Moscova ceea ce s-a întâmplat în Venezuela?
Armand Goșu: – Cu mare invidie, pentru că așa arată o operațiune militară specială, nu ce au făcut rușii în Ucraina. Comparația a fost făcută de comentatorii militari, așa numiții zet-blogheri, care au preluat detaliile operațiunii americane din presa internațională. Pe televiziuni, însă, unde audiența este uriașă, vorbesc de un public de zeci de milioane, subiectul Venezuela este tratat destul de ciudat. Pe de o parte, este criticată invazia, se citesc comunicatele ministrului Serghei Lavrov, pe de altă parte este evitată orice critică la Trump, semn că liniile roșii de comunicare, stabilite în toamna 2024, în campania electorală americană, încă sunt acolo.

– Ce a spus ministrul de Externe Serghei Lavrov, care e poziția oficială a Rusiei?
-Eu am numărat trei comunicate. Primul, de condamnare a agresiunii armate americane împotriva Venezuelei, de evitare a escaladării situației, căutării unei soluții prin dialog politic. America Latină trebuie să rămână o zonă a păcii, iar Venezuela să-și determine singură soarta, fără intervenții distructive, mai ales militare, din exterior.

„În niciun comunicat al Moscovei nu se vorbește despre acordarea de sprijin Venezuelei”

– Moscova îi răspundea în felul acesta lui Donald Trump, care a declarat la Mar-a-Lago, în Florida, „we are going to run the country until such time as we can do a safe, proper and judicious transition”? (vom conduce țara – Venezuela – până când vom putea realiza o tranziție sigură, corespunzătoare și judicioasă). Trump a continuat spunând că nu poate risca ca cineva care nu dorește binele poporului venezuelean să preia puterea la Caracas.
– Cred că acest prim comunicat al rușilor a fost înainte de conferința lui Trump. A făcut o referire la Rusia, la Putin, la războiul din Ucraina, când a răspuns la întrebări. A repetat că războiul din Ucraina e războiul lui Biden, Putin și Zelenski, iar el vrea să pună capăt vărsării de sânge, dar nu credea că acest război va fi așa de greu de oprit. Și Trump a mai spus ceva ce nu-l va bucura pe Putin. A spus că diferența dintre operațiunea specială americană din Venezuela și cea din Ucraina au făcut-o militarii americani și a arătat spre un general care se afla în spatele lui.

Donald Trump şi Vladimir Putin. FOTO: Julia Demaree Nikhinson / AP / Profimedia

Dacă-mi dați voie să mă întorc la comunicatele Ministerului de Externe de la Moscova. Am vorbit de primul document, în care condamnă agresiunea americană. A urmat un al doilea comunicat al diplomației ruse prin care cere SUA să-l elibereze pe președintele Maduro, care este „președintele legal al unei țări suverane” („zakonno izbrannîi prezident suverennoi stranî”) și să soluționeze prin dialog disputa cu Venezuela.

Și mai este un comunicat despre convorbirea telefonică a lui Lavrov cu vicepreședinta Delcy Rodriguez, despre care Reuters a scris că s-ar afla la Moscova, lucru negat categoric de aceasta. În comunicat se spune că Lavrov e solidar cu poporul din Venezuela în fața agresiunii americane, că Moscova va continua să susțină Caracas în apărarea interesului național și suveranității și cere soluție prin dialog diplomatic. Ce m-a frapat este faptul că în niciunul din documentele rusești, în pozițiile publice exprimate de demnitarii de la Moscova nu se vorbește despre acordarea de sprijin Venezuelei potrivit parteneriatului strategic dintre cele două țări, încheiat în mai 2025, deci cu nouă luni în urmă.

Comparația din Rusia între Venezuela și Ucraina

– Analiștii de la Moscova, nu mă refer la comunicatele de presă ale ministerelor, ci la experții ruși, cum comentează această incursiune a trupelor speciale americane în Caracas?
– E încă prea devreme, peste câteva zile o să vedem un punct de vedere mai clar în comunitatea de profesioniști ruși în relații internaționale. Deocamdată, am citit doar o analiză pe TASS, care interpretează acest pas făcut de americani ca un semn că America a revenit la Doctrina Monroe, în contextul noii strategii de securitate adoptate de administrația Trump, din care autorul citează. Obiectivul lui Trump nu era combaterea traficului de droguri, ci îndepărtarea lui Maduro de la putere. Care s-ar fi realizat printr-o operațiune de 30 minute ce n-ar fi fost posibilă fără o înțelegere între comandantul armatei, serviciile de securitate și conducerea politică. Autorul nu dă drept sigur acest complot, dar crede că timpul va lămuri neclaritățile. Erau mai multe observații interesante în acea analiză, nu mi le amintesc, dar ce mi s-a părut important era sublinierea faptului că Venezuela i-ar putea distrage atenția lui Trump de la Ucraina. Și amintește faptul că mulți zet-blogheri se întreabă de ce Rusia nu face la fel și ea în Ucraina.

În finalul articolului de pe TASS, ca un fel de concluzie, se afirmă că Moscova ar trebui să învețe din Doctrina Monroe promovată de SUA, adică dacă Rusia nu se amestecă în treburile Americii care controlează emisfera vestică, unde n-au ce să caute alți actori politici, nici America n-ar trebui să se amestece în treburile Rusiei. Iar relansarea Doctrinei Monroe va influența evoluția situației din Europa de Est, dar n-a dat detalii cum. De fapt, autorul sugerează că Europa de Est ar urma să intre sub controlul Rusiei, așa cum cele două Americi sunt controlate de SUA.

Comparația între Venezuela și Ucraina e mai veche la Moscova. Presa rusă a scris adesea despre asta, după anexarea Crimeei, în 2014, și mai ales odată cu venirea lui Trump la Casa Albă, în ianuarie 2017. Ideea centrală a acestor articole este aceea că Trump poate să ocupe Venezuela iar, la schimb, Rusia să controleze Ucraina. Sună oarecum bizar această teorie, de vreme ce nici Rusia nu controlează de o manieră decisivă regimul de la Caracas, cum nici SUA pe cel de la Kiev. Chiar dacă ești Trump, autorul The Art of the Deal, nu poți să schimbi lucruri pe care nu le posedă niciunul dintre partenerii care încheie afacerea.

– Sunt analiști occidentali care afirmă că miza este controlul americanilor asupra petrolului din Venezuela, care are rezerve uriașe de hidrocarburi. Ce spun analiștii ruși, cum se vede de la Moscova?
– Se amintește peste tot că Venezuela are rezerve de peste 300 de miliarde barili de petrol, cele mai mari din lume. Pentru comparație, Arabia Saudită are 260 de miliarde, iar Rusia are 80 de miliarde de barili. Practic, circa 20% din rezervele mondiale de petrol sunt în Venezuela.

Da, sunt câțiva analiști care afirmă că invazia nu este pentru oprirea traficului de droguri, de vreme ce din Venezuela provine mai puțin de 1% din cocaina din SUA, și nici despre democrație, ci despre interesele companiilor petroliere americane care vor să recupereze afacerile naționalizate în 2007 de Hugo Chavez și de consolidarea petrodolarului.

Au fost două valuri de naționalizare – prima în 1976, când au fost preluate sucursalele locale ale marilor firme petroliere Exxon, Texaco, Shell. Această naționalizare s-a făcut cu despăgubiri negociate. A doua naționalizare – cu scandal – făcută de Hugo Chavez, a lovit în Exxon Mobil, Chevron și BP, care fuseseră rechemate și dezvoltaseră noi afaceri în Venezuela, s-a făcut fără plata despăgubirilor, și a fost urmată de lungi procese în instanțele internaționale. Decizia lui Hugo Chavez a pus pe butuci economia Venezuelei și a lăsat în urmă multă ostilitate în mediile petroliștilor americani, care nu s-au vindecat până astăzi.

Mulți comentatori se întreabă cum va afecta răsturnarea regimului Maduro pe termen scurt și mediu prețul petrolului. Interesele petroliștilor americani, susținători ai lui Trump, este ca prețul petrolului să rămână cât mai ridicat, peste 70 dolari barilul, pentru a face profitabile mai ales exploatările de petrol de șist.

Se pune întrebarea cât petrol provine din Venezuela pe piața internațională? În acest moment, în zona petrodolarului, aproximativ 1%. Ca să pui în funcțiune instalațiile ca să crească producția durează luni și chiar ani de zile, deci pe termen scurt piața nu va fi inundată de petrol greu din Venezuela. Nu e în interesul Americii ca prețul la petrol să scadă. Ori la asta ar conduce orice creștere a volumului de petrol aruncat pe piață. Majoritatea analiștilor afirmă că prețul petrolului va continua să coboare, în primul rând din cauza scăderii creșterii economice a Chinei.

„Instituțiile militarizate din Venezuela rămân loiale președintei interimare și regimului socialist”

– Ce credeți că va rămâne în cartea de istorie despre Nicolas Maduro, ce lasă în urmă? Ce s-a întâmplat acum înseamnă o schimbare reală de regim politic, cum lasă Trump să se înțeleagă?
– Sunt oameni mult mai competenți decât mine care ar putea să vorbească despre Nicolas Maduro. Și la Universitatea București, la SNSPA, la MAE și la SIE aproape miraculos România mai are câțiva experți, puțini, e drept, pe America Latină. Ar putea constitui o bază de pornire pentru relansarea politicii Romaniei în America Latină.

Am urmărit Venezuela pentru că era unul dintre ultimii aliați ai Rusiei în regiune, deci mai mult din perspectiva relațiilor dintre Caracas și Moscova.

Ca să fie limpede de la început, Maduro nu este președintele legitim, este un uzurpator. El a falsificat rezultatul alegerilor prezidențiale din 2024, care au fost câștigate de Edmundo Gonzales, acum refugiat la Madrid.

Nicolas Maduro. FOTO: Adem ALTAN / AFP / Profimedia

Nu, nu e vorba de o schimbare de regim la Caracas. Cel puțin deocamdată. Președinte interimar a devenit Delcy Rodriguez, care se pregătește să depună jurământul. Serviciile secrete, armata, în general instituțiile militarizate rămân loiale președintei interimare și regimului socialist. Ele sunt bine ideologizate, deci schimbarea regimului va fi o treabă complicată. Dacă se va întâmpla asta. Doamna Rodriguez a infirmat declarația lui Trump potrivit căreia ar colabora cu americanii pentru realizarea unei tranziții pașnice. A cerut eliberarea lui Maduro și a acuzat SUA de „agresiune barbară”, care încalcă legislația internațională, iar intervenția americană ar urmări preluarea sub control a resurselor din subsolul Venezuelei.

-Cine este noul președinte interimar Delcy Rodriguez?
– Provine dintr-o familie celebră. Tatăl, Jorge Antonio Rodgriguez, cunoscut luptător de gherilă de stânga, a fondat partidul revoluționar Liga Socialistă. Iar fratele ei este președintele Adunării Naționale de la Caracas. Absolventă de drept, avocată de profesie, Delcy Rodriguez are experiență în administrație, a fost ministră a Comunicațiilor prin 2013-2014, de Externe, 2014-2017, iar din august 2024, ministră de finanțe și a petrolului, jucând un rol foarte influent în administrarea economiei Venezuelei. În calitate de președintă a Curții Constituționale de la Caracas, a jucat un rol decisiv în extinderea puterilor lui Maduro și consolidarea regimului său hiperprezidențial. Separarea puterilor în stat a devenit formală, președintele controlează guvernul, justiția, domină legislativul, și cu toate astea guvernează prin decrete.

„Generalii americani și-au făcut treaba, CIA a lucrat impecabil, dar politicienii nu prea știu ce să facă mai departe”

– În limbaj de științe politice regimul de la Caracas este unul hiperprezidențial, corect?
– Republica hiper-prezidențială este forma de guvernământ, iar tipul de regim este autoritarismul electoral. Cu acest concept lucrez și pe Rusia. Alți colegi folosesc regim autoritar competitiv sau mai există și conceptul de regim hibrid. Asta înseamnă că există alegeri, dar nu sunt libere și corecte, totuși sunt importante pentru legitimarea regimului. Serviciile secrete sunt stâlpul regimului, ele sunt utilizate pentru a controla societatea și desfășoară operațiuni de represiune extrem de dure. Serviciile care joacă rol de poliție politică se subordonează doar liderului suprem, Chavez sau Maduro. Opoziția politică este formal tolerată, dar sistematic dezavantajată prin măsuri administrative, juridice. Tribunalele emit decizii împotriva liderilor lor pe bandă rulantă, presa este controlată, coruptă, ziariștii onești sunt supuși unor operațiuni de linșare publică și trebuie să fugă din țară pentru a se salva pe ei și familiile lor. Majoritatea liderilor opoziției politice se ascund în diverse țări, cel mai adesea în Spania.

Delcy Rodriguez. FOTO: Pedro MATTEY / AFP / Profimedia

– Știu americanii în ce s-au băgat? Venezuela e mult mai complicată decât pare la prima vedere.
– Se vede treaba că generalii americani și-au făcut treaba, CIA a lucrat impecabil, unitatea specială Delta a realizat o misiune care va intra în cărțile de istorie, dar politicienii nu prea știu ce să facă mai departe.

Trump spune că vrea să controleze tranziția în Venezuela, să-i aducă înapoi pe petroliștii americani care să reintroducă în circuit câmpurile petroliere de acolo. Nu spune cum va face asta, în condițiile în care regimul de la Caracas rămâne neschimbat, iar Venezuela are în continuare capacități de a rezista militar. Mă gândesc la armată, dar mai ales la „colectivos”, grupări paramilitare pro-guvernamentale, foști teroriști de stânga care s-au transformat în miliții înarmate sub Hugo Chavez. Aceste grupări sunt sprijinite de stat și încurajate să aplice prin violență extremă justiția revoluționară, adică crime, violuri, răpiri, execuții sumare. Aceste „colectivos” sunt utilizate mai ales împotriva manifestanților, pentru reprimarea oricăror forme de opoziție și adesea acționează împreună cu forțele de securitate, Servicio Bolivariano de Inteligencia National, SEBIN. Ar fi omologul SRI-ului românesc. Celălalt serviciu, cea mai dură structură represivă, este Direcția de Contrainformații Militare, care se subordonează conducerii Ministerului Apărării de la Caracas.

„La cât este Trump de imprevizibil, nu trebuie exclus nici un scenariu în Venezuela”

Trump a lăsat în jurul Venezuelei un dispozitiv militar american apreciabil, care va pune presiune pe regimul de la Caracas. La cât este Trump de imprevizibil, nu trebuie exclus nici un scenariu, inclusiv debarcarea și cucerirea capitalei Caracas în urma unor operațiuni militare convenționale.

La fel de posibil este ca în spatele acestei retorici belicoase să aibă loc negocierea unor afaceri de multe zeci de miliarde, pentru oameni cheie din anturajul lui Trump sau apropiați ai acestuia.

– Cum a ajuns Maduro să fie succesorul liderului socialist Hugo Chavez și cum a reușit să distrugă una din cele mai prospere economii din regiune?
– Provine dintr-o familie de muncitori din Caracas, școală puțină, a abandonat liceul pentru a deveni militant socialist. A urmat o școală de partid în Cuba, la Havana, iar la întoarcere a devenit lider de sindicat. De foarte tânăr în politică, Maduro a fost ales în parlament și a devenit președinte al Adunării Naționale. Din 2006, a fost ministru de Externe și unul dintre principalii colaboratori ai lui Chavez. Carisma, inteligența politică, abilitatea, loialitatea față de lider, anti-americanismul, i-au garantat ascensiunea politică. În 2012, bolnav de cancer în stadiu terminal, Chavez l-a numit pe Maduro succesor al său. În anul următor, acesta a câștigat la limită alegerile prezidențiale, existând suspiciunea fraudării lor.

După preluarea puterii, Maduro a declanșat un val de represiune fără precedent. Controla societatea prin intermediul instanțelor de judecată, care îi erau subordonate. Deciziile arbitrare, corupția, nepotismul au împins țara într-o profundă criză economică, Venezuela înregistrând una dintre cele mai severe contracții economice din istorie. Din 2013, PIB-ul s-a redus cu aproape 80% din cauza corupției și a proastei administrări. Milioane de oameni au fugit din țară din cauza sărăciei și a represiunilor. Potrivit cifrelor ONU, numărul celor care au fugit a depășit opt milioane.

Președinții Venezuelei și Rusiei, Nicolas Maduro și Vladimir Putin, în timpul întrevederii de la Moscova din mai 2025. FOTO: AA/ABACA / Abaca Press / Profimedia

Maduro a moștenit relații bune cu Putin de la Hugo Chavez, care a construit alianțe strategice cu China și Rusia

– Cât sunt de exacte informațiile privind rolul lui Maduro în traficul de droguri către SUA, că atunci când a fost ministru de Externe a vândut traficanților pașapoarte diplomatice venezuelene, că ar fi ordonat uciderea unor cetățeni americani?
– Repet, nu sunt expert pe America Latină, eu urmăresc regiunea prin lentila Moscovei, din perspectiva intereselor Rusiei, care nu e nici pe departe cel mai important actor în regiune. Mult mai activă este China.

Fără să fie un sponsor al regimului Maduro, Moscova a încercat să utilizeze Venezuela în operațiunile sale anti-americane. Maduro a moștenit relații bune cu Putin de la Chavez, cel care a dus o politică activă de subminare a intereselor americane în regiune, construind alianțe strategice cu China și Rusia. Cele două i-au acordat sprijin politic important lui Maduro. Cu ocazia alegerilor din 2019 și 2024, marcate de acuzații de fraudă, legitimitatea lui Maduro a fost pusă sub semnul întrebării. Țările occidentale nu-l recunosc ca președinte legitim al Venezuelei. China și Rusia au fost decisive, acordându-i sprijin politic și militar regimului Maduro.

– În ce consta sprijinul militar?
– Putin a trimis în Venezuela două bombardiere strategice, din acelea care transportă arme nucleare, consilieri militari, peste 100 de piloți. Acum câteva luni, Maduro ceruse Chinei arme și, mai ales, sisteme radar. E cert că armata venezueleană are tehnică de luptă chineză și rusească. De altfel, tocmai am văzut imagini difuzate de televiziunea de la Caracas, în care se vede un sistem de rachete rusesc Buk, lovit de americani. Problema este capacitatea armatei de a utiliza aceste arme și de a le întreține corespunzător. O parte din armamentul rusesc n-ar mai fi în stare de funcționare pentru că s-ar fi degradat.

Rusia și-a manifestat susținerea pentru regimul Maduro în plan militar și diplomatic, iar China în plan economic. Asta se observă până în primăvara 2025.

Însă, din toamna 2025, când presiunea americană a crescut, Putin și Xi Jinping s-au arătat mult mai rezervați în promisiuni și probabil că l-au încurajat pe Maduro să negocieze cu Trump și să facă semnificative concesii. Ceea ce pentru Trump era prea puțin. Presa americană a publicat documente din care rezultă că Venezuela a cerut insistent ajutor militar Chinei și Rusiei. În cazul Rusiei, se avea în vedere repararea avioanelor de luptă, modernizarea sistemelor radar și achiziționarea de rachete.

Retorica Moscovei în ultimele două luni rămăsese destul de favorabilă Caracasului. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului a declarat că Rusia menține „contacte permanente”, iar viceministrul de externe Riabkov a afirmat că Rusia rămâne „umăr la umăr” cu Venezuela.

După venirea la Casa Albă a lui Trump, interesul Chinei pentru Venezuela a scăzut

– În ce consta relația cu China lui Xi Jinping?
– Venezuela a beneficiat de cele mai mari credite din partea Chinei dintre toate țările Americii Latine. Caracas ar fi primit circa 60 de miliarde de dolari între 2005 și 2022, adică peste 40% din totalul creditelor acordate de Beijing în regiune. Timp de mulți ani, China a fost și principala piață de desfacere pentru petrolul venezuelean. Însă, colapsul economic al Venezuelei și prăbușirea industriei sale petroliere au determinat reducerea atenției și volumul creditelor pentru Caracas, în ciuda insistențelor lui Maduro.

Important de reținut că după venirea la Casa Albă a lui Trump, interesul Chinei pentru Venezuela a scăzut, din cauza că nu dorea să complice și mai mult relațiile oricum tensionate cu America.

De fapt, nici Moscova și nici Beijing nu au dat vreun semn că vor sări să apere Caracas, în caz de intervenție americană. Rusia se descurcă greu în Ucraina, recentele episoade din Siria și Iran, aliați importanți ai Kremlinului în Orientul Mijlociu, s-au confruntat cu probleme similare, iar Putin i-a abandonat. Nici Xi Jinping și nici Putin n-au vrut să se expună riscului unor sancțiuni mai severe în cazul în care l-ar fi protejat pe Maduro. Practic, Venezuela a rămas singură, abandonată de aliați, să se confrunte cu SUA.

Vladimir Putin discutând cu președintele chinez Xi Jinping la Beijing în data de 3 septembrie, FOTO: Alexander Kazakov / AFP / Profimedia Images

„Problema acestor operațiuni americane este tocmai asimetria lor. Sunt posibile doar împotriva unui adversar foarte slab”

– Cine câștigă politic, economic din arestarea sau alții spun răpirea lui Maduro și aducerea lui în fața justiției americane?
E prea devreme pentru concluzii. Trump vrea să-și îmbunătățească cota de popularitate care e la cel mai redus nivel în rândul președinților după nici un an de mandat și să mai scape de presiunea scandalului Epstein.

Presa republicană va repeta imaginea cu un Maduro în cătușe aterizând la New York. Dar acestei imagini adversarii politici pot să-i contrapună fotografia cu Putin aterizând în Alaska și fiind întâmpinat cu entuziasm de Trump. Poate că publicul american nu este foarte sofisticat, dar nici prost nu e.

Problema acestor operațiuni americane este tocmai asimetria lor. Ele sunt posibile doar împotriva unui adversar foarte slab. Iar Venezuela este o țară foarte slabă. Nu discut legalitatea operațiunii, nu sunt expert în Drept internațional, însă astfel de acțiuni demonstrează mai degrabă faptul că cei slabi n-au nici un drept în fața celor puternici. Care-i pot oricând abuza, umili, răpi. Or, din această perspectivă, un personaj precum Maduro se poate transforma în victimă și erou național.

Marco Rubio a punctat și el în bătălia politică cu JD Vance, dar și în cazul lui, depinde de cum va evolua criza venezueleană. Este esențial, nu doar pentru Trump, ci și pentru Rubio ca intervenția americană să ducă la schimbarea regimului politic, la democratizarea – știu că sună aiurea când vorbesc de actuala putere de la Casa Albă – și un viitor prosper și liberal al Venezuelei. Însă, dacă va fi necesară o a doua etapă, cu intervenția militară și ocuparea capitalei, s-ar putea ca publicul american să reacționeze în alt fel, iar vicepreședintele să puncteze în competiția cu secretarul de stat pentru desemnarea candidatului republican la alegerile din 2028.

Economic, iar depinde de cum va evolua criza. Marile companii americane Chevron și ExxonMobil ar putea câștiga lozul cel mare.

„Dacă va exista o continuare, aceasta va fi Iranul”

– Pe lista lui Trump mai sunt Iran, Rusia?
– Dacă va exista o continuare, aceasta va fi Iranul.

– Poate Coreea de Nord?
– Puțin probabil. Coreea de Nord are arme nucleare și un tratat militar cu Rusia, ceea ce n-a existat în cazul Venezuelei și nu există nici în cazul Iranului.

– Astfel de operațiuni, precum cea din Venezuela, putem spune că-l slăbesc pe Putin? Dispare un aliat, Maduro. Așa s-a întâmplat în decembrie 2024 cu Bashar al Assad, care a fugit precipitat de la Damasc și acum se ascunde la Moscova.
– Pe de o parte, este o pierdere, Siria era o piesă importantă, cea mai importantă în ecuația rusească din Orientul Mijlociu. Dar era și mai importantă pentru Iran.

La fel acum. Venezuela a fost o jucărie pe care Putin a folosit-o în câteva ocazii ca să dea șah la Casa Albă. Războiul din Ucraina din care Rusia nu mai știe cum să iasă i-a redus mult resursele, așa încât Moscova nu mai are putere să-și protejeze aliații aflați prea departe. Asta, pe de o parte, slăbește pozițiile Rusiei în Orientul Mijlociu și în America Latină iar, pe de altă parte, o întărește pe frontul din Ucraina, unde-și concentrează resursele. Paradoxal, cu cât mai mult își împrăștie Putin forțele pe diverse teatre, cu atât mai bine pentru Europa și mai ales pentru Ucraina.

O să vă spun ceva care probabil o să supere mai multă lume. Această operațiune împotriva Venezuelei întărește percepția că SUA a inaugurat o eră a egoismului în relațiile internaționale și abuzează de puterea pe care o au.

Distribuie Distribuie Comentarii