Autopsia DNA. Cauzele decesului
Decesul faimoasei Direcții Naționale Anticorupție a fost constatat oficial pe data de 29 octombrie de către un procuror DNA în dialog cu șefa interimară a instituției. Până la această evaluare din interior, vedem cu toții din afara instituției cum DNA agoniza de aproape doi ani. O moarte lentă, începută din momentul decuplării de la firele SRI. Dar nu decizia CCR din 2016 a cauzat moartea anticorupției, deși eliminarea Servicului Român de Informații din anchetele penale a diminuat semnificativ capacitatea de investigare a procurorilor, scrie jurnalistul Dan Tăpălagă pe G4Media.ro .
Boala s-a declanșat cu adevărat odată loviturile de baros aplicate în Parlament de PSD-ALDE legislației penale în tandem cu Curtea Constituțională. Astfel, au fost dezincriminate total sau parțial faptele cele mai întâlnite de corupție, ca abuzul în serviciu sau conflictul de interese. Au urmat alte decizii care au legat mâinile procurorilor, cum s-a întâmplat în cazul OUG 13. Curtea a stabilit că procurorii nu pot investiga circumstanțele adoptării unei Ordonanțe de Urgență.
Operațiunea de castrare executată de Parlament și de CCR a fost dublată de atacuri directe la adresa magistraților, prin intermediul Inspecției Judiciare. Sub cozile de topor Netejoru și Stan, Inspecția a tăbărât pe fiecare procuror cu dosare importante în lucru, cu scopul evident al intimidării. Amenințați cu excluderea din magistratură sau cu alte sancțiuni arbitrare, majoritatea procurorilor au dat înapoi. Acești sunt până la urmă angajați la stat, care funcționează în sisteme ierarhice destul de rigide, extrem de sensibili în consecință la voința politică.
Or, puterea le-a transmis pe toate căile că nu mai este nevoie de serviciile lor, dimpotrivă. Cei care vor continua să alerge după politicieni, vor fi vânați, urmăriți, scoși din circuit. În plus, PSD și ALDE le-a mai transmis ceva esențial, prin toate modificările aduse legilor justiției: vor face totul pentru a-i pune iarăși pe procurori sub control politic. Din acest motiv le-au transmis că nu sunt magistrați, ci subordonați direct ministrului justiției. Au înființat secția specială de investigare a infracțiunilor comise de magistrați tot cu scopul de a-i executa exemplar pe cei care refuză să capituleze. A început, așadar, o veritabilă luptă împotriva celor care luptă cu corupția.
Adăugați la toate cauzele expuse mai sus terorismul mediatic, atacarea, denigrarea și demonizarea sistematică a procurorilor DNA. Ministrul Justiției, Tudorel Toader, a aplicat lovitura de grație în februarie 2018, când a cerut revocarea din funcție a Laurei Codruța Kovesi. Câteva luni mai târziu, pe 9 iulie, președintele Klaus Iohannis a semnat decretul fără prea multe explicații. Cei mai mulți au înțeles încă de atunci că s-a încheiat, acuzând faptul că nici o instituție nu mai lupta alături de ei. Se putea lupta șeful statului ceva mai convingător pentru DNA?
Între timp, ministrul Toader a cerut și revocarea procurorului general, Augustin Lazăr. Acesta încă se luptă în justiție pentru a întârzia momentul în care Guvernul va impune viitorul procuror general, adică vârful piramidei în procuratură.
Unii procurori au reproșat Serviciului Român de Informații că s-a retras cu totul în cazarmă și că nu mai trimite de ceva timp informații relevante despre fapte de mare corupție, un drept pe care SRI nu l-a pierdut după decizia Curții. Dar aici nu e clar dacă, aruncând vina pe SRI, procurorii anticorupție și-au acoperit de fapt propria neputință. Nu este, deci, exclus, ca SRI să-și facă mai departe treaba, dar procurorii să ezite. De remarcat în dialogul dintre Jurma și Mirică publicat de G4Media că ambele constată că procurorii sunt speriați, că marii bărbați din DNA se comportă ca șoarecii și că, deși există dosare cu potențial, sunt ținute în fișet.
Au cedat prea ușor procurorii DNA? Nu sunt ei plătiți până la urmă cu salarii bune, n-au fost ei pregătiți într-o meserie pentru a rezista la stres, presiuni și condiții ostile? Puteau să-și facă mai departe treaba ca și cum nimic nu s-a întâmplat? Greu de spus. În tot cazul, așteptările publicului de la ei au fost și încă sunt foarte mari. Nu uitați că oamenii au ieșit în stradă pe ger și viscol în 2017 inclusiv pentru DNA și au continuat să o facă luni de zile. Acești oameni au tot dreptul să fie astăzi dezamăgiți. DNA s-a bucurat de o susținere externă fără precedent, de elogii în rapoartele MCV, superlative în presa occidentală și de invidia sinceră a vecinilor bulgari.
Nu doar slăbiciunea multor procurori din DNA trebuie adăugată la cauzele decesului, ci și scandalurile care au măcinat instituția din interior. Cei mai mulți sunt buni profesioniști, dar au destule cazuri care au ridicat serioase semne de întrebare legate de calitatea umană a unor magistrați ajunși în DNA. Avem apoi cozile de topor din sistem, magistrați ca Anca Florea, Lucian Netejoru, Lia Savonea sau alții ca ei, gata să execute ordine politice și să lucreze împotriva intereselor breslei din care fac parte.
Ar fi o exagerare și un neadevăr să spunem că DNA a sucombat din cauze interne. Acestea doar s-au adăugat la o crimă cu premeditare executată în văzul lumii, cu martori, de mai mulți autori cu nume și prenume: Liviu Dragnea, Tudorel Toader, PSD și ALDE, plus alianța nevăzută a marilor penali, formată din oameni de afaceri, politicieni și moguli de presă.
Dialogul dintre Anca Jurma și Florentina Mirică are ceva dramatic, aproape tragic. Două femei caută cu disperare soluții de reuscitare a pacientului, dar realizează repede că nu le mai prea ajută nimeni, că muncesc în zadar, că procurorii țin dosarele prin fișete sau că armata de bărbați din DNA se comportă ca șoarecii.
De remarcat în acest context determinarea șefei interimare, Anca Jurma, care deși nu se bucură de autoritatea unui mandat plin, le cere procurorilor să facă mai departe dosare când într-o atmosferă de demobilizare totală. Jurma dovedește mai mult curaj decât ”armata de bărbați” la un loc. Faptul că nu s-a resemnat, că n-a adoptat clasica atitudine defetistă arată că șefa interimară de la DNA are conștiință de magistrat adevărat și responsabil.
În loc de epilog, o scenă descrisă de șefa interimară a DNA în dialogul cu subalterna sa: ”Îmi răsună și acum în urechi discuția de la restaurant, de lângă mine, cu ăștia doi care făceau afaceri cu primăria, și ziceau: stai liniștit că D.N.A.-ul a murit, procurorul general e în evaluare (…) deci nu mai e nicio problemă! ”.
DNA-ul pe care îl știm nu mai există. Instituția trebuie totuși să supraviețuiască în vremuri când țara este condusă de infractori. Cât timp vedem că în instituție mai există totuși procurori dispuși să-și facă meseria cu orice riscuri, chiar și în condiții de ostilitate totală, de abdicări sau lașități instituționale, mai există speranță că într-o bună zi instituția poate fi repornită și reconstruită din temelii.
