Profesorul de filosofie Ciprian Mihali, de la UBB, scrie despre trei elemente esențiale care țin de educația cetățenilor de astăzi pe care școala românească nu are capacitatea, strategia și voința de a le transmite copiilor: educația financiară, digitală și sexuală.

În contextul discuțiilor despre reforma sistemului de educație , profesorul Ciprian Mihali, director al Departamentului de Filosofie din Facultatea de Istorie și Filosofie (Universitatea Babeș-Bolyai), aduce în discuție trei forme de educație pe care le consideră esențiale pentru cetățenii de azi și de mâine: educația financiară, educația digitală și educația sexuală.

Din păcate, școala românească nu are capacitatea, strategia și voința de a le transmite copiilor, opinează el pe Facebook .

„E cu neputință ca profesorii, ținuți de către stat o viață în precaritate, la limita de jos a decenței, la pragul sărăciei și al umilinței sociale, să educe elevii în spiritul economiei de piață și al finanțelor capitaliste. De asemenea, e aberant să ne imaginăm că putem forma viitori antreprenori și adulți apți să înfrunte sălbatica lume neoliberală prin cursuri de educație antreprenorială și „transmitere de competențe antreprenoriale” din niște manuale ridicole”, arată profesorul.

În ceea ce privește educație digitală , Mihali susține că aceasta eșuează atâta timp cât cursurile din școli se reduc la învățarea, nu fără dificultăți, a elevilor cum să creeze un document word sau să utilizeze aplicații de acum două sau trei decenii, de pe vremea începuturilor informaticii.

„Nici măcar nu e vorba că profesorii născuți în epoca analogică, adică înainte de 1990-2000 gândesc încă și practică digitalul ca pe o extensie a lumii analogice (a cărții, a predării, a catalogului, a informației). Ci e vorba de faptul că educația digitală înseamnă cu totul altceva decât această arheologie a lumii informatice”, detaliază el.

„Educația sexuală este marea angoasă a adulților ipocriți din România”

Mihali analizează și situația poate a celui mai delicat dintre elementele menționate: educația sexuală.

„În sfârșit, dar deloc în ultimul rând, educația sexuală este marea angoasă a adulților ipocriți din România, care au descoperit libertatea sexuală târziu, cu amărăciune și adeseori cu violență și nenumărate prejudecăți. Sexualitatea este încă marele tabu al unei societăți acrite și îmbătrânite în traume personale și colective, iar ceea ce profesori aparținând acestei lumi adulte pot să transmită unor copii și adolescenți care au acces liber la informație, la contracepționale, la imagini și la spațiul digital nu poate fi decât o formă de inhibare moralistă și culpabilizatoare”, a susținut profesorul.

De pe băncile școlilor românești ies absolvenți cu acest cocktail exploziv de deficit educațional: financiar, digital și sexual, spune el: „Deficit pe care încercăm să-l împodobim solemn cu comentarii la un roman neinteresant, cu patriotism la o istorie falsificată, cu obscurantism la religie și, peste toate, cu dopajul toxic de meditații”.

Profesorul crede că acestea sunt cele trei forme de educație fără care un tânăr nu poate porni în viață astăzi. „Și pe care nimeni nu e capabil să i le ofere ca educație sistematică, eliberată de frici și de ignoranță. Sunt cele trei „competențe” vitale pe care copiii de azi le deprind în afara școlii ca să poată supraviețui într-o societate dominată de adulți rigizi și egoiști”, concluzionează el.

„Educația sexuală în România e o glumă”

Postarea a avut zeci de comentarii. Reproducem câteva dintre acestea:

„Aș mai puncta cel puțin două alte aspecte critice lipsă: primul e studiul logicii și formarea gândirii critice; al doilea e educația fizică. Da, știu, orele de educație fizică sunt prinse în programă, însă realitatea e că mulți copii nu participă, și chiar și cei care participă, de regulă joacă fotbal/baschet/volei/handbal, dar nu au parte de educație fizică în adevăratul sens al cuvântului; copiii nu învață să aibă o postură corectă – nici când stau, nici când merg, nici când aleargă sau sar; nu învață să structureze un antrenament, să periodicizeze niște antrenamente, să se încălzească sau să facă stretching. Nu primesc elemente de bază de nutriție sportivă. Nu învață să execute corect exerciții – de la cele din școala alergării, la exercițiile standard dintr-o sală de forță, la exerciții standard la saltea. Nu învață să respire corect. În lipsa acestei educații fizice, avem niște procente uriașe de obezitate infantilă, avem boli cardio-respiratorii la copii, avem baze reduse de selecție cam în orice sport, și lista poate continua...”

„Primele două nu se pot face în școala obligatorie de stat. Nu ai profesori, indiferent cât i-ai plăti. În plus, cei mai mulți profesori și mediul intelectual în genere suferă de anticapitalism radical. Iar educația sexuală în România e o glumă. Bărbatul român își rezolvă onoarea ucigând femeia, nu rivalul.”

„Dacă profesorii actuali sunt carenți ei în aceste materii, de ce nu s-ar educa mai întâi profesorii? Sunt mii de resurse pe internet care explică simplu și la obiect aceste chestii. Educația financiară nu te face expert în bursă sau antreprenor, ci trebuie să te facă să înțelegi valoarea banilor și cum se produc, prioritățile într-o familie, etc. La fel cu sexualitatea, nu te învață să faci sex. Acolo trebuie să spargem tabu-urile. Am văzut astfel de materiale în Olanda, foarte bine făcute, unele predate chiar la orele de dirigenție (de tutori/diriginți).”

„Acest deficit este o “povară” grea pe care o resimt din plin tinerii plecați la studii în afara țării. Din această cauză, ei sunt nevoiți să învețe mult mai mult față de colegii lor din alte țări, neavând nici măcar noțiuni de bază în foarte multe domenii. Iar mare parte din tot ce-au învățat în România sunt lucruri complet inutile, care doar le-au consumat timp și energie.”