Câinii au capacitatea de a distinge cuvintele și intonațiile datorită acelorași regiuni ale creierului ca și oamenii, se arată într-un studiu despre felul în care cel mai bun prieten al omului îi interpretează limbajul. Creierul canin este atent în același timp la ceea ce spun oamenii și la felul în care o spun, explică cercetători de la Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta, al căror studiu a apărut luni în revista americană Science.

Câinii, ca și oamenii, utilizează emisfera stângă a creierului pentru a interpreta cuvintele și regiuni ale emisferei drepte pentru a analiza intonația, relatează AFP, menționând studiul. Centrul plăcerii din creierul lor este activat numai atunci când cuvintele amabile și de laudă se asociază cu intonația corectă, au stabilit cercetătorii. Potrivit lor, aceste observații sugerează că mecanismele neuronale care permit prelucrarea cuvintelor au evoluat mult mai devreme decât se estimase și că ele nu sunt specifice creierului uman.

Cercetarea oamenilor de știință de la Budapesta mai arată că, dacă un mediu social este bogat în cuvinte, cum este cazul familiilor cu câini, reprezentări ale sensului cuvintelor se pot dezvolta și în creierul animalelor, incapabile să vorbească.

"Creierul uman analizează separat cuvintele auzite și felul în care sunt rostite, integrând cele două tipuri de informații pentru a ajunge la un sens", explică Attila Andics de la Departamentul de etologie al universității menționate. "Concluziile noastre sugerează că într-un mod similar funcționează și creierul câinilor", această descoperire putând contribui la îmbunătățirea comunicării și cooperării între câini și oameni, adaugă el.

În cadrul studiului, cercetătorii au dresat 13 câini să stea nemișcați în timp ce le era scanat creierul pentru a le măsura activitatea cerebrală când își ascultau stăpânii vorbind. Ei au constatat că animalele activau o zonă a emisferei drepte a creierului pentru a distinge o intonație care trăda amabilitate și una lipsită de accente plăcute. Același centru cerebral prelucrează sunete care trezesc emoții, dar care nu sunt cuvinte — este un lucru pe care cercetătorii îl aflaseră deja.

Aceeași zonă a creierului uman joacă un rol similar, sugerând faptul că mecanismele de interpretare a intonațiilor nu sunt specifice cuvântului. Potrivit cercetătorilor, ceea ce face "cuvintele să aparțină doar sferei umane nu este o capacitate neuronală deosebită, ci creativitatea noastră pentru a le folosi".

AGERPRES/ (AS — autor: Lelia Bretan; editor: Mihaela Nicolaescu, editor online: Andreea Lăzăroiu)