Calculele greșite ale administrației Trump/Războiul SUA contra Iranului, un plan care a ieșit anapoda
Războiul Statele Unite împotriva Iranului s-a îndepărtat de la planul inițial încă de la primele ore de după declanșarea ostilităților, se arată într-o analiză a CNN . În modul de față, administrația Trump trebuie să gestioneze probleme pe care nu le-a luat inițial în calcul.
Stimulate de informația că Ali Khamenei se va întâlni pe 28 februarie cu ceilalți lideri de la vârf ai Iranului, Israel și Statele Unite au intensificat pregătirile pentru un atac cu speranța că vor elimina întreaga conducere a Iranului dintr-o singură lovitură.
Speranța era că liderii din linia a doua de la Teheran vor umple vidul de putere și vor fi mai concilianți față de SUA. Însă informațiile de după primele lovituri aeriene au arătat o nouă problemă: toți candidații la preconizata conducere a Iranului fuseseră și ei eliminați, alături de Khamenei.
„În curând nu vom mai ști pe nimeni”
„Cei mai mulți oameni pe care-i aveam în minte sunt morți, iar acum avem un alt grup. S-ar putea să fie și ei morți, în baza rapoartelor. Cred că vom avea un al treilea val. În curând, nu vom mai ști pe nimeni”, a admis Donald Trump, câteva zile mai târziu.
Mai multe surse apropiate administrației Trump au precizat că a fost o surpriză și riposta solidă a Iranului, în pofida eliminării celor mai importanți lideri: ținte lovite în mai multe țări din Orientul Mijlociu, blocarea strâmtorii Ormuz ce a provoat o criză energetică globală pe care acum Washingtonul încearcă să o încetinească.
Karoline Leavitt, secretarul de presă al Casei Albe, susține însă că Trump a fost informat în privința șanselor ridicate ale unei asemenea evoluții, Leavitt negând că administrația nu ar avea un plan clar legat de deznodământul ostilităților.
Sursele CNN susțin că mai mulți oficiali l-au avertizat pe președinte asupra consecințelor imprevizibile ale unui conflict în Orientul Mijlociu, însă președintele a rămas încrezător într-un succes clar, obținut rapid.
Asasinarea generalului Qassem Soleimani în primul mandat al lui Trump și bombardamentul de vara trecută asupra instalațiilor nucleare iraniene, la care s-au adăugat și protestele de amploarea din decembrie-ianuarie au dat impresia că regimul de la Teheran este slăbit, în pragul colapsului. Sentimentul de încredere a fost amplificat și de succesul raidului în urma căruia a fost capturat Nicolas Maduro.
Rolul redus al unei instituții cheie
Un alt oficial susține că rolul Consiliului de Securitate Națională (NSC) a fost unul minor în planificarea operațiunilor, în urma reducerii dimensiunilor sale în ultimul an.
„NSC făcea de obicei sinteza finală înainte de intrarea în ședințele principale pentru aprobări. Fără un proces real de colaborare între agenții, coordonat de NSC, planificarea se face bucăți”, susține oficialul american.
Din nou, Leavitt contestă afirmația că procesul de planificare a războiului a fost slăbit. „Președintele nu are nevoie de straturi și straturi de birocrați care să-i aducă hârtii pentru a lua decizii de politică externă. Este un președinte care conduce în baza faptelor și informațiilor furnizate de echipa sa de la vârf”, a spus purtătoarea de cuvânt a lui Trump.
Însă încă din primele zile, în pofida succesului operațiunilor militare, a devenit evident că regimul de la Teheran nu va depune armele, iar iranienii nu-și mai asumă riscul de a ieși în stradă împotriva ayatollahilor.
Atacurile Iranului împotriva țărilor arabe neimplicate în conflict au distrus sentimentul de securitate care i-a atras până acum pe occidentali în țări ca Emiratele Arabe Unite, Qatar, Bahrein și Arabia Saudită, iar în aceste țări a apărut frustrarea că SUA nu au dat suficientă atenție avertismentelor pe care le-au lansat privind posibile rezultate catastrofale ale înfruntării cu Iranul.
Este cel mai mare „ți-am zis eu” din istoria expresiei „ți-am zis eu”
Majed Al-Ansari, purtător de cuvânt al MAE din Qatar
„Iranul nu o să vrea să încheie războiul când vrem noi”
Îngrijorarea a cuprins și Congresul SUA, inclusiv pe republicani. La patru zile de la începerea războiului, secretarul de stat Marco Rubio, însoțit de oficiali de la Pentagon, s-a întâlnit cu mai mulți membri ai Congresului. Rubio a mărturisit cu nu poate oferit un grafic al operațiunii, deși cu numai câteva ore înainte Trump declarase că aceasta va dura 4-5 săptămâni. Ezitările lui Rubio au provocat iritare chiar și printre republicanii prezenți.
„M-a alarmat nu doar lipsa limpezimii, dar și lipsa oricărei idei legată de ce înseamnă succesul, iar îngrijorarea în creștere pe care o am este că Iranul nu o să vrea să încheie războiul atunci când vrem noi”, a declarat democratul Richard Blumenthal, membru în comisia senatorială de apărare.
Temerile au fost amplificate și de refuzul lui Trump de a exclude trimiterea unor trupe de uscat în Iran. „Încă nu am câștigat suficient. Megem înainte mai hotărâți ca niciodată să obținem victoria totală care va pune capăt acestui vechi pericol, odată pentru totdeauna”, le-a spus Trump republicanilor din Camera Reprezentanților, reuniți în Florida, la începutul săptămânii.
Blocarea strâmtorii Ormuz, neanticipată
Însă până la victoria totală, SUA trebuie să gestioneze închiderea strâmtorii Ormuz, ce a perturbat piața mondială a petrolului. Persoane apropiate deliberărilor dinaintea declanșării ostilităților au afirmat că oficialii americani estimaseră că Iranul nu va bloca strâmtoarea pentru că ar afecta chiar interesele Teheranului. S-au înșelat.
Acum guvernele occidentale încearcă să găsească soluții să tempereze creșterile prețului la petrol. Inițial, SUA au exclus să pună pe piață petrol din rezervele strategice, însă acum presează aliații să scoată coordonat pe piața 400.000.000 de barili, semn că situația se deteriorează, mai ales că armata americană încă nu poate asigura tranzitul petrolierelor prin Ormuz, invocând chiar că nici pentru vasele sale, strâmtoarea nu este suficient de sigură, cu atât mai puțin pentru greoaiele petroliere.
Lipsa perspectivei clare a sfârșitului războiului îngrijorează deschis guvernele altor țări, inclusiv pe cancelarul german Friedrich Merz. În plus, creșterea prețului la carburanți îi îngrijorează pe republicani care se pregătesc pentru alegerile de la jumătatea mandatului prezidențial.
Un nou Vietnam pentru SUA?
Posibilitatea unui război de durată, cu un deznodământ incert, este evocată și de către experți consultați de către The Guardian . Istoricul Robert Pape a avertizat în privința riscului ridicat de escaladare a conflictului.
Prin atacarea țărilor din Golful Persic și blocarea strâmtorii Ormuz, Iranul a demonstrat că poate amplifica costurile războiului pentru Washington dincolo de ceea ce i-ar fi permis capacitățile militare. Loviturile iranieni „sunt gândite să creeze falii între SUA și statele din Golf prin crearea de falii în interiorul acestor state”, a spus Pape.
Loviturile iraniene forțează oamenii din Golf să se întrebe: „De ce plătim noi prețul unui război ce pare provocat de politicile expansioniste ale Israelului?”
Robert Pape, istoric american
Pentru Jack Watling, de la Royal United Services Institute, actualul conflict este legat de temerile cercului lui Trump privind riscul unui război cu China în viitorul apropiat. Din acest motiv, se dorește slăbirea în prealabil a potențialilor aliați ai Chinei – Rusia, Venezuela sau Iran.
Robert D. Kaplan, expert în relații internaționale, evocă „panta aluneacoasă a escaladării”, chiar și în cazul prăbușirii regimului ayatollahilor.
„Dacă un război civil sau ceva asemănător izbucnește în Iran, administrația Trump s-ar putea simți nevoită să trimită forțe speciale sau consilieri pentru a susține o tabără. Iar de aici riscurile escalării cresc. Războiul din Vietnam a avut nevoie de ani pentru a evolua într-un război de nivel mediu. Situația în Iran poate urma o traiectorie similară”, a scris Kaplan în Foreign Affairs.
