Când folosim „bună dimineața” și de la ce oră trecem la „bună seara”
Salutul este cea mai populară formă de politețe. Foto: Freepik Company S.L. - www.freepik.com / Foto Magnific
În spațiul românesc, formulele „bună dimineața” și „bună seara” sunt elemente de bază în schimburile sociale, însă utilizarea lor corectă depinde de contextul orar și de manualele de etichetă consultate.
Pragul dintre dimineață și amiază
Deschiderea oricărei interacțiuni civilizate începe prin salut. Pentru orele de debut ale zilei, uzanța impune formula „bună dimineața”, însă momentul în care aceasta ar trebui abandonată diferă în funcție de sursă.
În volumul „Cei șapte ani de-acasă”, autoarea Mihaela Poenaru menționează că această urare este recomandată doar până la ora 11:00:
„Salutăm cu «Bună dimineața» până la ora 11 a zilei, cu «Bună ziua» după ora 11, până la lăsarea serii și cu «Bună seara» după lăsarea serii. La despărțire, se salută de regulă cu «La revedere». Putem saluta și spunând «Bună ziua» sau «Bună seara»”.
În schimb, ghidul elaborat de platforma lingvistică Rosetta Stone trasează limita la miezul zilei. Potrivit acestei abordări, echivalentul din limba engleză („Good morning”) rămâne adecvat până la ora 12:00, oră după care conversațiile trec la „Good afternoon”, corespondentul pentru perioada de după-amiază.
Când se instalează salutul de seară
Momentul în care „bună ziua” lasă locul formulei „bună seara” este puternic influențat fie de lumina zilei, fie de convenții rigide de orar. Mihaela Poenaru leagă această schimbare de căderea efectivă a întunericului, un prag variabil în funcție de sezon. Astfel, în timpul iernii, când soarele apune timpuriu, urarea de seară intervine considerabil mai repede decât pe durata verii, când lumina persistă până târziu.
Tot de ciclul natural și de programul meselor leagă tranziția și experții de la Rosetta Stone, care plasează „Good evening” în proximitatea cinei și ulterior apusului, evitând fixarea unui minut anume. Pe de altă parte, alte îndrumare de etichetă simplifică decizia și impun o barieră fixă: ora 18:00 marchează intrarea în regim de „bună seara”, indiferent dacă afară este încă soare.
De asemenea, există o distincție importantă între sosire și plecare. Ghidul „English Grammar Today” al celor de la Cambridge clarifică faptul că expresia „Good evening” reprezintă exclusiv o formă de întâmpinare, pe când „Good night” („noapte bună”) este rezervată finalului întâlnirii:
„Folosim «Noapte bună» doar când ne despărțim de cineva la sfârșitul zilei, înainte de a merge acasă sau la culcare”.
Regulile de conduită care însoțesc orice salut
Dincolo de alegerea termenilor, comportamentul fizic joacă un rol determinant în transmiterea respectului. Răspunsul la salut nu este opțional; potrivit Mihaelei Poenaru, „când suntem salutați, întotdeauna răspundem la salut. De la această regulă nu trebuie să existe nicio abatere”.
Un salut complet presupune contact vizual direct și un zâmbet sincer. Bunele maniere interzic salutul adresat cu spatele, cu mâinile ținute în buzunar sau cu gura plină de mâncare. La fel de nepotrivite sunt gesturile exagerat de teatrale sau atitudinea grăbită, care poate lăsa impresia că persoana este deranjată de întâlnire.
În privința priorității, cutuma cere ca cei mai tineri să salute primii persoanele mai în vârstă, iar bărbații să le salute pe femei. Oricine intră într-o încăpere sau se racordează unui grup are datoria de a-i saluta pe cei prezenți, având grijă să nu le fragmenteze discuțiile în curs.
În spațiul public, gestul este obligatoriu față de cunoștințe în orice context, dar și la accesul sau părăsirea liftului, într-un compartiment de tren sau la intrarea în magazine de mici dimensiuni. Nu este însă practic sau necesar să fie salutați toți călătorii necunoscuți dintr-o stație ori dintr-un vehicul de transport în comun.
Totodată, eticheta încurajează inițiativa personală în detrimentul pasivității: „Nu trebuie să ne sfiim să salutăm primii, chiar dacă regula cere să fim salutaţi. A saluta este o dovadă de politeţe. A aştepta să fii salutat dovedeşte impoliteţe”, conchide autoarea volumului „Cei șapte ani de-acasă”.
Explorează subiectele:
