Când sunt Rusaliile în 2026 și câte zile libere avem. Sărbătoarea de la finalul primăverii, plină de semnificații

Rusaliile sunt una dintre cele mai importante sărbători ale creștinătății, celebrată la 50 de zile după Paște. În tradiția românească, ele sunt legate și de unele credințe străvechi. În România, Rusaliile aduc zile libere celor mai mulți salariați.

Rusaliile, una dintre cele mai importante sărbători religioase celebrate în România, au loc la finalul primăverii, la 50 de zile după Paște. Rusaliile din 2026 aduc o zi liberă în plus celor mai mulți români, dar se suprapun cu o zi liberă deja existentă pentru elevi și profesori.

Rusaliile pica pe 31 mai 2026. Cum se calculeaza data

Rusaliile, sărbătoarea cunoscută în tradiția creștină ca Pogorârea Sfântului Duh, sunt celebrate de credincioșii ortodocși duminică, 31 mai 2026. Data sărbătorii nu este fixă, ea fiind stabilită la 50 de zile după Paștele ortodox, care în acest an va fi celebrat pe 12 aprilie. Rusaliile catolice au loc în 24 mai.

În România, începând dim 2008, Rusaliile sunt sărbători legale, iar angajații beneficiază de două zile libere: duminică, 31 mai – prima zi de Rusalii, și luni, 1 iunie – a doua zi de Rusalii. Pentru românii care lucrează de luni până vineri, doar ziua de luni va fi liberă suplimentar, deoarece prima zi pică într-o duminică.

Zile libere cu ocazia Rusaliilor pentru angajati si elevi

A doua zi de Rusalii se suprapune cu Ziua Copilului, o zi care era oricum declarată liberă pentru elevi și profesori. Astfel, pentru multe familii, începutul lunii iunie din 2026 va aduce un mic weekend prelungit.

Pentru românii de confesiune catolică, Rusaliile sunt celebrate cu o săptămână mai devreme, pe 24 mai 2026. În România însă, zilele libere legale sunt stabilite după calendarul ortodox, astfel că angajații catolici vor beneficia de zilele libere de 31 mai și 1 iunie, la fel ca restul salariaților. În schimb, 24 mai nu este zi liberă legală, dar poate fi acordată liberă pentru credincioșii catolici prin acord cu angajatorul.

Rusaliile în credințele creștine

Rusaliile reprezintă sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt (Coborârea Spiritului Sfânt), fiind celebrate în a cincizecea zi după Sărbătoarea Paștelui, întotdeauna într-o zi de duminică. Ele amintesc de coborârea Duhului Sfânt asupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret și asupra Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului, adunați în cenacol.

„În zilele acelea, când a sosit ziua Cincizecimii, Apostolii erau toți împreună în același loc. Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei. Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. Și erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbați cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Și, iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulțimea și s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa”, amintește Biblia.

O tânără care se laudă că va munci de sărbători i-a revoltat pe români: „După ce a oprit camera, plângea”

Rusaliile sunt una dintre cele mai vechi sărbători creștine, celebrată încă din vremea apostolilor, însă originile sale preced creștinismul.

Despre Rusalii au scris autori creștini timpurii și autori ai canoanelor unor sinoade din primele secole ale creștinismului. Inițial, pentru crșetini Cincizecimea marca atât Înălțarea Domnului, cât și Pogorârea Sfântului Duh, însă în jurul anului 400 cele două sărbători au fost separate: Înălțarea a fost fixată la 40 de zile după Paște, iar Rusaliile amintesc de ziua Pogorârii Sfântului Duh.

Cuvântul „Rusalii” derivă din latinescul Rosalia (Rozalia), care la rândul său provine din termenul grecesc rousália și se regăsește și în cel slavon, Rusalija. În Vechiul Testament, Rusaliile erau menționate ca o sărbătoare agricolă de bucurie a evreilor, în care se ofereau ofrande din roadele pământului. Peste această sărbătoare s-a suprapus celebrarea Coborârii Duhului Sfânt.

Denumirea și obiceiurile Rusaliilor au fost împrumutate și de către romanii antici. Odată cu creștinarea Imperiului Roman, sărbătoarea a căpătat semnificație creștină, suprapunându-se peste sensurile și obiceiurile păgâne, care s-au pierdut treptat în timp.

Ce sunt rusaliile, divinitățile din mitologia românească

În mitologia românească, rusaliile, numite și iele, sunt ființe mitice feminine care apar noaptea, înainte de cântatul cocoșilor, în perioada dintre Paște și Rusalii.

Sunt considerate spirite rebele ale morților care, după ce au părăsit mormintele la Joimari și au petrecut Paștele cu cei vii, refuză să se mai întoarcă în lăcașurile lor subpământene. La fel ca sânzienele, celelalte spirite celebrate în timpul verii, rusaliile apar în cete, punându-i la încercare pe oameni.

„Locuința lor s-ar afla prin codrii neumblați și neatinși de topor sau de picior de om, prin văzduh, pe câmpii, pe ostroave pustii, pe ape mari. Ele pot fi văzute pe timp de noapte, plutind și fâlfâind prin aer, pe la fântâni, prin pomi, pe sub streșinile caselor. Umblă însoțite de lăutari (fluierași, cimpoieri), sună din clopoței, bat din tobe și trâmbițe, joacă (hora, brâul etc.), întind mese pe iarbă verde, beau, petrec”, scrie etnologul Ion Ghinoiu, în Dicționarul de mitologie română.

Ele au fost asociate cu zânele pădurii, numite și „Alea Frumoase” în zona Hunedoarei, care împodobesc munții cu flori și au grijă ca natura să rămână netulburată de oameni. Au origini vechi și au fost identificate de etnologi cu zeități din mitologia tracilor și greco-romană, precum Bendis, Artemis sau Diana.

„Prezența lor nu era decât nocturnă, iar cei pedepsiți erau totdeauna bărbații: lor li se schimba chipul, li se strămuta uitătura”, relata etnologul Lucia Apolzan.

Potrivit mitologiei populare, dacă cineva vede sau aude rusaliile, nu trebuie nici să se miște, nici să le vorbească.

„Pe unde joacă, pământul rămâne ars și bătătorit, iarba înnegrește sau încetează să mai crească. Rusaliile îi pedepsesc pe oamenii făcători de rele, pe cei care nu le respectă zilele, pe cei care dorm noaptea sub pomi sau care ies noaptea la fântână după apă, ridicându-i pe sus în vârtejuri sau schimonosindu-i”, informa autorul Dicționarului de mitologie română.

Acestora li se opun, în mitologia românească, călușarii – cetele de dansatori ai Călușului, un ritual străvechi asociat cu protecția împotriva spiritelor rele și cu fertilitatea naturii.