Capcana jocurilor gratuite: cum ajung copiii să cheltuiască mii de euro pe telefon
Achizițiile din jocurile video pot genera cheltuieli considerabile pentru părinți Foto: Pixabay
Fenomenul plăților necontrolate din aplicațiile de tip „free-to-play” (gratuite la descărcare) are la bază mecanisme psihologice și comerciale bine puse la punct. Deși accesul inițial nu costă nimic, utilizatorilor li se oferă constant opțiunea de a achiziționa costume, obiecte, personaje sau diverse avantaje competitive. Pentru a stimula cumpărăturile repetate, dezvoltatorii apelează la monede virtuale, promoții care expiră rapid și câștiguri bazate pe hazard.
Ce arată studiile despre sumele cheltuite și riscurile asociate
Amploarea acestui comportament este evidențiată de o cercetare apărută în 2026 în publicația Frontiers in Public Health, care a evaluat 2.308 elevi austrieci cu vârste cuprinse între 10 și 19 ani. Datele arată că 818 dintre aceștia au plătit bani reali în jocuri. Deși cheltuiala medie anuală pentru un elev care a făcut astfel de tranzacții s-a situat în jurul sumei de 170 de euro, discrepanțele au fost majore: un procent de 10,4% dintre plătitori (adică 85 de tineri) a generat nu mai puțin de 61,4% din volumul total al plăților, cei mai mari cheltuitori ajungând să achite între 400 și 12.000 de euro pe parcursul unui singur an.
Autorii studiului au remarcat că sumele cheltuite nu depind de nivelul financiar al familiei, însă au identificat o corelație între plățile mari și apariția unor comportamente problematice legate de jocurile video și cele de noroc. Mai exact, 14,1% dintre tinerii care au plătit sume mari prezentau criteriile unei tulburări manifestate prin incapacitatea de a controla timpul de joc și continuarea activității în pofida efectelor negative. În rândul celor cu cheltuieli reduse, acest procent a fost de doar 4,2%. Cu toate acestea, studiul nu demonstrează că tranzacțiile în sine sunt cauza directă a acestor tulburări.
În completare, o altă analiză publicată în 2025 în revista Computers in Human Behavior a scos la iveală legături între achiziționarea așa-numitelor „loot boxes” (cutii cu recompense virtuale aleatorii) și stările de depresie, anxietate, impulsivitate sau comportamente de joc problematice, cercetătorii analizând modul în care simptomele emoționale și impulsivitatea influențează aceste conexiuni.
Mecanismele din spatele tentației și nevoia de statut social
Modelul de afaceri al aplicațiilor gratuite se bazează pe captarea și menținerea atenției, fiind construit astfel încât să fie profitabil chiar și atunci când doar o parte dintre utilizatori plătesc. Psihologul clinician principal Gabriela Marc, lector universitar asociat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, a explicat pentru „Adevărul” cum funcționează aceste pârghii comerciale asupra celor mici.
„Monedele virtuale îndepărtează cheltuiala de imaginea banilor reali. O ofertă disponibilă doar câteva ore creează impresia că trebuie să decizi imediat. Recompensele aleatorii întrețin speranța că următoarea încercare va aduce ceea ce îți dorești”, detaliază specialista.
Dincolo de strategiile de marketing, motivația copiilor de a da bani pe bunuri inexistente în lumea fizică are rădăcini adânci în nevoia lor de integrare și validare.
„Un copil nu cumpără întotdeauna doar un obiect virtual, cumpără posibilitatea de a nu se simți exclus, promisiunea că va fi mai bun, că va ajunge mai repede la un nivel, că va fi observat sau că va avea și el ceea ce au ceilalți. Iar pentru un copil aflat la vârsta la care încearcă să își găsească locul în lume, asemenea lucruri au o greutate emoțională pe care noi, adulții, o putem subestima.” – Gabriela Marc
Pentru mulți adolescenți, mediul virtual funcționează ca o veritabilă curte a școlii, un spațiu de socializare în care deținerea unor personaje apreciate sau a unor elemente rare conferă statut în interiorul grupului. Minimalizarea acestor preocupări de către părinți poate bloca dialogul.
„De aceea, când un părinte spune «Sunt doar niște pixeli, nu înțeleg de ce îți pasă», copilul poate auzi, de fapt, că lumea lui nu merită înțeleasă. Și se poate retrage din conversație exact atunci când ar avea cea mai mare nevoie de îndrumare”, avertizează psihologul.
Totodată, jocurile pot deveni un refugiu emoțional. Un minor care se confruntă cu probleme școlare sau relaționale poate căuta în aplicații sentimentul de control, aprecierea și recompensele imediate care îi lipsesc în viața de zi cu zi.
„Nu înseamnă că fiecare copil care cumpără ceva într-un joc este singur sau nefericit. Ar fi nedrept să presupunem asta. Dar atunci când cheltuielile devin repetate și greu de controlat, merită să ne întrebăm și ce rol emoțional a ajuns să aibă jocul în viața lui”, punctează Gabriela Marc.
Cum trebuie gestionate plățile făcute pe ascuns și educația digitală
Atunci când părinții descoperă că minorul a ascuns tranzacțiile sau a folosit cardul bancar fără permisiune, reacția adulților este esențială. Psihologul recomandă evitarea umilirii copilului și aplicarea unor consecințe clare, potrivite vârstei sale.
„Aș separa întotdeauna comportamentul de valoarea copilului. Putem spune foarte clar că o achiziție făcută fără acord este inacceptabilă, putem opri plățile și putem stabili cum va repara, în mod potrivit vârstei, ceea ce s-a întâmplat. Dar avem nevoie să păstrăm deschisă relația în care el poate recunoaște că a greșit.” – Gabriela Marc
De asemenea, modul în care părintele refuză o cerere de achiziție contează enorm pentru validarea emoțională a celui mic: „Dacă îi spunem «Înțeleg că îți dorești foarte mult și că ești supărat, dar astăzi nu cumpărăm», îi arătăm că dorința lui poate fi luată în serios fără să fie satisfăcută.”
La nivel practic, prevenirea cheltuielilor necontrolate se poate face prin măsuri tehnice simple: evitarea salvării datelor de card pe telefoanele copiilor, blocarea achizițiilor directe din aplicații, setarea unei aprobări parentale pentru fiecare plată, monitorizarea istoricului de tranzacții și stabilirea unui buget clar pentru adolescenți.
În paralel, este necesară dezvoltarea spiritului critic al copiilor față de mecanismele comerciale din mediul online, dar și o autoanaliză din partea adulților. Părinții trebuie să fie atenți la propriul exemplu, evitând să folosească telefonul sau cumpărăturile ca metode de a calma copilul sau de a-l recompensa pentru orice comportament adecvat.
„Aș vrea să îl învățăm să privească dincolo de joc. Să se întrebe de ce o companie oferă gratuit o experiență în care apoi apar atât de multe lucruri de cumpărat. De ce o ofertă expiră exact când își dorește un obiect. De ce este mai ușor să plătească folosind monede virtuale.” – Gabriela Marc
Pe termen lung, soluția cea mai sigură rămâne consolidarea stimei de sine a minorului în lumea reală.
„Nu vom putea elimina din viața copiilor toate ofertele, toate tentațiile și toate mecanismele prin care companiile încearcă să le atragă atenția. Dar putem construi în ei ceva care să îi ajute să nu depindă atât de mult de promisiunile acestor lumi: sentimentul că sunt valoroși și atunci când nu câștigă, când nu au cel mai nou obiect și când nu sunt admirați de ceilalți.” – Gabriela Marc
Explorează subiectele:
