Iarna împodobește cu gheață și zăpadă una dintre cele mai spectaculoase cascade din România, aflată în Parcul Național Retezat. Cascada Lolaia a rămas accesibilă turiștilor și îi atrage prin înfățișarea sa grandioasă, dar și prin legendele sale.

Iarna, cele mai multe drumuri forestiere din Parcul Național Retezat sunt închise circulației din cauza riscurilor aduse de clima aspră, a abundenței zăpezii și a porțiunilor cu gheață, ce fac aproape imposibilă călătoria cu mașinile. Turiștii le pot străbate pe jos, dar au nevoie de mai multe ore pentru a ajunge în zona alpină, a lacurilor și căldărilor glaciare. Cei care vor să rămână peste noapte în Retezat pot găsi adăpost în câteva refugii și cabane montane de pe teritoriul rezervației, cele mai accesibile fiind Pietrele, Gențiana, Buta, Câmpul lui Neag, ori în pensiunile din stațiunea montană Râușor și la cele de pe valea Râului Mare.

Retezatul, riscant iarna

Salvamontiștii atrag atenția că multe trasee montane din Retezat, aflate la altitudini mari și care traversează versanți abrupți, trebuie evitate.

Sunt închise pe durata iernii din cauza riscurilor pe care le prezintă, de la pericolul avalanșelor la alunecări și căderi în gol sau la posibilitatea de rătăcire din cauza ceții ori a faptului că marcajele sunt acoperite de nămeți. Pentru cei care se aventurează pe ele, ignorând avertizările, salvatorii montani oferă câteva sfaturi.

„Nu intrați niciodată într-o zonă închisă. Nu plecați singuri. Consultați buletinele meteorologice, prognozele privind avalanșele și informațiile locale. Folosiți echipament adecvat și verificați-i starea. Anunțați o persoană de contact asupra traseului ales. Urmați sfatul unei persoane experimentate, care cunoaște bine zona. Nu înaintați în grup compact, ci unul în spatele celuilalt, la distanță de siguranță. Anunțați dacă întârziați. Solicitați informații de la profesioniști: salvatori montani, ghizi, cabanieri, monitori de schi. Considerați că nu există zonă sigură!”, transmit reprezentanții Salvamont România.

Câteva locuri din Parcul Național Retezat rămân accesibile pe durata iernii și oferă motive de satisfacție.

Aflată pe valea râului Pietrele, Cascada Lolaia rămâne în timpul iernii unul dintre cele mai populare monumente ale naturii din Retezat. Este acoperită de gheață și zăpadă, formând un perete înghețat de aproape 15 metri, spart din loc în loc de puterea celor două brațe ale apelor sale.

„Legenda spune că demult tare, la un sfârșit de vară, o frumoasă ciobăniță cu numele Lolaia cobora cu oile din Retezat spre sătucul ei, Nucșoara. Dintr-odată, parcă venită de nicăieri, o arătare uriașă și înfricoșătoare s-a abătut asupra turmei și, cu mare lăcomie, a mâncat toate oile. Pe loc, de frică, cosițele aurii ale fetei au albit, iar ea s-a aruncat în valea de lângă drum. În locul unde s-a aruncat, s-a făcut o gaură adâncă în stâncă, iar apa pârâului a format o cascadă. Și acum, la cascada Lolaia, se văd cele două cosițe despletite ale fetei, curgând ca două șuvoaie argintii”, arată administrația din Parcul Național Retezat.

Drumul spre Cascada Lolaia, accesibil iarna

Iarna, călătorii pot ajunge cu mașina până la cabana Cârnic, aflată în vecinătatea cascadei, chiar dacă drumul este doar parțial asfaltat spre zona de la intrarea în Parcul Național Retezat.

Traseul spre „poarta” de intrare în Retezat, de la Cârnic, pornește din satul Ohaba de sub Piatră, unde Drumul Național 66 Hațeg – Petroșani se intersectează cu drumul județean de 10 kilometri care traversează satele Sălașu de Jos, Sălașu de Sus, Mălăiești și Nucșoara și se afundă apoi în sălbăticie.

Ruinele cetăților medievale din Sălașu de Sus și Mălăiești îi întâmpină pe turiști înainte de a părăsi așezările omenești. De la Nucșoara, călătorii își continuă drumeția pe valea pârâului Sibișel, printre versanții abrupți, acoperiți de păduri.

Drumul este asfaltat până în apropiere de popasul Cârnic. Aici, călătorii trebuie să își lase mașinile în parcare și își pot continua excursia pe jos pe valea pârâului Pietrele, spre cabanele Pietrele și Gențiana, locuri de unde pornesc potecile spre crestele și lacurile glaciare din Retezat.

Cascada Lolaia se află la 15 minute de mers pe jos de la Cârnic și reprezintă, în mod obișnuit, un loc de popas și un reper al drumeției pe Valea Pietrele. Nu este vizibilă din drum, însă ropotele căderii de apă se aud de la distanță. Până la poalele ei, turiștii pot ajunge ușor, abătându-se câteva zeci de metri de la drumul spre Cabana Pietrele și coborând apoi pe un șir de trepte din lemn. De asemenea, pot ocoli cascada pentru a ajunge pe podul care a fost construit deasupra ei.

Pârâul Pietrele poartă mai multe nume (Stânișoara, Pietrele, Nucșoara, Sibișel) până la vărsarea sa în Strei. Pe cursul său superior, între Cascada Lolaia și izvoarele sale, formează numeroase praguri și căderi de apă spectaculoase, șuvoaiele strecurându-se printre bolovanii uriași, rotunjiți de timp, rămășițe ale vechilor glaciațiuni. Valea Pietrele din Retezat culege izvoarele a patru mari foști ghețari: Stânișoara, Pietrele, Valea Rea și Galeșul.

„Apa lor, adunată în patul ros de piatră, taie un defileu terminat la circa 1.000 de metri altitudine, cu un prag de 15 metri peste care apa se rupe în două fâșii cu zgomot de tunet. Mai jos, cu 200–300 de metri de cascadă, apa Pietrelor se unește cu apa Chiagul, descinsă tot din cascadă, dând astfel naștere râului Nucșoara”, informa geograful Nae Popescu.

De la Lolaia, drumul urcă spre cabana Pietrele, aflată la 1.480 de metri altitudine, cea mai veche cabană turistică din Retezat și un loc tradițional din care călătorii pornesc pe potecile ce duc spre lacurile glaciare și crestele ce se înalță la peste 2.500 de metri altitudine. Traseul dintre Lolaia și Pietrele este străbătut în aproximativ o oră – o oră și jumătate, în funcție de anotimp, iar cea mai mare parte a drumului este animată de zgomotele pârâului Pietrele.

Cascada legendarei Maria Magdalena

Înainte de urcușul final spre refugiu, valea pârâului din Retezat oferă o altă atracție a naturii. Cascada Maria Magdalena are dimensiuni mai mici decât Lolaia, dar păstrează în numele său amintirea unui personaj emblematic al Retezatului, Maria Magdalena Hamz, numită și „doamna munților”, primul ghid montan al Parcului Național Retezat, rezervație a naturii înființată la mijlocul anilor ’30.

Maria Magdalena Hamz, fiica unui pădurar, s-a născut în 1894 în satul Câmpul lui Neag, la poalele Retezatului, și a avut grijă de cabana Pietrele în primii ani de la construcția acesteia, în 1936.

„A fost un personaj deosebit, care se conturează în istoricul Munților Retezat, o bună cunoscătoare a muntelui, primul ghid montan care a parcurs acest teritoriu și care a marcat primele trasee montane cu momâi”, informau administratorii complexului Pietrele.

Imagini vechi din anii ’40 o înfățișează pe Maria Magdalena în straie de vânător, în mijlocul grupurilor de turiști ajunși la Pietrele sau singură, purtând o pușcă ori un topor. Printre oaspeții faimoși care au întâlnit-o s-au numărat scriitorii Marin Preda, Mihail Sadoveanu și Vasile Voiculescu. Marin Preda a numit-o „doamna munților Retezat”, iar Vasile Voiculescu a relatat despre uluirea pe care aceasta i-a produs-o.

„Întâia oară am vânat păstrăvul în Jii, când apele nu-i erau încă negre de spălătura cărbunilor de la Petroșani. Mai târziu l-am pescuit tacticos, cu undiță perfecționată și muscă artificială, la două mii de metri înălțime, în apele de gheață ale Galeșului și Bucurei. Dar nu mâncam cu siguranță păstrăvi decât când vestita Maria Magdalena, gazda ohavnică a Retezatului, se îndura să ni-i aducă. Pleca de la casa de adăpost singură, era taina ei, și în cel mult două ceasuri era înapoi, cu traista plină. Se vorbea de vrăjitorie. Eu cred că își avea anume cotloane, adevărate crescătorii de păstrăvi, unde-i prindea după voie”, scria Vasile Voiculescu.

O legendă spune că Maria Magdalena ar fi primit un ceas de aur de la un lord englez, oaspete al familiei Kendeffy, venit la vânătoare în Retezat. Pentru acest ceas de aur ar fi fost însă jefuită de mai mulți soldați sovietici, pe care i-ar fi întâlnit într-o vale a munților. Drept răzbunare, Maria Magdalena i-ar fi împușcat în 1945 pe sovietici și le-ar fi ascuns trupurile în locul numit „la morminți” din Retezat.

O altă legendă spune că, în refugiul din Retezat, ar fi adăpostit fugarii ajunși în munți în anii războiului și în primii ani ai comunismului. Timpul petrecut de Maria Magdalena la Pietrele se întinde până în jurul anului 1950, când cabana a fost preluată de Confederația Națională a Muncii, iar ea a fost scoasă la pensie, informau administratorii complexului Pietrele.

În ultimii ani de viață, ar fi rămas paznică la un gater din Câmpul lui Neag, trăind într-o stare precară. A murit în 1955, potrivit unor mărturii, înecată cu oasele unui păstrăv pe care îl prinsese în Retezat.