Ce se ascunde în spatele bombardamentului SUA asupra sitului de la Isfahan

Bombardamentele SUA asupra instalației nucleare de la Isfahan par să reflecte o strategie menită să neutralizeze mai degrabă decât să captureze stocul de uraniu îmbogățit al Iranului. Imaginile distribuite de președintele american Donald Trump, care arată o serie de explozii, fără a face vreun comentariu, precum și relatările despre lansarea unor bombe distrugătoare de buncăre asupra sitului sugerează un efort deliberat de a face materialul nuclear subteran inaccesibil, evitând în același timp riscurile unei operațiuni terestre, relatează ynetnews.

Problema celor 440 de kilograme de uraniu îmbogățit la un grad de puritate de 60% reprezintă un motiv major de îngrijorare pentru SUA și Israel. Acest material ar putea fi îmbogățit rapid până la nivelul de 90% necesar pentru arme nucleare, iar în câteva săptămâni Iranul ar putea produce suficient material fisionabil pentru până la 11 bombe nucleare. Existența acestui stoc, alături de riscuri regionale mai largi, precum o posibilă închidere a Strâmtorii Ormuz, continuă să influențeze planificarea strategică a SUA și Israelului.

Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), o mare parte din acest stoc de uraniu este depozitată adânc în rețele de tuneluri subterane la siturile nucleare cheie precum Isfahan și Natanz - ambele vizate în timpul războiului de 12 zile de anul trecut. O parte ar putea fi depozitat la amplasamentul subteran Fordo, dar nu există informații certe în acest sens.

Imagini satelitare publicate recent de ziarul Le Monde oferă un context suplimentar: o fotografie din 9 iunie 2025 arată camioane transportând 18 containere albastre intrând într-un tunel de la instalația nucleară Isfahan cu câteva zile înainte de lansarea operațiunii Rising Lion, pe 13 iunie. Deși conținutul nu poate fi confirmat, analiștii consideră că este probabil vorba despre o mutare a uraniului îmbogățit - probabil o cantitate considerabilă. dacă nu tot - pentru a-l proteja de eventuale atacuri. AIEA estimează că aproximativ jumătate din acest material se află la Isfahan.

În ultimele zile, au existat discuții cu privire la opțiunile pentru gestionarea acestui stoc, de pildă o operațiune terestră americană pentru extragerea materialului, în timp ce alternativa ar fi un acord diplomatic prin care Iranul să îl transfere în afara țării. Trump a sugerat public că Iranul ar trebui să predea SUA ceea ce a numit „praful nuclear”, însă Teheranul a respins aceste propuneri. Experții militari subliniază că o operațiune terestră ar fi extrem de complexă, necesitând peste 1.000 de militari, construirea de piste în apropierea siturilor nucleare pentru a aproviziona trupele și utilizarea unor echipamente inginerești grele pentru accesarea tunelurilor fortificate. În plus, toate aceste acțiuni ar avea loc în condiții de risc ridicat, fiind de așteptat să se soldeze cu victime.

În schimb, informațiile actuale indică adoptarea unei a treia opțiuni: izolarea prin îngropare. Prin lovirea infrastructurii din jurul siturilor, forțele americane par să urmărească blocarea accesului la uraniu, făcând recuperarea acestuia dificilă și de durată. Analiștii estimează că o astfel de abordare ar putea întârzia accesul Iranului la material cu cel puțin un an, oferind timp pentru detectarea și contracararea eventualelor încercări de recuperare.

Potrivit relatărilor, în atacul asupra Isfahan au fost folosite numeroase bombe de 900 kg capabile să penetreze buncăre, vizând ceea ce a fost descris drept un depozit major de muniție din apropierea complexului nuclear. Deși imaginile publicate de Trump arată explozii extinse, detaliile rămân limitate. Un oficial citat de The Wall Street Journal a confirmat că în filmare este surprins un bombardament asupra Isfahan. SUA ar fi avut grijă să nu vizeze direct locul în care s-ar afla uraniul, pentru a nu crea riscuri de contaminare, ci ar fi urmărit în principal prăbușirea tunelurilor și blocarea căilor de acces. Această abordare reduce riscul de contaminare radioactivă în zonele învecinate. Dacă acesta se află acolo, uraniul ar fi probabil îngropat la peste 100 de metri în subteran.

Un tipar similar a fost observat și în atacurile anterioare asupra sitului Natanz, unde autoritățile iraniene au raportat absența scurgerilor radioactive - un indiciu că obiectivul a fost mai degrabă îngroparea materialului decât distrugerea acestuia. Uraniul, depozitat de regulă în containere de plumb, poate rămâne intact, dar inaccesibil, îngropat fiind sub straturi de rocă și beton..

În ansamblu, aceste evoluții sugerează o decizie strategică a Statelor Unite de a evita o intervenție militară de amploare pe teritoriul Iranului. În schimb, accentul pare pus pe împiedicarea capacităților nucleare ale Iranului prin îngroparea uraniului, diminuând riscurile asociate prezenței prelungite a trupelor americane la sol. Publicarea imaginilor cu exploziile de către Trump poate fi interpretată și ca un semnal al acestei strategii.