Ce se ascunde sub șantierul Autostrăzii Vestului. Descoperirea impresionantă la săparea primului tunel de la Holdea

Dealurile străpunse pentru construcția noilor tuneluri de autostradă din vestul României au scos la iveală informații uimitoare despre geologia zonei Holdea–Margina, dar și despre riscurile asociate solurilor excavate de constructori.

Șantierul Autostrăzii Lugoj - Deva. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Lucrările la ultimul tronson rămas nefinalizat din Autostrada Vestului (A1 Lugoj – Deva) au început în 2024 și au termen de finalizare toamna anului 2026.

Autostrada, construită pe jumătate

Segmentul de nouă kilometri dintre localitățile Holdea (județul Hunedoara) și Margina (Timiș) a devenit cunoscut drept „Autostrada cu tuneluri”, deoarece cuprinde două tuneluri cu o lungime totală de peste doi kilometri, completate de alți peste doi kilometri de viaducte și pasaje.

Stadiul fizic al lucrărilor pe tronsonul Margina – Holdea a ajuns la 50 la sută, conform celui mai recent raport al Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), iar pe șantier sunt mobilizați aproape zilnic peste 500 de muncitori. Tunelul Mic (T1), cu galerii de 415 metri și 368 de metri, a fost excavat complet, iar la tunelul mare (T2) săpăturile începute pe mai multe fronturi se apropie de jumătate.

„La galeria T2 executată de antreprenorul UMB, cu o lungime totală de 1.985 de metri, au fost excavați până în prezent 660 de metri, o parte prin metoda «cut & cover», iar restul prin excavare în subteran. În galeria T2 executată de antreprenorul Euro Asfalt, cu o lungime totală de 1.825 de metri, s-au realizat 796 de metri de excavație, atât în subteran, cât și în zonele realizate de la suprafață”, a informat DRDP Timișoara.

Zona mlăștinoasă a autostrăzii

De la începutul anului 2026, lucrările în tuneluri au continuat în ritm susținut, indiferent de vreme, însă de-a lungul șantierului terenul a devenit mlăștinos în mai multe locuri, în urma ninsorilor, ploilor și scurgerilor de pe versanți.

Bălțile întinse și solul extrem de moale, îmbibat cu apă, pun probleme constructorilor pe marginea șantierului, în special în zona tunelurilor. Dealurile și văile de la limita județelor Hunedoara și Timiș, traversate de viitoarea autostradă, sunt însă cunoscute de secole pentru riscurile de inundații și alunecări de teren, fapt care a împiedicat de-a lungul timpului dezvoltarea satelor.

Până la începutul secolului al XVIII-lea, ținuturile din jurul orașelor Lugoj și Timișoara, traversate de apele din bazinele râurilor Timiș și Bega, erau în mare parte acoperite de mlaștini, lucru care îngreuna viața comunităților locale. Situația zonei a început să se amelioreze odată cu reorganizarea regiunii Banatului Timișoarei, plănuită de Imperiul Austriac: râurile au fost canalizate și regularizate, iar multe locuri mlăștinoase au fost asanate, fără ca pericolele inundațiilor să fie îndepărtate complet.

Imaginea 1/9: Șantierul Autostrăzii Lugoj Deva Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (33) JPG

În ultimii ani ai secolului al XIX-lea a fost construită calea ferată Lugoj – Ilia, cu o lungime de peste 80 de kilometri, care traversează dealurile din zona Holdea. Linia, al cărei traseu este aproape paralel cu cel al Autostrăzii Lugoj – Deva, a fost dată în folosință în 1898. Cea mai spectaculoasă lucrare de artă a sa a fost tunelul feroviar de la Holdea, cu o lungime de aproximativ 400 de metri, realizat în vecinătatea actualului tunel mare de autostradă, aflat în șantier.

Primul tunel săpat prin stratul plin de fosile

Săparea tunelului feroviar, în urmă cu aproape 130 de ani, între localitățile Holdea și Coșteiu, a scos la iveală detalii prețioase despre structura geologică a dealurilor, arătând dificultățile pe care le prezenta solul acestora.

Specialiștii au descoperit depozite marine vechi de milioane de ani: argile albastre nisipoase, nisipuri, marne și calcare, rămășițe ale unei mări dispărute care acoperea în trecut vestul Transilvaniei și Banatul. În straturile săpate au fost identificate fosile marine în cantități impresionante, iar tunelul de la Holdea a devenit un punct de interes pentru savanți germani și ungari.

„O comoară paleontologică a fost scoasă la lumină în timpul construirii tunelului de la Coșteiu, pe noua linie ferată Ilia – Lugoj. Printr-o coincidență favorabilă, acest zăcământ fosilifer a fost străbătut de un tunel de mari dimensiuni, iar miile și zecile de mii de fosile au ajuns astfel în străinătate, pentru a fi studiate și prelucrate acolo”, informa Revista Geologică (1902).

Imaginea 1/17: Șantierul Autostrăzii Lugoj Deva Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (24) jpg

Mii de fosile de moluște marine au fost preluate atunci de dr. Oskar Boettger, profesor și cercetător la Muzeul Senckenberg din Frankfurt pe Main, și transportate în Germania pentru a fi studiate.

Tunelul Holdea. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Tunelul fusese săpat prin sedimente depuse pe fundul unei foste mări calde, care acoperea regiunea în urmă cu aproximativ 15–12 milioane de ani. Întreaga zonă a comunei Lăpugiu de Jos, de care aparține satul Holdea, era bogată în fosile, iar localnicii au putut profita de asta.

Imaginea 1/20: Autostrada cu tuneluri din vest, Holdea Margina FOTO DRDP Timișoara (4) jpg

„Cea mai mare parte a faimoaselor fosile mediteraneene de la Lăpugiu provine de pe valea Gosului. În această vale sunt expuse pe tot parcursul nisipul fin albastru, legat, și argila albastră. Stratele expuse aici conțin fosile peste tot. După ploi, mai ales primăvara, fosilele sunt spălate din argila alterată și pot fi văzute împrăștiate pe versanți sau în albia pârâului. Acestea sunt colectate de tinerii din sat și schimbate pe mărfuri de mică valoare la comerciantul local Johann Petrovits, care vinde exemplarele alese muzeelor germane, pentru sume considerabile”, arăta Raportul anual al Societății Geologice din Budapesta pentru anul 1907.

Solul nisipos înseamnă și riscuri de alunecări de teren

De-a lungul timpului, calea ferată Lugoj - Ilia a fost inundată de mai multe ori, iar alunecările de teren i-au produs adesea distrugeri. Comunitățile din zona Holdea- Margina au avut și ele de suferit de pe urma inundațiilor și fenomenelor geologice. Tunelurile și viaductele viitoarei autostrăzi au fost plănuite atât pentru a reduce impactul autostrăzii asupra mediului, dar și pentru a rezolva problemele de stabilitate a solului.

„S-a confirmat existența problemelor de alunecare de teren și a fost necesară o retrasare a traseului între Coșteiu de Sus și Lăpugiu de Jos... Din observarea caracteristicilor geomorfologice din teren, se pare că se produc alunecări de teren relativ adânci în zonele în care înclinarea structurală a straturilor geologice coincide cu înclinarea pantei. Posibilele planuri de alunecare sunt reprezentate de interfețele argilă – praf/nisip, unde saturarea periodică cu apă poate conduce la o scădere semnificativă a rezistenței la forfecare. Alunecările sunt adesea secvențiale”, arăta proiectul tehnic al Autostrăzii Lugoj – Deva.

Finalizarea lucrărilor la segmentul de nouă kilometri de autostradă este prevăzută în 2026.