Cea mai fotogenică biserică săsească din România animă satul Hosman. De ce se întorc acasă sașii de la poalele Făgărașului

Sașii se reîntorc în Hosman, un sat pitoresc aflat la 20 de kilometri de Sibiu, pe Valea Hârtibaciului. Vechea localitate săsească a devenit tot mai animată de turiști, în primul rând datorită bisericii sale fortificate, vegheată din depărtare de culmile înzăpezite ale Munților Făgăraș.

Biserica medievală fortificată din satul Hosman, ridicată în secolul al XIII-lea, ajunsese în pragul părăsirii în anii ’90, când cei mai mulți dintre sașii din localitate au emigrat în Germania. Comunitatea din sat și cea din Occident au reușit însă să o salveze de la distrugere.

În ultimele trei decenii, biserica a fost reparată de mai multe ori și a devenit treptat o atracție pentru turiștii care călătoresc pe Valea Hârtibaciului, de-a lungul rutei care leagă Sibiul de Sighișoara, trecând prin Agnita.

Unul dintre motivele pentru care vechea biserică evanghelică atrage atenția turiștilor este așezarea sa. Ridicată pe o colină și înconjurată de două ziduri circulare de apărare, biserica se integrează armonios în decorul oferit de Munții Făgăraș. De pe podul construit peste râul Hârtibaciu, la intrarea în sat, călătorii văd silueta bisericii, dominată la orizont de crestele înzăpezite, în cea mai mare parte a anului, ale Făgărașului.

Satul pitoresc unde sașii se întorc vara

La poalele ei se înșiră ordonat vechile gospodării săsești: unele sunt locuite în prezent de familii de romi, care s-au mutat aici după emigrarea masivă de la începutul anilor ’90, altele de români, iar altele, de familii revenite din Germania.

„Am emigrat din Hosman în urmă cu 35 de ani, prin 1990. Atunci erau 400–500 de sași în sat. Unii au reușit să plece mai devreme, să fugă chiar. Alții, ca noi, au avut de așteptat până l-au morcovit pe Ceaușescu. Abia apoi am primit și noi aprobare să plecăm. De întors, s-au întors puțini, unii bătrâni, de 80–90 de ani acum. Alții, care și-au vândut casele și au părăsit România, au revenit în sat după ce au cumpărat alte case. Apoi au cumpărat și case care nu mai erau locuite. În altele s-au mutat romii”, a povestit, pentru „Adevărul”, Thomas Krauss, un localnic din Hosman.

Timp de aproape 30 de ani, înainte de a emigra, Thomas a fost șofer la Cooperativa Agricolă de Producție (CAP), iar după ce a ajuns în Germania a lucrat în continuare ca șofer, până în urmă cu câțiva ani, când s-a pensionat. Acum, spune el, locuiește în casa din Hosman timp de trei-patru luni pe an, în timpul verii.

„Eram obișnuit să fac de toate aici, chiar dacă lucram numai ca șofer. În Germania, mi s-a spus: «Cu mașina tu nu ai treabă dacă se strică. Nu faci pene, motoare, reparații. Astea le fac alții. Tu numai conduci». Era mult mai ușor”, își amintește acesta.

Soția sa, Katharina, a lucrat, la rândul ei, timp de peste două decenii ca soră medicală în satul natal. Apoi a continuat să practice aceeași meserie în Germania.

„Eu aici, cel puțin, am dus-o greu. Pentru că am fost singura soră medicală din sat. N-am avut noapte să dorm toată noaptea. Nici de Crăciun, nici de Paști, nici de Anul Nou. Fiecare venea și bătea la geam. Trebuia să te descurci aici cum puteai, pentru că medicul venea o dată la două săptămâni”, își amintește Katharina.

Din 1990, peisajul satului săsesc din județul Sibiu a suferit puține transformări, chiar dacă unele dintre casele sașilor au rămas pustii. Biserica medievală continuă să domine așezarea, iar slujbele religioase au fost reluate. Moara veche a fost reabilitată de Asociația Hosman Durabil și transformată într-un obiectiv turistic care amintește de tradițiile locale.

O altă organizație neguvernamentală, Asociația „Prietenii Mocăniței”, a reușit să salveze și să repună pe roți mocănița de pe Valea Hârtibaciului, pe un segment de șapte kilometri. La peste două decenii de la închiderea liniei ferate Sibiu–Agnita–Sighișoara, cu ramificația Cornățel–Vurpăr, din traseul de peste 120 de kilometri este utilizată în scop turistic doar porțiunea dintre satele Hosman și Cornățel.

Biserica fortificată, reanimată de localnici și turiști

Moara, biserica fortificată și mocănița atrag tot mai mulți turiști la Hosman, spune Silviu Nicuț, reprezentant al Centrului European pentru Întâlnirea Tineretului – Biserica Cetate Hosman (CEPIT), organizație implicată în conservarea bisericii medievale fortificate și în organizarea unor activități pentru tineri. Într-un interviu pentru „Adevărul”, Silviu Nicuț a vorbit despre lucrările de întreținere a bisericii, atracțiile satului și implicarea comunității săsești, dar și despre numărul tot mai mare de oameni care ajung în Hosman.

România, părăsită de majoritatea sașilor, șvabilor și evreilor. Cum s-a transformat structura demografică într-un secol

Adevărul: Cum a ajuns asociația dumneavoastră să se implice în îngrijirea bisericii fortificate de la Hosman?

Silviu Nicuț, reprezentant CEPIT: Noi facem parte, ca organizație, din CEPIT, Centrul European pentru Întâlnirea Tineretului – Biserica Cetate Hosman. Casa parohială aparține comunității săsești, la fel și biserica. Avem o înțelegere cu această comunitate și un contract prin care am închiriat casa parohială până în 2037. Vrem să promovăm biserica și, cu ajutorul acestei asociații, o deschidem pentru vizitatori. În momentul de față, vara, biserica este deschisă de marți până duminică, între orele 10 și 17. Este prezent aici permanent un voluntar găsit cu ajutorul Forumului Democrat al Germanilor. Lunea, ca în cazul multor monumente istorice și muzee, este închisă. Dar se poate vizita și lunea. Avem un număr de telefon afișat pe poartă și avem și un voluntar din Germania, care este prezent aici în permanență.

În ce stare se află biserica? Care sunt cele mai urgente lucrări care trebuie făcute?

Comunitatea săsească s-a reînființat. În fiecare an, oamenii vin și repară anumite lucruri urgente. Anul acesta au refăcut poarta de acces și au început să dea tencuiala jos de pe zidurile cetății, pentru că apa s-a infiltrat. Acum au început să recondiționeze acea parte. Pentru ca apa să iasă din ziduri, acestea vor trebui lăsate descoperite trei-patru ani, astfel încât să se usuce complet.

Comunitatea săsească, prin Thomas Schneider și alți câțiva oameni care sunt sași și locuiesc în Germania, se implică activ. Ei vin vara și, în fiecare an, își alocă timp pentru a face câte ceva aici. Noi îi ajutăm în partea de organizare a evenimentelor.

Care sunt elementele mai spectaculoase ale bisericii fortificate, cele pe care le prezentați prima dată turiștilor?

Cel mai important element, cel care le atrage atenția turiștilor, este Turnul Slăninii. Acesta a fost folosit în Evul Mediu pentru depozitarea merindelor. Ulterior, și comunitatea din sat l-a folosit pentru a păstra slănina, pentru că în interior este foarte, foarte rece. Al doilea element important este portalul romanic vestic, care s-a păstrat. Ulterior, biserica a fost transformată în stil gotic, dar acel portal romanic este ceva unic.

Aș vrea să vorbim și despre celelalte atracții turistice din zonă, astfel încât oamenii să își poată face o idee dacă satul Hosman și împrejurimile sale ar putea fi o destinație pentru o zi de vizită. Oamenii ar avea ce vedea aici?

Hosman este unul dintre satele transilvănene care au ceva aparte. Pe lângă biserica fortificată, avem Moara Veche și mocănița, care circulă momentan pe un traseu bine definit, din Cornățel până în Hosman și înapoi. Acum au început recondiționarea liniei spre Cașolț. De aceasta se ocupă Asociația „Prietenii Mocăniței”.

Colaborăm cu ei. De exemplu, săptămâna viitoare avem o excursie de care mă ocup. Închiriem un autocar, aducem copiii, aceștia se plimbă cu mocănița, iar apoi venim aici, vizităm cetatea și facem câteva jocuri.

Familiilor care doresc să rămână peste noapte le putem oferi și cazare aici. Avem paturi suprapuse, foarte bine întreținute, și o bucătărie în care se poate găti. Prețul este unul modic: 65 de lei pe noapte, de persoană. De asemenea, dacă cineva dorește să stea cu cortul, putem oferi și această posibilitate. Se poate discuta. Cred că un vizitator are ce face în Hosman, cu siguranță.

Cisnădie, cetatea sașilor transformată în orașul textiliștilor. Cum s-a risipit tradiția străveche a covoarelor

— Puteți aminti și panorama Munților Făgăraș. Culmile se văd în spate, la orizont, din apropierea bisericii.

Biserica fortificată din Hosman este una dintre cele mai fotografiate biserici, pentru că în spatele ei se văd Munții Făgăraș. Este extraordinar de frumoasă și se pot face foarte multe fotografii interesante.

Comunitatea săsească din sat este destul de mică. Cât de dificil este să mențină biserica și să realizeze proiecte de restaurare? Ce ar trebui să se întâmple în continuare?

Din punctul meu de vedere, membrii ei sunt foarte activi. Sunt câțiva oameni care se implică foarte mult. Mai nou, la biserică au început să aibă loc din nou și slujbe. Orga din biserică este funcțională. Au reabilitat căminul cultural. Se pot organiza nunți și botezuri. Așadar, comunitatea a început să fie activă din nou. Este, într-adevăr, foarte mică, undeva la 20 de membri, dar se mai țin și slujbe. Cumva, lucrurile au început să se miște.

Noi, ca asociație, CEPIT, avem două evenimente foarte importante pe an.

Care sunt acestea?

Festivalul Holzstock, care are loc în luna august, și Târgul de Crăciun, organizat cu două săptămâni înainte de Crăciun. Acestea sunt cele mai importante evenimente pe care le organizăm. Pe lângă acestea, eu sunt, cu ghilimelele de rigoare, responsabil cu excursiile pentru copii. Pregătesc tot felul de activități pe care le doresc cât mai distractive pentru ei, astfel încât să nu își piardă interesul foarte repede. Mai avem, de exemplu, în luna iulie, un eveniment de susținere pentru Moara Veche.

Ce fel de oameni ajung aici? Vin sași, români, germani?

Este un amestec de turiști. Este clar că vin foarte mulți sași. În timpul verii, vin foarte mulți. Nu avem o evidență standardizată, dar să spunem că ajung aici undeva la 20–30 de turiști pe zi, în timpul verii. Aceștia vin individual, dar mai ajung și grupuri organizate. Atunci le putem oferi o cafea sau un ceai.