Ivan al IV lea cel Groaznic a fost primul țar al Rusiei. A rămas cunoscut în istorie mai ales pentru controversele din jurul său. A fost un conducător extrem de dur, dând dovadă în repetate rânduri de o cruzime ieșită din comun. El este cel care a înfințat și prima poliție secretă rusească.

Ivan al IV-lea cel Groaznic este unul dintre cei mai faimoși lideri ruși din Evul Mediu, domnind timp de aproape patru decenii, între 1547 și 1584. A fost primul țar al Rusiei, un lider absolutist care a deschis drumul țării pentru a deveni o mare putere europeană. Domnia lui Ivan a transformat Rusia dintr-un stat medieval într-un imperiu aflat la început de drum. El a ajuns pe tron pe când avea numai trei ani. Mai târziu, când ajunsese la vârsta adolescenței, în 1547, în jurul tânărului prinț al Moscovei s-a adunat un grup de reformatori ruși care îl încoronează ca țar (czar-cezar) al tuturor rușilor.

În primii ani de domnie, Ivan a întemeiat un consiliu și a înființat Zemski Sobor, o adunare consultativă convocată regulat de țar . A urmat o politică de ample reforme administrative și sociale. A revizuit codul juridic, elemente de autoguvernare locală și a înființat prima armată permanentă rusească. Este vorba despre detașamentele stelțiilor, infanteriști înarmați cu muschete (inițial archebuze) și securi de mari dimensiuni. Ulterior, aceștia vor crea mari probleme țarilor, la fel cum au făcut-o ienicerii în Imperiul Otoman. Ivan al IV-lea a extins masiv granițele Rusiei cucerind hanatele Kazan și Astrahan și reușind în felul acesta să aducă Volga în întregime sub control rusesc.

În plus, a cucerit Siberia. Primul țar al Rusiei a pus un mare accent pe cultură, deschizând prima tipografie și primul ziar. A inițiat legături cu marile puteri europene, în special cu Anglia. De multe ori a fost descris de surse contemporane ca fiind un țar inteligent și implicat. Cu toate acestea, Ivan al IV-lea a avut o latură întunecată, care i-a adus porecla de „cel Groaznic” sau „cel Teribil”. Multe dintre realizările sale au fost umbrite de ultima parte a domniei, când a avut excese îngrozitoare. Se spunea că era predispus la paranoia, sadism, izbucniri violente și instabilitate mentală. Deciziile ultimilor săi de domnie și de viață au aruncat țara într-un haos total. Iată câteva lucruri tulburătoare care au rămas cunoscute despre Ivan al IV lea "cel Groaznic”.

Avea o tulburare mentală care-l transforma într-un adevărat monstru

Ivan cel Groaznic a fost acuzat de fapte teribile. În primul rând, a epurat nobilimea rusă. Pe toți cei care îi considera de neîncredere sau predispuși trădării și complotului îi trimitea la moarte. Poliția sa secretă, formată din ucigași, a executat un număr însemnat de boieri ruși. În Evul Mediu, era totuși ceva nu foarte ieșit din comun pentru un monarh să scape de rivalii politici sau de cei pe care-i considera o amenințare. Era mai degrabă o măsură de precauție. Problema era paranoia lui Ivan cel Groaznic, care creștea odată cu înaintarea în vârstă. De multe ori, acuzațiile erau nefondate. Cei suspectați de trădare, de multe ori doar din cauza paranoiei, erau uciși împreună cu rudele lor.

La ordinele lui Ivan cel Groaznic, un întreg oraș a fost trecut prin foc și sabie. Este vorba despre Novgorod, unul dintre cele mai prospere orașe medievale rusești. I-a bănuit pe locuitorii orașului de trădare așa că a dat ordin ca întreaga așezare să fie epurată. Au murit peste 15.000 de oameni, orașul ajungând să fie depopulat și să decadă economic aproape complet. A fost una dintre cele mai abominabile crime din istoria Rusiei. Tot despre Ivan al IV-lea cel Groaznic se spune că a dat ordin ca Postnik Iakovlev, arhitectul care a proiectat Catedrala Sfântul Vasile din Moscova, să fie lăsat orb doar pentru a nu mei putea să construiască niciodată ceva atât de frumos. Totuși, istoricii spun că toată povestea este doar un mit. În orice caz, Ivan al IV-lea și-a șocat contemporanii printr-o cruzime născută din paranoia și o anxietate teribilă. Specialiștii bănuiesc că acesta suferea de o tulburare psihică - o epilepsie de lob temporal sau de sindrom bipolar, ceea ar explica episoadele de iritabilitate, pierderea controlului și schimbările bruște de dispoziție.

'"Avea o personalitate complexă, iar actele sale erau impregnate de o profundă religiozitate, episoade de furie, schimbări de dispoziție și un sentiment de „destin personal”. Este discutată posibila asociere dintre aceste trăsături de personalitate și eventuala epilepsie de care ar fi putut suferi Ivan al IV-lea. Această asociere se numește „sindromul lobului temporal”. Având în vedere schimbările de dispoziție, cu iritabilitate severă și episoade de pierdere a controlului alternate cu sentimente de vinovăție, tristețe și izolare, o altă posibilitate este ca țarul să fi avut o tulburare bipolară afectivă sau, mai puțin probabil, o tulburare de personalitate”, spun specialiștii Ricardo Espinoza și Evelyn Benavides, în „The possible temporal lobe syndrome of Ivan IV the Terrible”.

Aceste tulburări psihice sau de personalitate pot fi explicate prin faptul că a avut o copilărie traumatizantă. Când Ivan avea doar 3 ani, tatăl său, Vasili al III-lea, a murit , lăsând-o pe mama lui Ivan, Elena Glinskaia, ca regentă. Paranoică în privința asasinilor, ea a insistat ca fiul ei să fie înconjurat de gărzi înarmate. Elena a murit pe 4 aprilie 1538, posibil asasinată, iar Ivan a fost tratat cu multă cruzime de marii boieri. Deși a fost lăsat să trăiască într-un palat, Ivan a fost lăsat în zdrențe și forțat să cerșească mâncare, fiind obligat să participe la scene de tortură și la crime brutale.

Și-a ucis propriul fiu

Una dintre cele mai îngrozitoare lucruri puse pe seama lui Ivan cel Groaznic este faptul că și-ar fi ucis propriul fiu în urma unui acces de furie. Primul țar rus a avut între șase și opt soții, dintre care doar patru au fost recunoscute de Biserică. O parte dintre ele ar fi fost otrăvite de asasini plătiți de familiile boierești care doreau să-i ofere propriile fiice ca mirese. Cu soțiile sale, țarul a avut nouă copii. Printre aceștia și Ivan Ivanovici, moștenitorul tronului.

La un moment dat, țarul Ivan al IV-lea, un om în vârstă și din ce în ce mai afectat de tulburările sale de personalitate, i-a atras atenția soției prințului moștenitor, frumoasa Elena Șeremeteva, că este îmbrăcată necorespunzător, având în vedere sarcina ei avansată. Ivan Ivanovici i-a luat apărare iar între tată și fiu a apărut o altercație. Scăpat de sub control, Ivan al IV-lea și-a lovit fiul în cap cu sceptrul său ascuțit. Prințul a suferit o comoție puternică și a murit la scurt timp. La câteva ore după incident, Elena Șeremeteva a suferit un avort spontan. Există diferite opinii și despre acest incident. Unii pun crima pe seama problemelor psihice ale țarului și spun că acesta nu ar fi intenționat să-și ucidă fiul, având doar un acces de furie necontrolat.

A creat prima poliție politică

Poate cea mai mare infamie pusă pe seama lui Ivan al IV-lea cel Groaznic este înființarea unei teribile poliții politice, un grup de asasini și ucigași fanatici care acționau la comanda sa. Se numeau oprichniki și erau ortodocși fervenți, dedicați total țarului. Inițial, grupul era format din o mie de oameni care serveau drept gărzi de corp și poliție secretă . Ei deveneau oprichniki după ce depuneau un jurământ de credință: „Jur să fiu credincios Domnului, Marelui Prinț și regatului său, tinerilor Mari Prinți și Marii Prințese și să nu păstrez tăcerea despre niciun rău pe care l-aș putea cunoaște sau l-aș fi auzit sau l-aș putea auzi și care se îndreaptă împotriva țarului, a stăpânirii sale, a tinerilor prinți sau a țarinei. Jur, de asemenea, să nu mănânc și să nu beau cu zemșcina (restul țării diferit de oprischina-domeniul privat al țarului) și să nu am nimic în comun cu ei. Și pecetluiesc acest jurământ sărutând crucea”.

Nobilii Aleksei Basmanov și Afanasy Viazemsky se ocupau de recrutarea oamenilor. Erau acceptați doar reprezentanții mici nobilimi sau orășenii care proveneau din teritoriile aflate pe domeniile personale ale țarului. Oprichniki se bucurau de privilegii sociale și economice. Scopul lor era de a oprima, ucide, jefui la ordinele țarului pe toți cei pe care Ivan al IV-lea îi considera trădători, inamici, un potențial pericol. Erau cunoscuți pentru faptul că mergeau călare pe cai negri, îmbrăcau în haine negre, având la oblâncul șeii un cap de câine tăiat sau un cap de lup. Capul de câine simboliza faptul că-i adulmecă oriunde pe dușmanii țarului. Oprichnikii primeau ordin să execute pe oricine era bănuit de lipsă de loialitate față de țar și foloseau diverse metode de tortură. ”Copiii răului... de sute şi de mii de ori mai răi decât călăii”, îi descria prințul Kurbsky, cel care a fugit din Moscova în 1564.