Cazanele Dunării sunt una dintre cele mai spectaculoase zone ale României, iar peisajul sălbatic al defileului este completat de sculptura imensă care îl înfățișează pe regele Decebal. Monumentul atrage numeroși turiști, dar și contestatari.

La trei decenii de când „Chipul lui Decebal” a început să prindă contur pe una dintre stâncile care se înalță deasupra Cazanelor Dunării, monumentul, înalt de peste 40 de metri, a devenit una dintre marile atracții ale României.

Atracția turistică neobișnuită a Cazanelor Dunării

Pentru numeroși străini care călătoresc pe Dunăre și în zona orașelor Orșova, Drobeta Turnu Severin și a stațiunii Băile Herculane, Chipul lui Decebal a devenit un monument de neratat.

„Statuia este, fără îndoială, uriașă – cea mai mare de acest fel, până acum, în Europa – a durat cam 10 ani să fie sculptat chipul ultimului rege dac în stânca muntelui ce veghează asupra Dunării.

Nu pot decât să recomand ca, dacă ajungeți în zonă, să faceți o oprire să vedeți această statuie impresionantă”, spune unul dintre ei, într-o recenzie pe Tripadvisor.

Pentru mulți localnici ai comunelor din vecinătatea sa, monumentul a reprezentat o ocazie de a prospera din turism.

„Vara, pensiunile din Eșelnița și Dubova sunt aglomerate de turiști. Aici, o noapte de cazare începe de la 200 de lei, dar rar găsești locuri așa ieftine dacă nu rezervi din timp, și ajunge la peste 500 de lei. Restaurantele și cafenelele de pe mal au și ele clienți, la fel și tonetele de mâncăruri. Iar pentru cei care vor să se plimbe cu barca, șalupa sau vaporașul pe Dunăre, aici – între Orșova și Dubova – este locul cel mai bun”, povestește un localnic din Eșelnița, care organizează excursii cu barca.

Numeroși turiști se declară încântați de sculptura care a animat Cazanele Dunării, locul prin care, în anii războaielor daco-romane de la începutul secolului al doilea, romanii au construit un drum suspendat pe bârne înfipte în stânci, deasupra fluviului, pentru a-și asigura accesul în Dacia.

Controversele sculpturii

Unii români remarcă însă controversele „Chipului lui Decebal”, considerându-l o sculptură masivă, dar plină de imperfecțiuni.

„Drăgan fecit (n.r. realizat de Drăgan – Iosif Constantin Drăgan, miliardarul care a sponsorizat lucrarea în anii ’90)… o mostră de semidoctism feroce, etalată cu o fudulie megalomanică și o ignoranță dezarmantă, afișată chiar la intrarea în țară, ca o carte de vizită care te avertizează să renunți la orice așteptări naive de prezență culturală relevantă. În dimensiunea precară a culturii românului „căpătuit patriot”, acesta și-a pus pecetea lipsei de cultură într-un mod grotesc, tocmai pe stânca, odată minunată”, arată unul dintre aceștia.

Sculptura nefinalizată, diferită ca înfățișare de macheta propusă la mijlocul anilor ’90, crucea înfiptă în stâncă, forma nasului și inscripția „Decebalus Rex, Dragan Fecit” de sub Chipul lui Decebal au fost adesea subiectul comentariilor.

„Nu este nimic de văzut. Un om bogat a decis să ne reamintească de rădăcinile dacice, dar rezultatul este un kitsch. Pentru o sculptură la care s-a lucrat zece ani și care a costat o mulțime de bani, rezultatul final nu seamănă deloc cu regele Decebal. Peisajele de pe malul Dunării sunt mult mai interesante, însă dacă tot ajungi acolo, probabil vei dori totuși să vezi această sculptură urâtă, ca să ai ‘pachetul complet’. Poți să-l vezi de pe Dunăre, din barcă, deși mai opresc și niște mașini acolo, dar perspectiva nu e grozavă”, notează un alt turist străin.

Iosif Constantin Drăgan, creditat ca „făuritor” al sculpturii

Chipul lui Decebal a fost dăltuit pe o stâncă aflată pe malul stâng al Dunării, la intrarea în golful Mraconia, între localitățile Eșelnița și Dubova, aflate la circa 15-20 de kilometri de Orșova. Poate fi observat de pe Dunăre și de pe șoseaua Orșova-Baziaș (DN 57), care traversează Clisura Dunării.

Lucrările la monument au început în vara anului 1994, fiind coordonate inițial de sculptorul Mario Galeotti, ajutat de mai mulți alpiniști.

„Prin acest loc, împăratul Traian a pătruns în Dacia. Și tot aici, astăzi, se reîntoarce și rămâne pentru veșnicie, ca simbol și pavăză, Decebal. Chipul său legendar prinde contur într-o stâncă înaltă de 111 metri, cu un diametru de 180 de metri. Basorelieful, când va fi gata, va avea 38 de metri înălțime și 25 de metri lățime, fiind semnul de pe malul românesc al Dunării, ‘pe care nu este marcat nimic’ – cum notează dl. prof. dr. Iosif Constantin Drăgan în lucrarea "Istoria românilor", 1993, semn așezat din bunăvoința domniei sale și, în egală măsură, din dragoste pentru istoria și valorile eterne ale neamului nostru”, informa în 1995 publicația Renașterea Bănățeană, fondată de miliardar.

Iosif Constantin Drăgan (1917–2008) ar fi cheltuit peste un milion de dolari pentru realizarea lucrării, iar eforturile financiare i-au fost răsplătite prin inscripția din stâncă: „Decebalus Rex - Dragan Fecit”. Fecit este un termen folosit de artist pentru a-și pune semnătura și a indica proveniența operei de artă, în timp ce beneficiarul sau cel care a comandat opera trebuia menționat cu termenul „direxit”, atrag atenția specialiștii.

Însă acest detaliu a fost trecut cu vederea în cazul lui Iosif Constantin Drăgan, cel care și-a asumat rolul de ctitor al Chipului lui Decebal. Pasionat de istorie, Drăgan a fost autor al mai multor volume despre istoria antică a României, cel mai faimos dintre ele fiind lansat în anii ’70, cu titlul „Noi, tracii. Istoria multimilenară a neamului românesc”.

Cartea a fost bine primită de regimul totalitar condus de Nicolae Ceaușescu, unul dintre presupusele motive fiind și apropierea din acei ani a miliardarului care trăia în Occident de fostul președinte comunist. După 1990, unii istorici au contestat-o și l-au plasat pe Drăgan în rândul autorilor protocroniști, „obsedați” de originile tracice ale românilor.

Eforturi uriașe pentru sculptura în stâncă

Unul dintre lucrurile apreciate la sculptura monumentală este efortul depus de sculptorii - alpiniști la construcția sa, începând din 1994. Lucrările au durat peste un deceniu, dar au rămas nefinalizate.

„Acum, pe versant, lucrează alpiniștii. Numai ei au cutezat să înfrunte înălțimile și să lupte cu tăria stâncii. La 1 august a.c. se împlinește un an de când se lucrează pe acest inedit șantier, dotat cu stație de compresoare, grupuri electrogene, ponton la bază, 800 de metri de cabluri metalice, 80 de metri de scări de protecție tip tunel, patru schele și un sistem de scripeți, care, la momentul potrivit, va fi completat cu un funicular folosit pentru transportul materialelor. Zilnic, de câteva ori, văzduhul este cutremurat de exploziile calculate cu minuțiozitate de specialiști, prin care, până la final, vor fi dislocați mii de metri cubi de stâncă”, informa Renașterea Bănățeană, în 1995.

În 2004, când lucrările au fost oprite, doar puțin peste jumătate din opera de artă plănuită a fost finalizată. „Ar mai fi de lucru vreo zece ani la această lucrare”, relata sculptorul Florin Cotarcea, din Orșova, care a coordonat la rândul lui lucrările, într-un documentar despre Chipul lui Decebal.

Basorelieful care îl portretizează pe regele dac a ajuns la dimensiuni impresionante. Are aproape 40 de metri înălțime, 25 de metri lățime, ochii de patru metri, un nas lung de șapte metri și lat de patru metri. Nasul regelui dac a trebuit însă ajustat, deoarece stânca în care a fost dăltuit prezenta riscuri. A fost dinamitat și remodelat, cu armătură de fier și ciment.

Pe malul sârbesc al Dunării, tot în Cazane, un monument antic autentic, Tabula Traiana, ridicat în cinstea împăratului Traian, are dimensiuni de zece ori mai mici decât Chipul lui Decebal. Tabula Traiana străjuia un drum clădit de romani, într-un mod ingenios, omagiindu-l pe împăratul Traian. O altă tabulă, dezgropată în 1969 tot pe malul sârbesc de la Porțile de Fier, amintea că împăratul roman ar fi realizat aici primul canal navigabil de pe Dunăre.