Cine au fost mogulii, cei mai puternici oameni ai lumii. Au creat un imperiu al luxului și toleranței

Acum câteva secole, în Asia Centrală lua naștere una dintre cele mai puternice și bogate dinastii ale istoriei. Se numea Moguli și au ajuns să controleze un întreg subcontinent. Averea lor era atât de mare încât numele dinastiei a devenit sinonim, până astăzi, cu bogăția și puterea discreționară.

În limba română atunci când ne referim la o persoană foarte potentă din punct de vedere financiar și cu puteri discreționare, spunem că este un mogul. Deși este des folosit, originea și semnificația reală a acestui cuvânt a devenit tot mai puțin cunoscută în rândul publicului larg. Adevărații moguli au fost niște lideri islamici ai Indiei medievale, care au creat o strălucită civilizație, au cucerit și stăpânit un întreg subcontinent și au pus pe picioare una dintre cele mai înfloritoare și performante economii la nivel mondial. Au fost adevărați prinți ai aurului și ai diamantelor, oameni care dispuneau de averi incredibile și o putere uriașă.

Conform specialiștilor, puterea economică a Imperiului Mogul reprezenta 24% din PIB-ul mondial, în jurul anului 1700, o pondere mai mare decât cea a oricărui stat din lume, la acea vreme. „În secolul al XVII-lea, subcontinentul indian, sub stăpânirea imperiului Mogul, a fost una dintre cele mai puternice regiuni din punct de vedere economic din lume. Conform estimărilor istoricului economic Angus Maddison, India reprezenta aproximativ 24% din PIB-ul mondial în jurul anului 1700, o pondere mai mare decât cea a oricărei alte regiuni”, precizează Aman Angandi în „Mughal India: The World’s Richest Economy in the 17th Century”.

Tigrul stepelor, războinicul cu sânge de cuceritor

Originile mogulilor trebuie căutate lumea stepelor central-asiatice. Ei sunt urmașii unui lider de temut. I se spunea Timur Lenk (n.r. Timur cel Șchiop) și a fost un cuceritor mongol, care a întemeiat după modelul lui Ghenghis Han un uriaș imperiu, cu capitala la Samarkand (astăzi în Uzbekistan). Timur a reușit să formeze o puternică confederație formată din triburi turco-mongole cu ajutorul căreia și-a îngenuncheat toți adversarii. Cu ajutorul călăreților săi, Timur a construit un imperiu care se întindea din vestul Chinei și până la Marea Caspică, dar și din Pakistan până în Siria.

Mai mult decât atât, s-a aruncat și asupra Anatoliei sfidându-i pe sultanii otomani. Pe Baiazid Fulgerul , renumitul cuceritor al Balcanilor, Timur l-a învins și capturat în bătălia de la Ankara din anul 1402. Pe marele sultan, cel care îi bătuse pe cruciați la Nicopole, l-a purtat ca pe un sclav, într-o cușcă prin toate pustiurile Asiei, sfârșindu-și în felul acesta zilele. Deși uriaș, imperiul lui Timur a fost efemer. În 1405, marele han murea iar stăpânirea sa, bazată mai mult pe control militar, decât administrativ, s-a destrămat. În urma sa au rămas urmașii săi, numiți timurizi. Aceștia au moștenit forța militară a tatălui lor și o armată de temut. Printre aceștia s-a numărat și Babur. Numele său înseamnă „Tigrul” sau „Pantera”. El a fost fondatorul Imperiului Mogul.

„Tigrul”, războinicul stepelor - descendent al marilor lideri mongoli Ghenghis Han și Timur Lenk - a fost primul mogul din istorie. Născut în Andijan, în Valea Fergana, acum în Uzbekistan, Babur a fost fiul cel mare al lui Umar Shaikh Mirza II guvernator timurid al Fergana din 1469 până în 1494 și stră-stră-strănepot al lui Timur Babur a urcat pe tronul Ferganei în 1494, la vârsta de doisprezece ani. De la această vârstă fragedă, Babur a fost nevoit să intre în focul războiului. A învins o rebeliune și mai apoi sângele său de cuceritor și-a cerut dreptul. Cucerește Samarkandul, capitala stră-stră-bunicului său Timur Lenk iar în 1504 se repede asupra Afganistanului și ocupă Kabul. După ce a pierdut Samarkandul, Babur renunță la războaiele nesfârșite din lumea stepelor. Cu o puternică armată de călăreți mongoli și turcici dar și piese de artilerie, Babur se îndreaptă către India.

Un războinic luminat, omul care a pus bazele civilizației mogule

Când a plecat către India, Babur avea doar 15.000 de soldați și 24 de tunuri. Majoritatea erau arcași călare și războinici ai stepelor. Împotriva sa a pornit sultanul din Delhi, Ibrahim Lodi, cu armată de 40.000 de soldați și peste 100 de elefanți de luptă. Părea că Babur nu are nicio șansă. Confruntarea a avut loc la Panipat în aprilie 1526. Babur era însă comandant experimentat. Luptase în numeroase bătălii și stăpânea arta războiului.

Cel mai important, armata lui Babur era echipată cu cele mai avansate arme ale vremii sale, adică archebuze și artilerie. De cealaltă parte armata sultanului din Delhi nu dispunea de aceste arme moderne și lupta doar tradițional. Știind că se află în inferioritate numerică și încercând să contracareze șarja ucigătoare a elefanților, Babur a ordonat trupelor sale să formeze un cerc defensiv folosind care închise, ca un soi de fortificație ad-hoc împotriva atacurilor inamice. Această strategie fusese folosită de mongoli, popoarele anatoliene și alte civilizații orientale, dar și de husiți pe continentul european. Între vagoane, au fost plasați soldați înarmați cu arme de foc, protejați de scuturi. În deschizăturile aplicate în carele care formau fortificația, au fost amplasate gurile de foc.

Deși armata lui Lodi era de câteva ori mai mare decât cea a lui Babur, sultanul a ezitat să lanseze un atac. Pentru a-l provoca, Babur a trimis un mic grup de călăreți ai stepelor. În cele din urmă, în dimineața zilei de 21 aprilie, Lodi și-a început asaltul. Deși inițial sultanul a avut succes pe flancul drept, acestea nu au reușit să străpungă apărarea lui Babur din centru, unde era concentrată artileria sa.

Zgomotul puternic al salvelor de tun i-a îngrozit pe elefanții de război indieni, provocând panică și haos în armata sultanului. Atunci au ieșit la atac arcașii călare și s-a dezlănțuit cavaleria stepelor. Până la prânz, armata lui Babur capturase tabăra inamică. Ibrahim Lodi a fost ucis în luptă, iar mulți prizonieri au fost executați. Victoria din Bătălia de la Panipat i-a permis lui Babur să cucerească tot nordul Indiei, cucerind Delhi și Agra aproape fără opoziție. Era începutul unui mare imperiu, a unei stăpâniri care a făcut să curgă aurul și diamantele, cea mai strălucită civilizație a vremurilor sale. Erau începuturile Imperiului Mogul sau Mughal, cum a fost denumit de indieni. Din punct de vedere religios, Babur și-a început viața ca un musulman sunnit convins, dar a trecut printr-o evoluție semnificativă.

Babur a devenit mai tolerant pe măsură ce a cucerit noi teritorii și a îmbătrânit, permițând altor religii să coexiste pașnic în imperiul său și la curtea sa. De asemenea, a manifestat o anumită atracție pentru teologie, poezie, geografie, istorie și biologie - discipline pe care le-a promovat la curtea sa - ceea ce i-a adus o asociere frecventă cu reprezentanți ai Renașterii timuride. Pozițiile sale religioase și filosofice sunt caracterizate ca umaniste. Babur s-a căsătorit de mai multe ori. A murit în 1530 la Agra, iar Humayun i-a succedat la tron. Este considerat un erou național în Uzbekistan și Kârgâzstan. Multe dintre poeziile sale au devenit cântece populare.

Un imperiu al bogăției care surclasa chiar și cele mai puternice state europene

Babur, acest renascentist musulman, a pus bazele unei dinastii care a adus strălucire și putere subcontinentul Indian . O strălucire care nu a mai fost atinsă niciodată. Dinastia Mogulilor a dominat India până la jumătatea secolului al XIX lea, cu un apogeu în secolele XVI-XVII mai ales sub stăpânirea lui Akbar cel Mare, poate cel mai important mogul alături de Babur. La apogeul puterii sale, dinastia mogulilor controla peste 48 de teritorii în India, Câmpiile Gangetice, văile afgane, poalele Himalayei din Kashmir, Munții Karakoram, regiunile podișului Deccan și multiple regiuni de dincolo de Indus.

Era un imperiu întins pe 4 milioane de kilometri pătrați și cu o populație record pentru acele vremuri de aproape 160 de milioane de oameni. Imperiul se întindea de la marginile exterioare ale bazinului fluviului Indus în vest, nordul Afganistanului în nord-vest și Kashmirul în nord, până la zonele muntoase din Assam și Bangladeshul de astăzi în est și zonele înalte ale Podișului Deccan din sudul Indiei. Era un imperiu al bogăției.

În primul rând era o mare forță agricolă. „India Mughal avea una dintre cele mai productive economii din punct de vedere agricol ale lumii moderne timpurii. Clima sa variată și câmpiile aluvionare bogate au susținut cultivarea orezului, grâului, orzului, trestiei de zahăr, bumbacului, indigoului și multe altele. Multe regiuni de pe subcontinentul indian au susținut cicluri multiple de cultură, ceea ce a permis producția excedentară și comercializarea”, preciza Aman Angandi, în aceeași lucrare.

Totodată, era o civilizație extrem de urbanizată cu multiple centre meșteșugărești și artistice. Pe lângă orașele mari, existau mai multe zone urbane care deserveau scopuri administrative, de producție și comerciale, cum ar fi Agra, Delhi, Lahore, Surat și Dhaka. Acestea aveau piețe dinamice și o populație numeroasă.

De exemplu, Surat era un port important angajat în comerțul maritim atât cu Asia, cât și cu Europa, în timp ce Dhaka era renumită pentru producția de muselină. Prezența unui număr mare de negustori și artizani în marile centre urbane a facilitat supremația economică a imperiului.

Totodată, o altă ramură importantă a economiei Imperiului Mogul era industria textilă. Artizanii indieni lucrau mărfuri atât de bune încât ajunseseră să fie extrem de căutate pe piețele europene ale vremii. „Industria textilă a fost punctul de sprijin pe care India Mughal a fost integrată economic în economia globală. Muselul bengalez, fabricat în special în zona Dhaka, se clasa printre cele mai fine țesături de lux din lume, atât de apreciat încât negustorii europeni i-au dat porecla de „vânt țesut” datorită delicateții sale eterice. Această țesătură era lucrată manual de țesători care își perfecționaseră meșteșugul de-a lungul generațiilor și era expediată în toată Europa, Asia de Sud-Est și Orientul Mijlociu. Patronajul curții Mughal a adus, de asemenea, industria la standarde estetice și tehnice ridicate. La fel de semnificative au fost țesăturile de bumbac din Gujarat - calico, chintz și țesături imprimate”, se arată în „Mughal India: The World’s Richest Economy in the 17th Century.

Datorită acestor bunuri, dar și a argintului și diamantelor, mogulii au deschis noi rute comerciale și au adunat averi incomensurabile. Printr-un sistem administrativ ingenios liderii moguli au stăpânit și controlat eficient atât populația dar și economia țării. „India Mughal din secolul al XVII-lea era mai puternică nu doar în comparație cu unele țări europene, ci și în comparație cu întreaga Europă. Contribuția indiană de aproape 24% din PIB-ul mondial în 1700 era mai mare decât PIB-ul total combinat al întregii Europe la acea vreme. Acest procent gigantic nu a fost un accident, reflecta resursele productive gigantice ale zonei, progresul tehnologic în industrie și agricultură și excelența în comerțul internațional”, adăuga Aman Agandi.

Lideri luminați, stăpâni absoluți

Mogulii nu au fost doar războinici, ci și lideri luminați. Musulmani care au produs o adevărată renaștere culturală în India. Erau foarte toleranți cu alte religii și au încurajat arta și meșteșugurile. Cel mai important lider mogul a fost Akbar cel Mare și a domnit între 1556 și 1605. A fost perioada de apogeu a imperiului. Un adevărat războinic, Akbar a reușit să extindă imperiul în toate direcțiile și a controlat aproape întregul subcontinent indian la nord de râul Godavari. El a creat o nouă elită conducătoare loială lui, a implementat o administrație modernă și a încurajat dezvoltarea culturală, fiind un adevărat patron al artelor. Totodată a intensificat comerțul cu marile companii comerciale europene.

La aproape un secol de la moartea lui Akbar, imperiul pe care-l clădise, pe fundațiile puse de Babur a început să se clatine. Aristocrația a început să susțină lideri slabi pe care să-i poată controla. Mogulii fără forța și strălucirea înaintașilor au oferit inamicilor interni și externi un prilej extraordinar de a-și pune planurile în aplicare. În acest context, Imperiul Mogul a fost efectiv minat din interior, prin războaie de succesiune, decădere administrativă, rebeliuni și în cele din urmă decădere economică.