Ministerul Justiției a detaliat, într-un răspuns pentru „Adevărul”, lista condamnaților români care își execută pedeapsa în Italia, prevederile legislației de acolo, dar și faptul că în peninsulă sunt unele hibe referitoare la diferențele de practică între instanțe.

Alina Bica este printre persoanele care execută pedeapsa în Italia FOTO Mediafax

În primul rând, autoritățile române susțin că sunt cazuri în care au remarcat faptul că exisă diferențe de practică ale instanțelor de la o regiune la alta. „Din notificările Italiei la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene, cu ocazia transpunerii instrumentelor unionale în materie, nu rezultă că ar exista diferențe de la o regiune la alta în ce privește aplicarea instrumentelor de cooperare judiciară. Pentru Decizia-cadru 2002/508/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, Italia a comunicat, ca act normativ unic de aplicare internă, Legea nr. 69 din 22 aprilie 2005 (modificată ultima oară prin Decretul Legislativ nr. 10 din 2 februarie 2021).

De asemenea, pentru Decizia-cadru 2008/909/JAI privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, Italia a comunicat, ca act normativ de implementare la nivel național, Decretul Legislativ nr. 161 din 7 septembrie 2010. Pe de altă parte, în cauzele în care a fost solicitată cooperarea autorităților judiciare italiene, putem spune că am remarcat uneori diferențe de practică între instanțele din acest stat în materie de executare a mandatelor europene de arestare și recunoaștere a hotărârilor de condamnare”, arată Ministerul Justiției .

Cum se face închisoarea în Italia

instituția a dat detalii despre modul de executare a pedepsei. „Legea italiană permite ca pedepsele cu închisoarea, în anumite condiții, să poată fi înlocuite cu măsuri alternative la detenție. Sunt considerate astfel de măsuri : încredințarea serviciului de probațiune (”affidamento in prova al servizio sociale”), detenția domiciliară (”detenzione domiciliare”), semilibertatea (”semilibertà”) și liberarea anticipată (”liberazione anticipata”)”.

„Conform Codului italian de procedură penală (art. 656), procurorul este cel care emite ordinul de executare a unei pedepse cu închisoarea, dispunând încarcerarea persoanei condamnate atunci când aceasta nu se află deja în stare de deținere. Dacă sunt întrunite condițiile care permit aplicarea unei măsuri alternative la detenție, procurorul dispune în același timp suspendarea executării, notificând persoana condamnată că are la dispoziție un termen de 30 de zile pentru a depune cerere prin care să solicite aplicarea unei măsuri alternative în locul pedepsei cu închisoarea. Cererea se depune la procuror, iar acesta o înaintează Tribunalului de Supraveghere, care dispune cu privire la aplicarea măsurii”, mai arată Ministerul Justiției.

„Condițiile ce trebuie întrunite pentru a putea fi dispuse și modalitatea de desfășurare a măsurilor menționate sunt descrise de legea italiană privind sistemul penitenciar și executarea măsurilor privative și limitative de libertate (Legea nr. 354 din 26 iulie 1975). Astfel, o persoană condamnată la o pedeapsă cu închisoarea de cel mult 4 ani sau în executarea unui rest de pedeapsă de cel mult 4 ani, poate beneficia de măsura alternativă a încredințării serviciului de probațiune, durata acesteia urmând să fie egală cu cea a pedepsei/restului de pedeapsă cu închisoarea. De asemenea, conform dispozițiilor Decretului Președintelui Republicii ( în continuare DPR) 309 din 9 octombrie 1990, poate beneficia de aceeași măsură un condamnat dependent de substanțe toxice sau alcool care urmează un program de recuperare organizat de o instituție specializată, cu condiția să nu aibă de executat o pedeapsă sau un rest de pedeapsă de cel mult 6 ani”, mai explică ministerul.

Instituția dă detalii și despre pedepsele alternative la închisoare. „Tribunalul de Supraveghere, în ordonanța pe care o emite în aplicarea acestei măsuri, prevede obligațiile ce trebuie respectate de persoana condamnată (în relațiile cu serviciul de probațiune, obligațiile privind reședința, libertatea de mișcare, frecventarea anumitor locuri, activitățile profesionale, raporturile personale, repararea prejudiciului etc.). Detenția domiciliară este destinată unor categorii de condamnați aflați în situații speciale, precum, de exemplu, cei cu afecțiuni grave de sănătate, cei în vârstă de peste 60 de ani, femeile însărcinate etc. În funcție de categorie, este prevăzută o limită maximă de pedeapsă drept condiție pentru acordarea măsurii alternative”.

„Semilibertatea permite persoanei condamnate petrecerea unei părți a zilei în afara penitenciarului, pentru desfășurarea de activități profesională, efectuarea de studii sau alte activități utile reintegrării sociale. Liberarea anticipată reprezintă reducerea acordată pentru bună purtare în cursul detenției. Legea italiană acordă posibilitatea unei deduceri de 45 de zile pentru fiecare semestru de pedeapsă cu închisoarea, detenție domiciliară, arest preventiv, sau arest domiciliar în cazul oricărui deținut care participă la activitățile de muncă sau de studiu oferite de penitenciar, dovedind dorința de a se reintegra în societate”, explică reprezentanții Ministerului Justiției.

Instituția dă exemplu de mai multe persoane fugite din România care ar executa pedeapsa în Italia. „Exemple de aplicare în Italia a pedepselor cu închisoarea dispuse de instanțele române în cauze cunoscute la nivel public:

- STRUTINSKY Gabriel Sorin , condamnat în România la pedeapsa închisorii de 10 ani și 8 luni. La data de 24.05.2021, Curtea de Apel Bologna a refuzat predarea pe baza mandatului european de arestare) și a dispus executarea pedepsei în Italia. La data de 10.06.2021 a fost emis ordinul de executare, dispunându-se încarcerarea (Casa Circondariale di Verona Montorio) în vederea executării pedepsei de 10 ani, 4 luni și 20 de zile, rămasă după deducerea duratei măsurilor preventive. Executarea pedepsei expiră la data de 30.10.2031.

- BENE Ioan, condamnat în România la pedeapsa închisorii de 6 ani și 3 luni. La data de 12.06.2020, Curtea de Apel Bari a refuzat predarea pe baza mandatului european de arestare) și a dispus executarea pedepsei în Italia. La data de 04.05.2021 a fost încarcerat (Casa Reclusione di Turi) în vederea executării pedepsei cu închisoarea. Ulterior, la data de 12.04.2022, în baza DPR 309 din 9 octombrie 1990, a obținut înlocuirea pedepsei închisorii cu măsura alternativă a încredințării serviciului de probațiune.

- BICA Alina Mihaela , condamnată în România la pedeapsa închisorii de 4 ani. La data de 27.11.2020, Curtea de Apel Bari a refuzat predarea pe baza mandatului european de arestare și a dispus executarea pedepsei în Italia. La data de 28.02.2023, Tribunalul de Supraveghere din Bari a dispus aplicarea măsurii alternative a încredințării serviciului de probațiune.

- POPA Bogdan Cornel, condamnat în România la pedeapsa închisorii de 11 ani și 6 luni. La data de 06.10.2022, Curtea de Apel Napoli a refuzat predarea pe baza mandatului european de arestare și a dispus executarea pedepsei în Italia. Încarcerat la data de 20.11.2022 (la Casa Circondariale ”Montorio”, Verona) în vederea executării pedepsei de 9 ani, 8 luni și 9 zile (expiră la 28.07.2032), rămasă după deducerea duratei măsurilor preventive.”

Cum se raportează România la executarea pedepsei în altă țară

Întrebat ministerul dacă există posibilitatea ca pedepsele celor condamnați să fie diminuate în Italia, instituția a răspuns: „În baza instrumentelor juridice unionale aplicabile în materia recunoașterii hotărârilor judecătorești în materie penală (în special Decizia Cadru 2008/909/JAI ), autoritatea din statul de executare poate dispune fie continuarea executării pedepsei (astfel cum a fost dispusă în statul emitent), fie adaptarea acesteia (în cazurile în care este incompatibilă cu legislația statului de executare, din punct de vedere al naturii juridice sau a duratei, raportată la sancțiunile existente în dreptul național pentru infracțiuni similare). Competența în ce privește executarea pedepselor aparținând statului solicitat, având în vedere instrumentele de cooperare aplicabile și jurisprudența CJUE, în practică, aceasta nu ar trebui să se realizeze fără consultarea și acordul autorităților române”.

Chestionată instituția despre modul cum e văzută de autoritățile române o pedeapsă executată în alt stat, MJ a precizat: „O astfel de executare poate fi luată în considerare dacă s-a efectuat în cadrul prevăzut de instrumentele aplicabile recunoașterii reciproce a hotărârilor de condamnare în UE. Emiterea, menținerea şi retragerea mandatului european de arestare este atributul exclusiv al instanței emitente, potrivit dispozițiilor art. 89 și 95 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.