Copilul de pe Biserica Neagră: Statuia discretă care a inspirat două legende
Biserica Neagră, unul dintre cele mai emblematice monumente ale Brașovului, atrage privirile nu doar prin dimensiunile sale impunătoare și arhitectura gotică, ci și printr-o sculptură enigmatică. Aceasta reprezintă un copil ce se apleacă peste marginea construcției, amplasată pe unul dintre contraforți, deasupra acoperișului. Este o figură adesea trecută cu vederea la o primă vedere, însă povestea sa a devenit una dintre cele mai cunoscute din folclorul local.
Identitatea copilului și motivul exact al amplasării statuii rămân învăluite în mister, neexistând documente concludente. De-a lungul timpului, în jurul acestei sculpturi s-au țesut mai multe legende, dintre care două s-au impus ca fiind cele mai populare. Interesant este că statuia originală nu mai poate fi admirată pe contrafort; ea se află acum în interiorul Bisericii Negre, alături de alte sculpturi originale, mutate pentru a fi protejate de intemperii.
Biserica Neagră este unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Brașovului Foto: arhivă
Replica actuală, vizibilă astăzi pe contrafort, a fost realizată în 1980 de sculptorul sas Kurtfritz Handel. Pentru crearea acesteia, Handel l-a avut ca model pe tânărul Steffen Schlandt, conform informațiilor disponibile pe site-ul oficial al Bisericii Negre .
Legendele din spatele micuței sculpturi
Una dintre cele mai cunoscute legende vorbește despre un ucenic excepțional de talentat, implicat în lucrările de construcție ale bisericii. Pe măsură ce edificiul prindea contur, meșterul său, responsabil de coordonare, ar fi devenit tot mai conștient de abilitățile superioare ale tânărului, temându-se că acesta ar putea ajunge să-l depășească în măiestrie.
Tradiția spune că, dominat de invidie, meșterul ar fi comis un act de o cruzime extremă. Într-un moment în care ucenicul lucra la marginea clădirii, meșterul l-ar fi împins de pe cornișă, cauzându-i moartea tragică.
Regretul meșterului, care și-ar fi dat seama prea târziu de admirația profundă a ucenicului, ar fi dus la crearea micii statui a copilului, înfățișat aplecat peste marginea bisericii, ca un omagiu postum. O variantă locală, consemnată în scris în secolul al XIX-lea în colecția de legende și povestiri din Țara Bârsei a lui Friedrich Müller (publicată în 1857), susține că meșterul și-ar fi recunoscut fapta, iar colegii ucenicului ar fi decis să-i păstreze memoria prin această sculptură.
O a doua poveste, diferită de cea a meșterului invidios, relatează o tragedie personală. Această versiune indică faptul că statuia ar fi reprezentat copilul unuia dintre muncitorii implicați în ridicarea bisericii.
Conform acestei narațiuni, copilul și-ar fi vizitat tatăl pe șantier și, ajungând pe acoperiș, s-ar fi aplecat curios să privească în jos. În acel moment, sub ochii neputincioși ai tatălui, ar fi căzut în gol. Cuprins de durere, tatăl îndoliat ar fi comandat sculptura, imortalizându-l pe copil în poziția în care l-a văzut pentru ultima dată.
Ambele legende, deși diferite în detalii, converg în imaginea unui copil sau tânăr aplecat peste marginea monumentală a bisericii. Totuși, reprezentanții Bisericii Negre au confirmat că nu există documente istorice care să valideze vreo versiune, iar misterul originii sculpturii rămâne nerezolvat. Faptul că identitatea personajului și motivul exact al amplasării sale nu sunt cunoscute este, paradoxal, ceea ce îi conferă statuii un caracter unic și o transformă într-una dintre cele mai captivante legende ale Bisericii Negre.
Scurt istoric al Bisericii Negre
Edificiul actual al Bisericii Negre nu este opera unui singur constructor și nu a fost ridicat într-o singură etapă. Procesul de construcție a debutat în 1383 și s-a extins pe parcursul a aproape un secol, monumentul fiind oficial datat între 1383 și 1477. Înainte de actuala construcție, pe același amplasament exista o biserică mai veche.
Comunitatea brașoveană a demarat ridicarea acestui impunător lăcaș gotic într-o perioadă de înfloritoare dezvoltare economică și comercială a orașului. Proiectul a fost influențat de marile șantiere gotice din Europa Centrală, atrăgând pietrari și meșteri din diverse orașe. Relațiile comerciale extinse ale Brașovului au facilitat circulația modelelor arhitecturale și a artizanilor, corul bisericii fiind inspirat, în special, de arhitectura gotică germană, exemplificată de biserica Sfântul Sebald din Nürnberg.
O inscripție descoperită în zidurile bisericii menționează pe Thomas drept primul ctitor cunoscut, care a decedat în anul 1410. Lucrările au continuat mult după moartea sa, fiind însă întrerupte și reluate în funcție de evenimentele tumultoase prin care a trecut orașul. Spre exemplu, invazia otomană din 1421 a sistat lucrările, deoarece Brașovul a fost nevoit să-și concentreze resursele pe fortificații. Construcția a fost reluată ulterior, fiind finalizată în 1477.
Biserica a fost inițial un lăcaș de cult romano-catolic, purtând hramul Sfintei Maria. În secolul al XVI-lea, odată cu răspândirea Reformei Protestante în Transilvania, comunitatea brașoveană a adoptat confesiunea luterană.
Numele de „Biserica Neagră” este, de fapt, mult mai recent. În anul 1689, un incendiu devastator a lovit Brașovul, afectând puternic edificiul. Zidurile sale înnegrite de fum au dat naștere denumirii sub care este cunoscută astăzi în întreaga lume.
Așadar, statuia copilului de pe contrafort nu deține o identitate istorică certă. Ea este o figură despre care tradiția locală a păstrat mai multe povești, iar sculptura pe care o vedem astăzi este o replică modernă a celei originale, conservate cu grijă în interiorul monumentului.
Explorează subiectele:
