La 20 februarie 1938, a fost decretată o nouă Constituție, prin care se introducea dictatura regală a lui Carol al II–lea și sfârșitul regimului parlamentar.

Carol a II-lea, rege controversat FOTO Profimedia

Carol al II-lea al României a fost regele României între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940. Profitând de slăbiciunea guvernului condus de Octavian Goga, Carol trece la o acțiune care a lichidat total regimul democratic. În noaptea de 10-11 februarie 1938, Carol a înlocuit guvernul Goga cu un guvern consultativ condus de Patriarhul Miron Cristea.

Această măsură era o gravă încălcare a regimului democratic, pe care regele a motivat-o prin încercarea de a restabili ordinea publică. De fapt, a fost o lovitură de stat.

Prin Înaltul Decret Regal nr. 1045 din 27 februarie 1938, semnat de Regele Carol al II-lea, era promulgată Noua Constituție a României. Astfel se abroga Constituţia din 1923 prin care se încheia regimul parlamentar şi se introducea dictatura regală a lui Carol al II–lea.

La scurt timp, la 15 decembrie 1938, a creat un partid al său, numit Frontul Renașterii Naționale (F.R.N). Cu toate acestea, partidele tradiționale au continuat să funcționeze, dar în afara regimului parlamentar. F.R.N nu a reușit să se impună în viața politică românească, neavând nici ideologie și nici un program clar de guvernare.

Conform www.peles.ro, instaurarea dictaturii carliste a fost facilitată de contextul european şi de dezamăgirea populaţiei faţă de partidele politice, măcinate de luptele dintre ele şi dezinteresate de soarta ţării. Mişcări extremiste, precum Mişcarea Legionară, cunoscute mai ales pentru actele de violenţă şi antisemitism, au devenit, către finalul deceniului carlist, tot mai operante.

În cei zece ani de domnie, au fost asasinaţi doi prim-miniştri, liberalul I.G. Duca (decembrie 1933) şi ţărănistul Armand Călinescu (septembrie 1939), devenit ulterior şef al unui guvern autoritar.

Nori negri deasupra Europei

În tot acest timp, deasupra Europei se adunau nori negri, prevestitori ai unui nou Război Mondial. Înconjurat de o camarilă alcătuită din oameni de afaceri şi finanţişti, Carol al II-lea devenea din ce în ce mai nepopular.

Anii care au urmat aveau să grăbească sfârşitul României Mari: în august 1939, între Germania hitleristă şi URSS-ul lui Stalin s-a semnat un protocol secret, care prevedea printre altele şi împărţirea teritorială a României, temerile regelui devenind o certitudine.

Această înţelegere a fost pusă în aplicare un an mai târziu, când URSS a ocupat Basarabia şi Bucovina de Nord, iar Ungaria, sprijinită de către germani, Ardealul de Nord-Vest. Pierderea acestor teritorii fără să se fi tras niciun foc de armă a fost considerată o ruşine naţională, iar Carol a devenit ţinta naţionaliştilor.

Abdicarea unui rege

Lipsa sprijinului intern şi internaţional, incapacitatea de a face faţă manifestărilor de nemulţumire, l-au determinat pe regele Carol II să abdice, la 6 septembrie 1940. În dimineaţa zilei de 7 septembrie 1940, suveranul a părăsit România, însoţit de Elena Lupescu. După îndelungi peregrinări prin întreaga lume, s-a stabilit în Portugalia la Estoril, la Villa Mar del Sol, unde s-a stins din viaţă, la 3 aprilie 1953.

În 2003, rămăşiţele pământeşti ale lui Carol al II-lea au fost aduse în România . Meritul îi aparţine lui Teodor Baconschi, care la acea vreme era ambasador al României în Portugalia.