Una dintre cele mai frecvente operații ginecologice din secolul XXI, care salvează viața a milioane de femei și copii, a fost efectuată pentru prima dată de un măcelar, cu ajutorul unui cuțit pentru porci.

Un copil scos din pântecele mamei muribunde FOTO wikipedia

La nivel global sunt efectuate peste 23 de milioane de cezariene pe an. Este una dintre cele mai comune intervenții chirurgicale în secolul XXI, prin intermediul căreia sunt salvați milioane de copii și femei, în urma unui travaliu dificil, imposibil de dus la capăt prin metode naturale. Puțin cunoscut publicului larg este faptul că această intervenție a fost realizată pentru prima dată pe o femeie în viață acum aproximativ cinci secole. Cel care a reușit această premieră istorică nu a fost un medic, ci un măcelar specializat în sacrificarea și tranșarea porcilor.

Cezariana, o intervenție mortală

Operația de cezariană , astăzi o intervenție comună în sfera ginecologică, are o istorie îndelungată. Vechile scrieri chinezești de acum 2000 de ani indicau faptul că Luzhong, un descendent de a șasea generație al miticului Împărat Galben, a avut șase fii, toți născuți prin „deschiderea corpului”. Al șaselea fiu, Jilian, a fondat Casa Mi, care a condus statul Chu începând cu anul 1030 î.Hr. Tratatele medicale sanscrite, din India antică, menționau operația de cezariană. Tot în India Antică, tradiția spune că Bindusaria al doilea împărat al dinastiei Maurya s-a născut prin cezariană. Și în Talmudul evreiesc este menționată o procedură similară cezarienei, numită yotzei dofen. În Evul Mediu sunt înregistrate alte și alte mărturii privind executarea operației de cezariană. De exemplu, în textele mitologice irlandeze din vechiul Ulster se spune că personajul mitologic Furbaide Ferbend s-a născut prin cezariană, după ce mama i-a fost omorâtă de mătușa sa Maeb.

„Operația de cezariană a făcut parte din cultura umană încă din cele mai vechi timpuri și există povești atât în ​​culturile occidentale, cât și în cele non-occidentale despre această procedură care a dus la nașterea unor copii vii. Conform mitologiei grecești, Apollo l-a scos pe Asclepius, fondatorul celebrului cult al medicinei religioase, din abdomenul mamei sale. Numeroase referințe la cezariană apar în folclorul hindus, egiptean, grec, roman și european antic. Gravurile chinezești antice înfățișează procedura pe femei aparent vii. Mischnagoth și Talmudul au interzis primogenitura atunci când gemenii se nășteau prin cezariană și au renunțat la ritualurile de purificare pentru femeile născute prin intervenție chirurgicală”, precizează medicul Jane Eliot Sewell în „Cesarean Section-a brief history”. Deși operația de cezariană are o vechime considerabilă, așa cum arată și datele istorice și specialiștii, operația era total diferită de cea de astăzi.

Nu numai prin tehnică medicală ci mai ales prin rezultate. În Antichitate și Evul Mediu, cezariana era practicată doar la femei care au murit sau erau muribunde. Scopul cezarienei nu era supraviețuirea mamei, care era deja decedată sau în agonie, ci salvarea copilului. Probabil au fost și femei care au supraviețuit cezarienelor antice, dar nu există date clare și fără echivoc în acest sens. Chiar dacă operația era făcută pe o femeie vie, șansele ei de supraviețuire erau aproape nule după o asemenea intervenție. Tocmai de aceea, nici un medic antic sau medieval nu încerca să facă o cezariană pe o femeie în viață, știind că mai mult ca sigur o va ucide.

„ În ciuda rarelor referințe la operația efectuată pe femei vii, scopul inițial a fost, în esență, recuperarea copilului de la o mamă moartă sau pe moarte. Aceasta se realiza fie în speranța destul de zadarnică de a salva viața bebelușului, fie așa cum se cerea în mod obișnuit în edictele religioase, astfel încât copilul să poată fi înmormântat separat de mamă. Mai presus de toate, era o măsură de ultimă instanță, iar operația nu avea scopul de a păstra viața mamei”, preciza Jane Eliot Sewell în lucrarea menționată.

Măcelarul elvețian și tăietura miraculoasă

Într-o lume în care cezariana se făcea doar la femei aproape moarte, un măcelar specializat în sacrificarea și tranșarea porcilor a reușit imposibilul. Se numea Iacob Nufer și trăia, în anul 1500, într-un canton elvețian. Tânăra sa soție, Elisabeth Alespachin, se afla la prima naștere. A intrat în travaliu în lună 9 de sarcină. Au trecut câteva zile și era clar că femeia nu putea naște natural și ar fi urmat, cel mai probabil, să moară și ea și copilul. Nufer nu dorea să-și piardă nici nevasta și nici copilul. În disperare de cauză, bazându-se pe experiența sa de măcelar, a decis să o taie pentru a scoate copilul. Mai făcuse operațiuni asemănătoare la porci, dar anatomia femeii era diferită și riscurile erau mari. Cu toate acestea a cerut binecuvântarea preotului și aprobarea autorităților. Le-a si primit fiindcă femeia oricum ar fi murit.

Se spune că a chemat 13 moașe pentru a-l asista. Doar trei au avut curajul. Cel mai probabil, cu un cuțit utilizat în tranșarea porcilor, cu o precizie uimitoare, Nufer a făcut o singură tăietură. A reușit să scoată copilul. Mai mult decât atât, și-a salvat și soția. Având și experiență de veterinar în catonul respectiv, Nufer a reușit să-i sutureze femeii și uterul. Atât copilul cât și soția elvețianului au supraviețuit. Elisabeth a mai adus pe lume încă cinci copii, inclusiv gemeni. Cazul Elisabethei Alespachin a fost considerat o excepție norocoasă. Tocmai de aceea, cazul a fost prezentat, în treacăt, ca o ciudățenie, abia optzeci de ani mai târziu de către Caspar Bauhin în traducerea sa latină a tratatului de obstetrică al medicului francez Francois Rousset.

„Poate că prima consemnare scrisă pe care o avem despre o mamă și un copil care au supraviețuit unei cezariene provine din Elveția, în anul 1500, când un castrator, Jacob Nufer, i-a efectuat operația soției sale. După câteva zile de travaliu și cu ajutorul a treisprezece moașe, femeia nu a putut să nască. Soțul ei, disperat, a obținut în cele din urmă permisiunea autorităților locale de a încerca o cezariană. Mama a trăit și ulterior a născut normal cinci copii, inclusiv gemeni. Copilul născut prin cezariană a trăit până la 77 de ani. Întrucât această poveste nu a fost consemnată decât 82 de ani mai târziu, istoricii pun la îndoială acuratețea ei”, se arată în „Cesarean Section-a brief history”. Unii specialiști spun că, de fapt, sarcina era extrauterină. Abia în secolul al XIX-lea au putut fi efectuate operații de cezariană de succes pe femei în viață.

De unde vine numele de cezariană

Numele de cezariană ar veni de la Iulius Caesar. Acesta ar fi fost născut prin cezariană. Ipoteza este improbabilă fiindcă mama lui Caesar, Aurelia, a supraviețuit până când omul de stat roman a împlinit vârsta de 44 de ani. Ceea ce ar fi fost imposibil pentru aceea vreme.