România a avut dintotdeauna talentul de a-și renega marile personalități, astfel că nume precum Brâncuși și Ionesco au fost practic adoptate în străinătate, în timp ce la noi au fost îndepărtați. Economistul Andrei Caramitru arată cum de-a lungul anilor, din perioada interbelică și până azi, naționalismul exacerbat și miopia românilor fac ca astfel de oameni să nu fie apreciați la noi.

Ideologia dusă la extrem, indiferent de ce natură ar fi ea, provoacă situații absurde, dar mai ales aduce deservicii enorme. Este și cazul așa-zisului suveranism, izvorât dintr-un naționalism exacerbat, care, la fel ca și comunismul, îi determină pe români să-și renege valoriile să se dezică de ele.

Economistul Andrei Caramitr u are mai multe exemple, într-o postare pe Facebook. Pornind de la disputa suveraniștilor cu cei pe care îi etichetează drept globaliști și sorosisti, Caramitru recurge la ironie pentru a pune pe tapet o problemă reală.

„Aceeași mizerie perpetuă”

„Jos artiștii globalisti sorosisti! Noi vrem tradiții, apă, energie, glod, cai și căruțe! Nenorocirea asta se întâmplă de la începutul României. E un cancer al ruralității tâmpe, a naționalismului izolaționist iobagesc tâmp. Și nu ne facem bine. E la fel de la începuturi. Pașunism, legionarism, comunism, iliescism, aurism. Aceeași mizerie perpetuă”, începe Caramitru.

El amintește de mișcarea artistică interbelică din România și dă exemplele unor titani precum Brâncuși și Enescu. Începând cu dictatura carlistă, continuând cu legionarismul și cu dictatura mareșalului Ion Antonescu, România a traversat perioade tulburi și întunecate.

„1) De la 1906 până la al doilea război mondial, am avut o mișcare artistică fabuloasă care a fost la nivelul celor mai buni din vest, în avangardă. Distruși sau dați afară de România. Câteva exemple: Brâncuși. A trebuit să plece din România în 1904. Lua premii la Guggenheim și era în elita artiștilor din Paris - dar aici presa spunea ca are o arta de degenerat globalist. Când a lăsat moștenire României tot ce avea, comuniștii în anii 50 au refuzat zicând că ei nu au nevoie de așa mizerii. Dadaiștii: Tristan Tzara, Marcel Janco etc. practic interziși în interbelic (că sunt „judeo-bolșevici anarhiști”). Au trebuit toți să fugă de aici. Dar au schimbat arta mondială. Victor Brauner (suprarealist) a fost atacat aici ca e „anti-român”, a trebuit și el să fugă. Bejamin Fondane - un mare simbolist și teoretician al filmului care a lucrat cu Man Ray - a fost la final arestat și trimis la Auschwitz unde a și murit. Paul Celan - evreu din Bucovina, al cărui familie a fost omorâtă de statul legionar-fascist - a devenit unul din cei mai importați poeti ai limbii germane după război. Enescu și Lipatti și ei au fugit de aici în anii 40”, mai scrie Caramitru.

Antonescu și comuniștii au distrus cultura

El amintește și că „cel mai dur a fost Antonescu, care a scos în afara legii toți evreii și orice artă produsă de ei - Fondane a fost ucis, prigoniți au fost Mihail Sebastian, Celan și mulți alții care nu plecaseră încă.”

După venirea comuniștilor la putere, odată cu tancurile Armatei Roșii, România a intrat într-un proces accelerat de stalinizare. A venit rândul altor personalități să fie marginalizare și nu numai atât.

„2) După - a venit campania stalinista “anti-globalista”. Victime atunci au fost mulți de tot . De exemplu grupul suprarealist din București (Paul Păun, Gherasim Luca, Gellu Naum etc) - publicațiile blocate, prigoană și teroare, mulți au reușit să fugă în exil”, adaugă Caramitru.

O altă etapă cruntă în istoria României a reprezentat-o venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu. Au fost alți ani întunecați, iar nume precum Eugen Ionescu sau Lucian Pintilie au fost aruncate în malaxorul istoriei de comuniști.

Coșmarul „Epocii de Aur”

„3) Pe timpul lui Ceaușescu care a fost cel mai cel bou suveranist: Eugen Ionesco interzis, nu putea fi jucat. Lucian Pintilie - piesele cenzurate, împins în exil.. Andrei Șerban - a fost forțat să plece (și a avut o imensă carieră internațională după). Până si Nichita Stănescu inițial era considerat ciudat și abia tolerat. Celibidache a fost interzis personal de Ceaușescu. Phoenix au fugit și ei și au fost complet interziși până la revoluție”, mai scrie el.

Chiar dacă Revoluția din 1989 ar fi trebuit să aducă marea schimbare, multe dintre neajunsurile societății românești au continuat să ne tragă în jos.

„4) După revoluție - ce credeți - păi tot acolo suntem. Mircea Cărtărescu cel mai citit român ever - îi e refuzată intrarea în Academie ca nu e cu „tradițiile” e și el globalist sorosist. Adrian Ghenie cel mai bine vândut artist plastic ever - e acuzat local de foarte mulți ca are „mâzgăleli”, nimic românesc în arta lui, huo lui deși valoarea unui tablou al lui e de 10 milioane dolari, nu are nimeni nici o treaba cu el pe aici huo lui. Dan Perjovschi - deși e la MOMA și Tate - aici e „caricaturist sorosist” și el”, scrie Caramitru.

Andrei Caramitru nu i-a uitat nici pe Elie Wiesel si Herta Mueller, laureați cu premiul Nobel.

„Apropo - avem 2 premii Nobel cu Elie Wiesel si Herta Mueller. Wiesel sub comuniști a fost cancelled zero publicații, a trebuit să fugă să își facă cariera în străinătate . Herta a fost direct chinuită și țintită de securitate, a fost „vândută” la nemți în anii 80. După revoluție huo ei și asta e deci globalista - ce mare recunoaștere are aici? Zero. Pe scurt: daca nu esti aurist tradiționalist cu glia și poporul - ești trădător. Mai ales dacă mai ești și evreu. Statul te împinge spre exil și te ridiculizează / blochează în țară”, susține Caramitru.

Unde am fost, unde am ajuns

În schimb, scriitori precum comunistul Mihail Sadoveanu continuă să fie apreciați în literatura românească, mai arată Andrei Caramitru,

„Noi am rămas cu criminalul de Sadoveanu, carul cu boi pășunist al lui Grigorescu (care a înțeles - pictezi glie apa glod cai și boi ești OK ajungi și la academie și primești bani și tot - dacă nu ești terminat) - și cu toate nenorocirile de texte și de “artiști” care sunt studiați în liceu. E vreunul din lista de mai sus recunoscut pe bune acum (pe lângă Enescu și Brâncuși - după o perioadă enormă de la moartea lor)? Aud ? Cum e posibil ca rinocerii lui Ionesco să fie studiat în licee în SUA și Franța (un text excepțional anti-dictatură) și la noi nu. La noi glie ,apă, cai și boi, Zamolxis, Mihai Viteazu și Ștefan cel Mare și Sadoveanu. Iobagul nu e prost destul până nu se agațăă încăpățânat de glod. Noi aici ne apărăm sărăcia și nevoile și neamul că deh, cum să evoluăm să avem și noi modernitate și neuroni. Nu. Noi vrem sărăcie și nevoi și neamul, poporul, glodul ia manele și mititei! Vai de lume!”, încheie Caramitru.