Omul are capacitatea de a-și reprograma creierul. Cu alte cuvinte, cu ajutorul unor tehnici care includ o corelare între minte, limbaj și comportament pentru a avea o sănătate psihică mai bună dar și o dezvoltarea armonioasă. Practic ne învățăm creierul să gândească pozitiv.

Gândirea pozitivă ne poate reprograma creierul FOTO freepick

Viața cotidiană, mai ales în secolul vitezei, ne poate doborâ mental și fizic. Datoriile, taxele, sarcinile tot mai multe, locurile de muncă multiple ne pot face să experimentăm cele mai întunecate colțuri ale „distress-ului” adică acel stres „rău” care ne poate da organismul peste cap. Gândurile negative și stresul, arată și specialiștii ne pot influența grav starea de sănătate. De la tulburări mintale până la slăbirea sistemului imunitar, favorizarea bolilor cardio-vasculare și a diabetului de tip II. De multe ori suntem sfătuiți, de rude, prieteni sau chiar psihologi să vedem partea plină a paharului, să încercăm să fim mai pozitivi. În unele situații ni se pare însă imposibil.

Există specialiști care spun, însă, că există posibilitatea programării creierului. Prin tehnici la îndemâna oricui. Adică ne putem reprograma creierul pentru a gândi pozitiv. Ne impunem o realitate atenuată, îndulcită, cu ajutorul limbajului și a comportamentelor. În literatura de specialitate aceste tehnici poartă numele de NLP (neurolingvistic programming). Cei care au definit acest concept spun că programarea neurlingvistică poate face minuni, schimbându-ne radical stilul de a gândi, cu efecte pozitive notabile mai ales în cazul depresiei și anxietății.

Ce se întâmplă atunci când nu mai facem față provocărilor zilnice

Conform specialiştilor, stresul este o reacţie a organismului faţă de o serie de acţiuni ale unor factori externi, fie chimici, biologici, fizici sau psihici. Conceptul de stres aparţine lui Hans Bruno Selye, un specialist care l-a considerat legat de reacţia de adaptare a organismului la mediu. Stresul poate provoca dar și la rândul său poate fi întreținut de gânduri negative. Sunt oameni care au o fire pesimistă și mereu, atunci când apare o problemă, se așteaptă la ce-i mai rău. Iar în momentul în care omul nu reuşeşte să se adapteze fizic sau psihic agresiunilor sau influenţelor externe de naturi diferite apare „distress”.

„Atunci când stresul se prelungeşte, iar omul nu reuşeşte să se adapteze sau să scape de acţiunile stresoare, atunci pot apărea probleme grave. Se numeşte distress şi apare atunci când omul nu mai face faţă provocărilor fizice, dar mai ales psihice. Atunci când individul nu se mai poate adapta factorilor perturbatori intervine distressul. Este o depăşire a capacităţii de adaptare a organismului. De exemplu din punct de vedere fizic, distressul poate apărea când este prea frig, prea cald, organismul este suprasolicitate şi aşa mai departe. Este şi un distress psihic, care apare atunci când suntem potopiţi de griji, necazuri, ni se adresează cuvinte urâte sau la muncă sarcinile sunt prea mari”, precizează medicul Corneliu Saradan. Acest tip de stres „rău” poate avea un impact devastator asupra organismului dacă episoadele se repetă prea des sau senzația de stres durează prea mult.

„Dacă de frig, de sete, foame, tensiune musculară excesivă putem scăpa, lucrurile se complică când este vorba de distress psihic. Acesta poate persista şi desemenea poate avea efecte deosebit de grave. În momentul în care grijile de la serviciu, grijile familiale sau alte situaţii stresante ne macină nervii, se poate ajunge la boli somatice, hipertensiune arterială, ulcer gastro-duodenal şi evident boli psihice. Dacă nu reuşim eficient să înlăturăm distressul se poate ajunge la complicaţii grave, inclusiv la hemoragii digestive superioare. Este vorba inclusiv de ulcerul de stres, descris mai ales în perioada celui de-al doilea război mondial, chiar la copii mici şi care apărea din cauza bombardamentelor. Lent, stresul poate chiar ucide prin complicaţiile care pot apărea”, adaugă medicul Cornel Saradan.

Cum ne putem reprograma creierul. Ce este NLP?

Să gândim pozitiv, să luăm lucrurile bune din orice întâmplare, sunt sfaturi bune. Dar este ușor de spus și greu de făcut. Specialiști precum Richard Bandler și John Grinder au dezvoltat în anii 70 un domeniu al psihologiei și comunicării intitulat NLP, sau în română programare neurolingvistică. Această programare neurolingvistică se concentrează pe relația dintre procesele neurologice, limbaj și tipare comportamentale. Adică, pe scurt, ne ajutăm să ne „reprogramăm” creierul.

Evident, este un proces care necesită timp, dar despre care se spune că are efecte pe termen lung odată ce ajungi să-l stăpânești. Propriu-zis, cu ajutorul cuvintelor, a unor tabieturi, gesturi, comportamente ne obligăm creierul să gândească pozitiv. Prin repetiție, concentrare și voință alungăm gândurile negative și le înlocuim cu cele pozitive. Această programare neurolingvistică folosește principiile de bază ale tehnicilor de comunicare pentru a aduce schimbări în gândire și comportament. Este metoda de a învinge în timp, stresul negativ sau înclinația de a gândi negativ, pesimismul, prin controlarea emoțiilor.

„Programarea neurolingvistică studiază modul în care gândurile noastre ne afectează comportamentul. Aceasta analizează modul în care creierul nostru interpretează semnalele pe care le primește și modul în care aceste interpretări afectează ceea ce facem. Iar acest lucru se realizează și prin intermediul limbajului. Examinând modul în care creierul nostru procesează informațiile, tehnicile NLP ne ajută să ne privim gândurile, sentimentele și emoțiile ca pe lucruri pe care le putem controla, mai degrabă decât ca pe lucruri care ni se întâmplă pasiv”, precizează Tony Robbins, un renumit autor, coach și speaker motivațional american pe pagina sa oficială.

Totodată, programarea neurolingvistică (NLP) este o modalitate de a schimba gândurile și comportamentele cuiva pentru a-l ajuta să-și atingă țelurile. Poate reduce anxietatea și poate îmbunătăți starea generală, la nivel psihic. În multe cazuri, programarea neurolingvistică este folosită pentru tratamentul fobiilor și tulburărilor de anxietate dar și pentru îmbunătățirea performanței la locul de muncă.

Cum aplicăm programarea neurolingvistică

Specialiștii recomandă o serie întreagă de tehnici pentru a putea aplica cu succes programarea neurolingvistică. Iată trei dintre cele mai cunoscute. În primul rând vorbim despre antrenamentul prin imagini sau repetiția mentală. Practic îți proiectezi mental imagini cu tine atunci când ai succes. Imagine pe care trebuie să o fixezi bine la nivel mental. „Este un exercițiu excelent pentru începători, deoarece este simplu și liniar. Cheia este să creezi o scenă foarte detaliată în care execuți o acțiune cu succes - fie că acțiunea respectivă este o prezentare reușită sau perfecționarea loviturii de golf. Imaginează-ți limbajul corpului: încrezător, determinat, confortabil. Simte încrederea pe care o emani și energia care te înconjoară. Fii cât mai detaliat posibil. Tehnicile NLP de acest gen sunt esențiale pentru a construi încrederea în tine și în abilitățile tale”, precizează Tony Robbins pe site-ul personal.

O altă tehnică la îndemână și foarte cunoscută conține o serie de afirmații pe care le facem în mod repetitiv.

Practic este o frază pe care ți-o repeți pentru a intra adânc în subconștient și pentru a-ți modela acțiunile, starea de spirit. Fie că este un lucru pe care vrei să-l schimbi la tine, un obiectiv. De cele mai multe ori se referă la starea de spirit sau la anumite aspirații. De exemplu: „Mă simt bine în pielea mea”, „Sunt o persoană puternică” samd. O altă tehnică este „schimbarea imaginilor”. Propriu-zis, înlocuiești o imagine mentală cu o alta, convenabilă. O tranziție pe care trebuie să o conștientizezi. Pe scurt, trebuie să-ți creezi în minte o imagine cu ceva ce nu-ți dorești, ceva ce te deranjează, în special la tine. Ulterior creezi o altă imagine, cu opusul. Adică cu ceea ce vrei să ți se întâmple, ceea ce vrei să devii sau să obții. Apoi înlocuiești imaginile. În așa fel încât să rămână doar cea cu lucrurile pe care ți le dorești. Este o tranziție pe care trebuie să o repeți și să o conștientizezi, tocmai pentru a-ți convinge mintea să facă și în realitate acea tranziție.