Datoriile țărilor bogate scapă de sub control: semnalul de alarmă dat de FMI
Fondul Monetar Internațional, organism financiar recunoscut în mod tradițional pentru intervențiile sale de urgență în țările în curs de dezvoltare, își îndreaptă acum atenția cu prioritate către epicentrul capitalismului mondial. Reuniunile anuale ale FMI și ale Băncii Mondiale, găzduite începând de luni la Bangkok, scot la iveală o realitate incomodă: Statele Unite, Japonia și statele europene se luptă cu dobânzi suverane nemaiîntâlnite în ultimele decenii, sub presiunea directă a inflației amplificate de conflictul dintre Washington și Teheran, potrivit unei analize Bloomberg.
Kristalina Gheorghieva, șefa FMI/FOTO:Profimedia
Această scumpire a creditării forțează administrațiile din țările avansate să aloce sume colosale doar pentru plata dobânzilor la stocurile uriașe de datorie acumulate anterior. Mecanismul riscă să se transforme într-o spirală periculoasă: pentru a achita serviciul datoriei, guvernele sunt constrânse să emită și mai multe obligațiuni, sporindu-și povara.
Factura este deja copleșitoare. Datele Institutului de Finanțe Internaționale (IIF) arată că executivul statelor dezvoltate plătea anual peste 3.300 de miliarde de dolari doar în contul dobânzilor, chiar înainte de recentul val de vânzări de titluri de stat. Suma depășește întregul buget mondial dedicat apărării sau investițiilor în inteligență artificială, reprezentând o moștenire amară a anilor cu bani ieftini de după criza financiară din 2008. În plus, randamentul mediu al obligațiunilor pe 10 ani din statele G7 a urcat luna trecută la 4,3%, o bornă neatinsă din 2008 încoace. Fenomenul este descris de Frederic Neumann, economist-șef pentru Asia la HSBC, drept o „buclă precară”, în care cerințele mai mari ale investitorilor cresc mecanic cheltuielile statelor cu dobânzile.
Ton tot mai dur din partea conducerii FMI
Directoarea generală a FMI, Kristalina Gheorghieva, a plasat chestiunea îndatorării, criza energetică și ascensiunea inegală a inteligenței artificiale în prim-planul dezbaterilor din Thailanda. Deși la declanșarea tensiunilor militare cu Iranul elogia capacitatea de adaptare a piețelor, perspectiva sa a devenit considerabil mai rezervată pe fondul cotațiilor petrolului de 100 de dolari pe baril.
„În vremuri normale, asta nu ar fi o problemă uriașă”, puncta Gheorghieva luna trecută, subliniind însă că „nu sunt vremuri normale, pentru că avem niveluri ale datoriei în economiile avansate la maxime istorice”. Mai mult, oficialul FMI a atenționat că restrângerea spațiului fiscal va lăsa autoritățile fără resurse pentru a proteja populația de scumpiri, ceea ce ar putea scoate cetățenii în stradă din cauza nemulțumirilor.
Avertismentul privind posibilele tensiuni sociale este susținut de analiștii Verisk Maplecroft. Potrivit expertei Jimena Blanco, țările dezvoltate înregistrează cea mai rapidă deteriorare a stabilității interne, Europa consemnând cel mai mare declin în ultimii doi ani, urmată îndeaproape de Statele Unite și Canada. O ilustrare recentă este Franța, unde peste 265.000 de studenți au demonstrat la nivel național împotriva degradării infrastructurii educaționale și a deficitului de cadre didactice, în timp ce inflația și serviciul datoriei storc bugetul public.
Dificultatea de a disciplina marile puteri
Dacă în raport cu economiile emergente recomandările FMI au forță coercitivă prin condiționalitățile atașate pachetelor de salvare, în cazul țărilor bogate instituția se lovește de o lipsă acută de influență. Doug Rediker, fost reprezentant al SUA în cadrul Fondului, a remarcat că pârghiile sunt aproape inexistente atunci când statele vizate nu depind de credite de la FMI. De altfel, o evaluare internă relevă că doar 15% dintre recomandările bugetare trimise unor state ca SUA, Germania, Marea Britanie sau Franța au fost transpuse în practică.
Există însă și voci care temperează scenariul unei crize iminente a datoriilor suverane în Occident. Dario Perkins, director general la TS Lombard, susține că escaladarea randamentelor nu este neapărat rezultatul unei indiscipline fiscale cronice, ci mai degrabă „o simplă poveste despre petrol și politică monetară”, efectele urmând să se estompeze odată cu calmarea pieței energetice.
Paradoxul de la Bangkok: economiile emergente rezistă mai bine
Reuniunea din capitala Thailandei poartă o puternică încărcătură simbolică. În 1997, prăbușirea bahtului thailandez a declanșat o undă de șoc ce a măturat Malaysia, Indonezia și Coreea de Sud, generând intervenții brutale ale FMI bazate pe măsuri drastice de austeritate. Trei decenii mai târziu, lecțiile aspre par să fi fost asimilate mai bine de piețele emergente decât de cele occidentale.
Adriana Dupita, economist-șef adjunct pentru piețe emergente la Bloomberg Economics, arată că aceste economii intră în noul val de incertitudine cu o soliditate superioară: deficite de cont curent diminuate și rezerve valutare consistente, reducând dependența de intervenția FMI. La rândul său, președintele statului Singapore, Tharman Shanmugaratnam, i-a transmis Kristalinei Gheorghieva că tocmai coloșii sistemici ai planetei generează acum cele mai severe dezechilibre, iar „FMI nu va putea să le salveze”, chiar dacă semnalele de alarmă trebuie ascultate.
Turbulențele din economiile mari generează totuși anumite unde de șoc, determinând investitorii să devină mai precauți cu obligațiunile emergente și împingând Thailanda să analizeze împrumuturi pe scadențe mai scurte. În paralel, țările confruntate cu dificultăți de lichiditate aleg să recalibreze proiectele deja agreate cu băncile multilaterale mai degrabă decât să deschidă noi linii de finanțare, după cum a precizat Ajay Banga, președintele Băncii Mondiale.
Explorează subiectele:
