Femeile sunt de două ori mai predispuse decât bărbații să dezvolte boala Alzheimer, arată un studiu publicat de „Science Advances”. Aproape două treimi dintre cei afectați de această formă de demență sunt femei, iar diferențele biologice sunt o posibilă explicație, potrivit oamenilor de știință.

Femeile prezintă un risc de două ori mai ridicat decât bărbații de a dezvolta boala Alzheimer, arată rezultatele unei cercetări publicate de revista științifică „Science Advances” și preluată de presa internațională.

„Dacă tendințele actuale continuă, demența Alzheimer (AD) va afecta 13,8 milioane de americani până în 2060, dintre care aproape două treimi vor fi femei”, arată autorii studiului.

Diferențele biologice, cercetate de specialiștii în boala Alzheimer

Cercetarea a încercat să explice de ce femeile sunt mai predispuse la a dezvolta această afecțiune. Unii ar putea fi tentați să explice diferența doar prin faptul că femeile trăiesc, în general, mai mult. Însă cei care studiază boala spun că această explicație nu acoperă o diferență atât de mare și nici nu știu exact care ar fi cauza reală.

Deși pot exista mai mulți factori implicați, cercetătorii se concentrează pe doi factori unde diferențele biologice dintre femei și bărbați sunt clare: cromozomii și menopauza.

„Femeile au doi cromozomi X, iar bărbații au un X și un Y. Diferențele dintre genele aflate pe cromozomii X și Y, spun cercetătorii, ar putea oferi femeilor o probabilitate crescută de a dezvolta Alzheimer. Menopauza, când producția de hormoni estrogen și progesteron scade, este o altă diferență clară între sexe. Acești hormoni sunt cunoscuți pentru rolurile lor în sistemul reproducător, dar, spun cercetătorii, estrogenul acționează și asupra creierului”, notează The Harvard Gazette , citând studiul publicat recent de Rachel Buckley, profesor asociat de neurologie la Harvard Medical School, împreună cu colegii săi, în revista științifică Science Advances .

Riscul altor afecțiuni, influențat de diferențele de sex

Cercetătorii de la Harvard Medical School indică diferențe similare legate de sex și în alte afecțiuni. De exemplu, scleroza multiplă și migrenele sunt mai frecvente la femei. Prin contrast, boala Parkinson, tumorile cerebrale și epilepsia sunt mai frecvente la bărbați. În unele cazuri, cum ar fi migrenele la femei și Parkinson la bărbați, severitatea este crescută odată cu incidența mai mare.

„Epidemiologic, vedem că pentru aproape toate bolile neurologice există diferențe în ceea ce privește câte femei și câți bărbați sunt afectați. Există o tendință, de exemplu, la scleroza multiplă și migrenă, ca mai multe femei să fie afectate, în timp ce la tumorile cerebrale și Parkinson e invers. Doar uitându-te la aceste cifre, ai impresia că trebuie să existe o explicație biologică pentru aceste diferențe”, a declarat Anna Bonkhoff, medic rezident și cercetător în neurologie la Harvard Medical School și Mass General Brigham.

Blocurile de bază sunt genele, care la oameni sunt aranjate pe 46 de cromozomi, organizați în 23 de perechi. Una dintre aceste perechi – XX la femei și XY la bărbați – conține genele care definesc caracteristicile legate de sex, diferențe care reprezintă zone-cheie de explorare. Studiile au arătat că genele de pe cromozomul X sunt legate de sistemul imunitar, funcționarea creierului și boala Alzheimer.

„Multe gene pentru sistemul imunitar și reglarea structurii creierului sunt localizate pe cromozomul X, astfel că dozajul diferă într-o anumită măsură între femei și bărbați. Asta pare să aibă un efect”, a completat medicul Anna Bonkhoff.

Hormonii, o posibilă explicație pentru riscul mai mare la femei

O altă diferență cheie între bărbați și femei ține de hormoni. Toți oamenii au trei hormoni sexuali: estrogen, progesteron și testosteron. La femei, estrogenul și progesteronul sunt dominanți, în timp ce la bărbați domină testosteronul. În privința schimbărilor hormonale și a îmbătrânirii, menopauza reprezintă un punct de cotitură semnificativ de-a lungul vieții, notează oamenii de știință.

Femeile trec de obicei prin menopauză între mijlocul anilor ‘40 și mijlocul anilor ‘50. În acea perioadă, ovarele încetează să mai producă estrogen și progesteron, ceea ce duce la simptomele caracteristice menopauzei, precum bufeuri, schimbări emoționale, încetarea menstruației, dificultăți de somn, printre altele.

În luna martie, Rachel Buckley, profesor asociat de neurologie la Harvard Medical School, a urmat acest fir hormonal într-un studiu care a examinat impactul terapiei de substituție hormonală și acumularea proteinei Tau în creier, o caracteristică esențială a bolii Alzheimer.

Proteina Tau se găsește în mod normal în celulele nervoase ale creierului și ajută la stabilizarea „scheletului” intern al neuronilor. În Alzheimer, proteina tau nu mai funcționează normal și începe să formeze ghemuri anormale în interiorul neuronilor. Aceste „ghemuri Tau”, care la rândul lor provoacă inflamații dăunătoare, pot bloca comunicarea între celulele nervoase și duce la moartea lor.

Terapia hormonală și riscul bolii

Cercetătoarea în neurologie a descoperit că femeile care primeau terapie de substituție hormonală la o vârstă înaintată, după 70 de ani, prezentau niveluri semnificativ mai ridicate de acumulare a proteinei tau și sufereau un declin cognitiv mai accentuat.

Rezultatul, a spus ea, susține abordarea „timingului” în terapia hormonală, care arată că terapia de substituție hormonală poate fi folosită în siguranță pentru ameliorarea simptomelor menopauzei, dar nu ar trebui continuată la vârste înaintate.

Teoria „timingului” a apărut ca răspuns la un studiu realizat de Women’s Health Initiative, finanțat de stat, la începutul anilor 2000, care a arătat o asociere între terapia de substituție hormonală și un declin cognitiv crescut la femei. Studii ulterioare au arătat că terapia hormonală părea să fie protectoare la femeile mai tinere, dar era asociată cu un declin cognitiv la femeile de 65 de ani și peste.

„Studiul lui Buckley a arătat că terapia hormonală la femeile în vârstă era asociată cu creșterea nivelului de tau și cu declin cognitiv. Nu a fost asociată cu o creștere a nivelului de amiloid beta, care este astăzi o țintă terapeutică comună”, arată The Harvard Gazette.

Cercetarea, publicată în luna martie în revista Science Advances oferă date despre rolul terapiei de substituție hormonală în acumularea de ghemuri de proteină tau la femeile în vârstă. Descifrarea modului în care sexul biologic afectează riscul de boală Alzheimer, spun Bonkhoff și Buckley, ne poate ajuta să înțelegem mai bine Alzheimer-ul, în general. Această înțelegere, spun ele, ar putea duce la noi căi de tratament și prevenție pentru o boală care, în ciuda deceniilor de cercetare și a progreselor recente încurajatoare, este încă puțin înțeleasă.

„Este un scop important în medicină să înțelegem și apoi să inovăm modul în care putem preveni sau trata. Dacă reușim să găsim modalități de a integra diferențele de sex pentru a optimiza tratamentul fiecărei persoane, fie bărbat, fie femeie, acesta este scopul suprem”, concluzionează Anna Bonkhoff.

Ce este Alzheimer

Boala Alzheimer este o patologie neurodegenerativa progresivă, care afectează gândirea coerentă, memoria și comportamentul pacienților, ducând în timp la imposibilitatea desfășurii activităților zilnice. Boala Alzheimer reprezintă cea mai frecventă formă de demență la persoanele cu vârsta de peste 65 de ani.

În stadiile incipiente se manifestă cu uitarea unor evenimente recente, cu dificultăți în accesarea din memorie a unor cuvinte potrivite contextului, cu probleme de orientare în spațiu și/ sau schimbări de dispoziție.

Simptome Alzheimer

În mod frecvent, o persoană cu boala Alzheimer prezinta că prim simptom, în stadiile incipiente ale afecțiunii, dificultate de a-și aminti conversații, evenimente și acțiuni recent efectuate sau de memorare ale informațiilor nou achiziționate (pierderea memoriei recente). Progresia bolii duce în timp la apariția altor simptome reprezentate de:

- Dezorientare temporo-spațială

- Tulburări ale dispoziției (depresie, apatie) și de comportament (agresivitate)

- Atacuri de panica nejustificate

- Apariția suspiciunilor nefondate la adresa persoanelor din jur (familie, îngrijitori)

- Dificultăți de vorbire, deglutiție și de menținere a posturii în șezut.

Anumite abilitați dobândite pe parcursul vieții cum sunt cititul, cântatul, dansatul, desenatul (și de a practica diverse meșteșuguri), relatarea întâmplărilor din trecutul îndepărtat se mențin până în ultimele faze ale bolii, deoarece sunt controlate de zone ale creierului afectate mai tărziu în evoluția dementei Alzheimer, potrivit Medicover.ro.