De ce ne refuză Germania trupele, deși trimite Patriot în Turcia? Cum poate Bucureștiul să forțeze mâna Berlinului

Germania trimite o baterie Patriot în Turcia și caută să își asume un rol sporit pe flancul de Est al NATO, însă refuză sistematic să trimită trupe în România. Experții consultați de „Adevărul” explică cum funcționează apărarea flancului și ce ar trebui să facă România, pentru a obține o prezență militară mai importantă pe teritoriul ei.

Germania se ambiționează și încearcă, după decenii în care nu a contat absolut deloc în plan militar, să își asume un rol mai important în cadrul NATO. Tottodată, Berlinul își îndreptă privirile spre Turcia, țară care este considerată a doua putere militară a NATO, pentru o colaborare în plan militar.

Generalul (r) Virgil Bălăceanu a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii Multinaționale din Sud-Estul Europei. El explică, pentru „Adevărul”, din perspectiva analistului militar, principiile după care funcționează apărarea în sudul flancului de Est al NATO, importanța Turciei, dar mai ales de ce România ar trebui să facă eforturi pentru a deveni mai relevantă la acest nivel.

„Apărarea României și a flancului Estic al NATO începe din Turcia, în cazul unui atac dinspre Iran sau Orientul Mijlociu”, spune din start generalul Virgil Bălăceanu. De fapt, Turcia este cel mai important avanpost al Alianței Nord-Atlantice înspre Asia, iar capacitățile sale militare sunt impresionante.Turcia are o armată comparabilă cu cele ale Franței și Marii Britanii la un loc, a doua din NATO ca efective după cea Statelor Unite.

Toți ochii pe Turcia

Nu întâmplător, această țară atrage acum și atenția Germaniei, care a anunțat că va trimite un sistem Patriot, pentru a întări și mai mult flancul. Decizia Berlinului vine după ce Turcia a fost vizată de rachetele și dronele Iranului, lunile trecute.

Pe lângă unitatea de apărare aeriană Patriot ce va fi trimisă în Turcia în următoarele săptămâni, ca parte a planului NATO de consolidare a protecției de-a lungul flancului sud-estic al alianței, Germania are în plan să constituie și o forță operativă de apărare aeriană și antirachetă care va opera în strânsă coordonare cu Forțele Armate Turce.

Este vorba despre o misiune formată din aproximativ 150 de militari și care va avea rolul de a înlocui o unitate americană desfășurată în prezent în Turcia, în perioada iunie-septembrie 2026. Berlinul, în ciuda slăbiciunilor sale, încearcă să dea greutate momentului și să lase impresia unei creșteri a importanței sale în cadrul alianței, într-un moment în care Statele Unite își regândesc prezența militară în Europa.

Cu toate acestea, Statele Unite vor continua să aibă o prezență importantă în Turcia. Această țară găzduiește rachete nucleare americane la baza de la Baza Aeriană Incirlik, situată în apropierea orașului Adana.

Apărarea României începe din Turcia

Tot în Turcia se află și una dintre cele mai importante componente ale scutului antirachetă NATO, Stația Radar Kürecik, situată în provincia Malatya, din sud-estul țării. Este vorba despre un radar de avertizare timpurie, care a devenit operațional încă din anul 2012 și este administrat de Armata Statelor Unite ca parte a sistemului integrat de apărare aliată. Rolul său strategic este de a detecta amenințările cu rachete balistice din Orientul Mijlociu și de a transmite datele de interceptare către bazele terestre NATO, inclusiv cele de la Deveselu, Kogălniceanu și Câmpia Turzii, toate din România, dar și către navele Aegis din Marea Mediterană.

Pe lângă Turcia, NATO deține importante capacități militare, inclusiv în zona Mediteranei de Est. Toate acestea pot interveni, în cazul unui pericol iminent, pentru suplini răspunsul.

„Apărarea bazei Kogălniceanu se face încă din zona Turciei, unde sunt acele radare NATO. Și se face cu gruparea navală de luptă care probabil e condusă de Franța, pentru că francezii dislocă în zonă, în Mediterana de Est, portavionul Charles de Gaulle. Plus și toate fregatele și distrugătoarele dislocate în zonă de europeni au capabilități și de apărare antiaeriană și antirachetă. Deci apărarea se face pe mai multe aliniamente”, mai spune generalul Bălăceanu.

De ce nu vrea să audă Germania de România

Dacă Germania a trimis efective militare în țările baltice, iar acum se pregătește să trimită în Turcia, România este absentă de pe hărțile militare ale Berlinului. În urmă cu doi ani, premierul de atunci al României, Marcel Ciolacu, a încercat să profite de relația bună cu fostul cancelar Olaf Scholz și a solicitat, în timpul unei vizite oficiale, o prezență militară germană în țară. Deși colegi în familia europeană social-democrată și aflați în relații cordiale, cei doi nu au reușit să se înțeleagă pe această temă, iar Germania a refuzat ferm să trimită trupe în România. La Berlin au fost invocate situația economică grea a Germaniei și costurile mari pe care le-ar implica detașarea militarilor germani aici.

Pentru România, spune generalul Virgil Bălăceanu, principala miză ar rămâne să convingă o altă mare putere europeană, Franța, să suplinească prezența militară de aici. Nu în ultimul rând, noile contracte de miliarde de euro semnate de România cu Germania în cadrul SAFE, cu precădere cele cu Rheinmetall, ar putea fi invocate la un moment dat de București pentru a fi mai convingători într-un eventual nou demers de a atrage trupe germane în România.

Cum i-am putea convinge

„Dacă am reuși să convingem Franța să disloce permanent o brigadă, așa cum dislocă Germania anul viitor o brigadă blindată în Lituania, ar fi un bun exemplu și pentru alte state. Cu Germania vom vedea cum vor decurge contractele legate de înzestrare. Pentru că și aici trebuie să gândim strategic, geostrategic și geoeconomic. În momentul în care vom semna contractele — și asta va înseamna că mulți bani din România vor merge către economia germană — putem să cerem Germaniei să aibă o participare și la Grupul de Luptă din România, deși este națiune-cadru pentru Lituania”, explică generalul Bălăceanu.

Ce se ascunde în spatele noului buget istoric al UE. Avertisment: taxele noastre ar putea merge doar pe dobânzi

Analistul politic internațional Ștefan Popescu remarcă în schimb faptul că România nu este capabilă să strângă mai mult relațiile cu Turcia, pentru a întări sudul flancului estic. În opoziție cu Polonia, țară care a reușit grație unor acțiuni coerente să închege un sistem special defensiv la Marea Baltică, în care a cointeresat țările nordice, Bucureștiul nu reușește să vorbească un limbaj comun cu Ankara și nici cu Sofia. Cea mai bună dovadă este faptul că la summitul B9 care a avut loc la București, Turcia nici măcar nu a fost invitată, iar Bulgaria a avut o prezență simbolică și nu s-a implicat absolut deloc.

Nu știm să profităm de prietenia cu Turcia

„Rămâne de discutat cât de realist a fost ca România să vină cu această idee. Poate ar fi fost mai productiv, pentru că politica externă se face, din păcate, ținând seama de realități, iar realitățile înseamnă constrângeri, din păcate. În cazul României, cu cât ești mai mic, cu atât ai mai multe constrângeri”, spune Ștefan Popescu.

În lipsa unei susțineri efective a Turciei pentru a deveni hub european de securitate la Marea Neagră, România ar fi putut să cointereseze Turcia și să împartă aceste atribuții.

„Ar fi fost mai util ca România să fi propus un hub Uniunea Europeană-Turcia, cu care România să fi solicitat leadership-ul și, eventual, să venim cu pretenții de genul găzduirea unor elemente ale acestui hub pe zonele unde avem o excelență incontestabilă, cum este zona securității cibernetice. Aceasta ar fi fost o viziune realistă, care ne-ar fi sprijinit și în direcția consolidării relației cu Turcia și ar fi fi adus România în prim-plan, plus că ar fi fost un pas și pe harta relaționării Uniunea Europeană-Turcia”, consideră Ștefan Popescu.

Și turcologul Tasin Gemil a vorbit despre importanța relației bilaterale turco-române, ca parte a alianței. România și Turcia au un parteriat strategic special și relații foarte bune, însă există și câteva dosare în care cele două state nu au reușit încă pe deplin să-și armonizeze poziția. România ar putea fi și mai mult beneficiara unor garanții de securitate din partea Turciei, pe Marea Neagră, acolo unde Forțele Navale Române sunt slab înarmate și nu există garanții că ar putea să protejeze suficient intereresele românești la Marea Neagră.

Depindem de turci la Marea Neagră

În condițiile în care România se pregătește să extragă gaze naturale din perimetrele de exploatare din zona Mării Negre, iar șeful Marelui Stat Major al Armatei, generalul Gheorghiță Vlad, a avertizat că zona exclusivă a României din Marea Neagră nu este acoperită de articolul 5 al NATO, țara noastră ar avea nevoie de un sprijin important din partea aliaților. Turcia este, de altfel, singura țară care deține o flotă militară la Marea Neagră comparabilă cu cea a Rusiei și care ne poate proteja, în cazul unor atacuri directe sau indirecte, ori în cazul unor acțiuni de sabotaj dinspre Moscova.

„Parcă o iau razna”. Cât a ajuns să coste mâncarea pe rafturile magazinelor și de ce anunță experții noi scumpiri

Într-un interviu pentru „Adevărul” , Tasin Gemil afirma că Turcia poate asigura aceste garanții de securitate României și vorbea despre rolul mai important pe care această țară ar putea să și-l asume în cadrul NATO.

„Turcia este în măsură să garanteze securitatea României și să aibă un rol major în apărarea flancului estic al NATO. România, la rândul ei, cred că ar putea coopera mai strâns cu Turcia pe Marea Neagră și în Balcani”, spunea istoricul român de origine turcă.

Pornind de la declarațiile ministrului de externe turc, Hakan Fidan, despre ce ar trebui să facă NATO în cazul în care SUA se vor retrage din alianță sau pur și simplu americanii vor retrage un număr mare de soldați din Europa, Tasin Gemil este convins că Turcia este pregătită să-și asume un rol mai important în cadrul NATO.

„Cred că Turcia poate să-și asume un rol mai important în NATO, tot în privința Orientului Apropiat și Mijlociu, la care se adaugă acum și poziția ei în Asia Centrală musulmană și turcofonă, care este o zonă de contact direct cu China. Cred că Turcia are o importanță mai mare acum pentru NATO decât înainte, dacă avem în vedere și funcția ei de garantă a securității Mării Negre și a Peninsulei Balcanice. Se așteaptă acum chiar o responsabilitate mai mare din partea Turciei pe flancul de est și nu numai. Turcia dispune de o forță militară redutabilă. Apropiatul Summit NATO de la Ankara cred că poate fi o bună ocazie pentru reîntărirea organizației. Miza este participarea președintelui SUA la această reuniune. El a fost prezent la toate summiturile NATO, dar acești președinți nu erau ca Donald Trump”, a mai spus Gemil.

Expertul consideră că Uniunea Europeană greșește față de Turcia atunci când o ține la porțile sale.

„O altă chestiune este prea lunga așteptare a Turciei la porțile Europei (din 1959), care ar trebui să sfârșească prin acceptarea ei în UE, în cel mai scurt timp posibil. Președintele Erdogan a transmis un mesaj categoric Occidentului, în primul rând UE, afirmând că a trecut vremea în care Occidentul se folosea de Turcia când avea nevoie de ea și apoi o dădea la o parte. A venit vremea – a atras atenția Erdogan – ca UE să aibă mai multă nevoie de Turcia, decât Turcia de UE. Nu aș fi foarte surprins dacă Turcia și-ar retrage cererea de aderare la UE, ceea ce însă nu cred. Se pare că asistăm la o reapropiere a Turciei de SUA. Vom vedea mai bine în iulie, dacă președintele Trump va veni la Ankara. România a susținut și susține fără rezerve demersul european al Turciei”, a mai afirmat Tasin Gemil.