De ce România, Bulgaria și Turcia nu pot opri atacurile cu drone din Marea Neagră
Foto: MAI
Securitatea transportului comercial în Marea Neagră s-a deteriorat grav pe fondul războiului din Ucraina, culminând cu o serie de incidente dramatice în cursul lunii octombrie. Cel mai recent episod a avut loc în noaptea de 12 spre 13 octombrie, în apropierea coastelor bulgare, unde două vase comerciale au fost lovite de drone. În urma impactului, nava de marfă HS Dignity s-a scufundat, 11 membri ai echipajului fiind dați dispăruți, în timp ce o a doua navă, Chelsea 3, a suferit avarii.
Acest dublu atac a survenit la scurt timp după o tragedie similară petrecută pe 5 octombrie în zona economică exclusivă a României, în afara apelor teritoriale. Nava comercială Royad Mammadov, încărcată cu cereale, a fost lovită de drone la aproximativ 24-25 de mile marine de litoralul românesc, în vecinătatea platformei maritime Pescăruș. Ambarcațiunea a luat foc și s-a scufundat, incidentul soldându-se cu moartea a doi dintre cei 13 membri ai echipajului.
Reacții diplomatice și limitele militare din regiune
Succesiunea acestor lovituri, produse la distanță mare de linia frontului, a declanșat consultări de urgență. Miniștrii apărării din România, Bulgaria și Turcia au purtat discuții telefonice privind securitatea regională, prilej cu care Sofia a solicitat acțiuni coordonate pentru a intensifica supravegherea și schimbul de informații între cele trei țări și structurile NATO. De asemenea, pe 14 octombrie, președintele Nicușor Dan a discutat cu președinta Bulgariei despre aceste atacuri, abordând nevoia unor măsuri care să contracareze dronele și să protejeze navigația comercială.
Cu toate acestea, demersurile diplomatice se lovesc de o realitate militară dură. Analizând vulnerabilitățile din regiune, expertul în securitate Hari Bucur Marcu a explicat că dialogul dintre miniștrii apărării reprezintă în esență o tentativă de coordonare militară, menită să evalueze resursele disponibile pentru protejarea rutelor maritime.
„Să vadă câte forțe au la dispoziție, cum pot să le activeze, cum ar putea să organizeze protecția căilor de navigație și așa mai departe”, a detaliat specialistul.
Totuși, simpla coordonare nu garantează apariția unor măsuri concrete de protecție, întrucât securizarea rutelor comerciale necesită capacități de supraveghere și resurse militare masive, pe care statele riverane nu le dețin în prezent.
„Pentru a asigura o cale de navigație sigură, adică o cale de navigație pe care să poată trece navele comerciale prin ea fără să fie atacate, e nevoie de o forță care nu există în Marea Neagră”, a punctat Hari Bucur Marcu.
În evaluarea sa, capacitățile combinate ale României, Bulgariei și Turciei sunt insuficiente pentru a garanta singure un nivel ridicat de protecție pe toate culoarele comerciale. O eventuală forță comună nu ar trebui doar să patruleze, ci să dispună de resurse capabile să identifice și să urmărească activ amenințările. În plus, ideea creării unei prezențe navale permanente a NATO în Marea Neagră, vehiculată de-a lungul timpului ca o soluție pentru consolidarea supravegherii, s-a lovit în trecut de opoziția Turciei.
„De asta, în afară de discuția telefonică între ei, prea mult nu ne așteptăm să vedem vreun rezultat concret al următoarelor demersuri conjugate ale celor trei țări riverane la Marea Neagră, pentru că nu au forțele necesare”, a concluzionat expertul.
Provocarea tehnologică: de la drone aeriene la cele subacvatice
Dincolo de lipsa unei flote militare adecvate, principala dificultate tehnică o reprezintă natura noilor arme. Dronele utilizate în aceste atacuri au traiectorii și caracteristici variate, punând în pericol transportul comercial chiar în proximitatea teritoriilor NATO. Pentru România, miza este dublă, deoarece incidentele au vizat nu doar rutele de lângă litoral, ci și perimetre în care se află infrastructură energetică offshore.
„Protecția în Marea Neagră este un mare semn de întrebare. Tipurile noi de arme, cum sunt dronele maritime sau dronele aeriene, sunt foarte greu detectabile”, avertizează Hari Bucur, atrăgând atenția și asupra pericolului reprezentat de dronele subacvatice, care scapă adesea mijloacelor convenționale de supraveghere.
În acest context, simpla prezență a unor nave de război este insuficientă. Securizarea zonei reclamă un sistem complex, capabil să monitorizeze simultan mediul aerian, suprafața apei și adâncurile.
„Elemente de observare din aer, maritime, submarine și așa mai departe. În principal de ținere sub control, inclusiv din cosmos, dacă e cazul. Și mai departe decât atât, o informare reciprocă în timp real”, a explicat expertul în securitate.
Deși la nivelul Mării Negre funcționează deja protocoale și instrumente de cooperare între autoritățile care supraveghează traficul maritim, acestea nu pot elimina riscurile generate de război. Imaginea de ansamblu asupra activităților maritime este deja afectată de faptul că Rusia s-a retras din anumite mecanisme de schimb de informații după anexarea Crimeei. Chiar și așa, o mai bună sincronizare informațională între București, Sofia, Ankara și structurile NATO rămâne esențială pentru identificarea rapidă a pericolelor și coordonarea intervențiilor.
Explorează subiectele:
