De ce statele din Golf refuză să atace Iranul, în ciuda sutelor de rachete primite și a presiunilor lui Trump

Institutul Internațional pentru Studii Strategice analizează în ce măsură statele din Golf, afectate tot mai grav de atacurile Iranului, ar putea să răspundă mai dur acțiunilor agresive. De ce preferă acestea să nu atace agresorul.

În ciuda faptului că anterior și-au afirmat neutralitatea și au încercat să evite războiul, statele din Golf suportă acum povara principală a represaliilor Iranului împotriva agresiunii americane și israeliene, se arată într-o analiză a Institutului Internațional pentru Studii Strategice , un think tank cu sediul central în Londra specializat în redactarea de rapoarte privind politica și securitatea internaționale. Iranul a lansat cel puțin 1.946 de rachete și vehicule aeriene fără pilot (UAV) doar împotriva Emiratelor Arabe Unite, depășind cu mult numărul de proiectile trase asupra Israelului. Pe lângă țintirea bazelor și facilităților militare americane din regiune, Iranul lovește o gamă largă de ținte civile din statele din Golf, inclusiv hoteluri, aeroporturi, porturi și infrastructură petrolieră și de gaze, provocând pierderi umane și economice tot mai mari vecinilor săi.

Consilierul diplomatic emiratez, dr. Anwar Gargash, a declarat că statele arabe din Golf nu mai pot „sta pasive și absorbi (atacurile iraniene) asupra infrastructurii lor”, iar purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Qatarului, dr. Majed al-Ansari, a afirmat că atacurile Iranului „nu pot rămâne fără răspuns” și că „trebuie plătit un preț”.

Statele Unite au încercat să convingă și uneori au făcut presiuni asupra statelor din Golf să se alăture războiului, în mare parte pentru a semnala un sprijin regional mai larg pentru campania americano-israeliană. Președintele SUA, Donald Trump, a susținut, fără dovezi, că statele din Golf „luptă agresiv” și „insistă să fie implicate”, deși acestea au negat în repetate rânduri. Aliatul său, senatorul Lindsey Graham, a avertizat că „vor exista consecințe” dacă statele nu se „implică mai mult” în conflict.

Cu toate acestea, statele din Golf și-au reafirmat neutralitatea și au menținut o postură defensivă. Deși și-au confirmat dreptul de a răspunde atacurilor Iranului, nu au stabilit „linii roșii” care să declanșeze represalii militare. Deși evenimentele cu numeroase victime sau perturbările majore ale infrastructurii critice – precum instalațiile de desalinizare a apei sau centralele electrice – le-ar putea împinge peste limită, riscul unei escaladări suplimentare din partea Iranului, combinat cu neîncrederea în Washington, le-a determinat să prefere, cel puțin pentru moment, o poziție defensivă.

Care sunt opțiunile statelor din Golf

Dacă statele din Golf ar decide să adopte o postură ofensivă, ar avea la dispoziție mai multe opțiuni, arată analiza citată. În varianta minimă, ar putea permite Statelor Unite acces operațional deplin la spațiile aeriene și bazele lor pentru a desfășura operațiuni ofensive împotriva Iranului. SUA operează în mod curent din baze din regiune, inclusiv din Bahrain, Kuweit, Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a sugerat că statele din Golf au oferit deja „acces, baze și drept de survol”.

Permițând SUA să desfășoare operațiuni ofensive mai ample de pe teritoriile lor, statele din Golf ar putea crește costurile pentru Iran fără a se implica oficial în război.

Statele din Golf ar putea adopta și un rol mai direct, folosindu-și propriile capabilități militare. Qatarul, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite dispun de rachete de croazieră cu capacitate de lovire la sol, inclusiv Storm Shadow (varianta EAU fiind cunoscută ca Black Shaheen), cu o rază de acțiune de aproximativ 400 km. De asemenea, operează aeronave de luptă precum Tornado, Eurofighter Typhoon, F-15SA, Mirage 2000 și Rafale, care le permit să lovească ținte adânc în teritoriul iranian sau în sud-vestul Iranului fără a pătrunde în spațiul aerian al acestuia.

State din Golf, inclusiv Arabia Saudită, au furnizat SUA informații despre atacul Iranului

Mai mult, Bahrain, Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite dețin sisteme de rachete balistice cu rază scurtă de acțiune, capabile să lovească ținte de-a lungul coastei sud-vestice a Iranului. Toate statele din Golf, cu excepția Bahrainului, dispun și de UAV-uri de luptă.

Aceste capabilități ar putea fi utilizate pentru a distruge lansatoarele de rachete și drone ale Iranului , ca răspuns defensiv. Totuși, atacurile preventive ar fi dificil de realizat, necesitând informații precise și coordonare cu SUA și Israel.

O opțiune mai agresivă ar fi lovirea Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (CGRI) și a infrastructurii sale. Atacurile Iranului au provocat deja perturbări majore în sectorul energetic, determinând companii precum QatarEnergy, Kuwait Petroleum Corporation sau Bapco Energies să declare forță majoră. Dacă Iranul ar intensifica atacurile asupra infrastructurii petroliere din Golf, statele ar putea riposta vizând infrastructura economică și energetică aflată sub controlul CGRI. Totuși, nu este clar dacă dispun de suficiente resurse pentru o campanie militară prelungită.

O altă opțiune ar fi participarea alături de SUA la securizarea transportului maritim prin Strâmtoarea Hormuz. Atacurile Iranului asupra petrolierelor și amenințările asupra navelor au redus drastic traficul maritim. Statele din Golf au un interes economic vital în reluarea exporturilor de petrol și gaze, iar blocarea acestora le-ar forța să reducă producția în doar câteva săptămâni.

Riscuri strategice: trecerea la ofensivă riscă să provoace o escaladare suplimentară

Orice acțiune – sau inacțiune – implică riscuri. O postură exclusiv defensivă ar putea deveni nesustenabilă într-un conflict prelungit, iar lipsa unui răspuns ar putea slăbi capacitatea de descurajare și ar putea încuraja noi atacuri iraniene.

Pe de altă parte, trecerea la ofensivă riscă să provoace o escaladare suplimentară. Iranul ar putea intensifica atacurile cu drone, ar putea activa aliați precum rebelii houthi sau ar putea viza infrastructura critică. Un atac major asupra unor obiective precum Saudi Aramco ar putea declanșa represalii devastatoare, de exemplu asupra insulei Kharg, principalul terminal petrolier iranian.

Deși Iranul a atacat numeroase ținte civile, nu a provocat încă evenimente cu victime în masă sau pene majore de infrastructură, ceea ce ar putea indica un anumit grad de reținere. Statele din Golf, care și-au construit economiile pe stabilitate, au probabil mai mult de pierdut dintr-un război total decât economia iraniană, mai rezilientă în fața conflictelor.

Percepția că SUA sunt un partener nesigur descurajează, de asemenea, implicarea totală. Schimbările frecvente de strategie ale administrației americane cresc riscul unui conflict prelungit, iar statele din Golf se tem că ar putea fi abandonate după ce se implică.

Garda Revoluționară Iraniană anunță „primii săi pași puternici” în război: Lansarea a peste 200 de drone spre mai multe state din Golf

Statele din Golf „stau pe margine” în acest război

În plus, obiectivele lor nu coincid pe deplin cu cele ale SUA și Israelului. Statele din Golf urmăresc mai degrabă descurajarea și încheierea rapidă a conflictului, nu schimbarea regimului iranian, care ar putea genera instabilitate pe termen lung într-o țară de peste 90 de milioane de locuitori.

Obținerea unui consens în cadrul Consiliului de Cooperare al Golfului este dificilă. Oman și Arabia Saudită au fost mai puțin afectate și au mai puțin de câștigat dintr-o escaladare, iar statele mai mici nu au capacitatea militară de a înfrunta Iranul fără sprijin saudit.

De asemenea, opinia publică din regiune este în mare parte împotriva implicării în război, iar percepțiile despre SUA și Israel s-au deteriorat puternic.

Pe măsură ce ritmul atacurilor iraniene scade, statele din Golf vor putea rezista mai ușor presiunilor americane. Costurile economice ale blocării exporturilor energetice leagă însă soarta lor de economia globală. În final, responsabilitatea revine Statelor Unite, care au început acest război alături de Israel, fie să securizeze transportul prin Strâmtoarea Hormuz, fie să pună capăt conflictului.

Deocamdată, statele din Golf „stau pe margine” în acest război.