Tot mai mulți români povestesc că au ajuns să cumpere haine tot mai rar, să renunțe la achizițiile impulsive și să prefere păstrarea, ani la rând, a articolelor vestimentare preferate. Acest obicei are și o latură pozitivă în privința protejării mediului, care adesea trece neobservată.

România a traversat perioade în care, pentru mulți români, hainele bune erau un lux, iar aceeași pereche de încălțăminte era purtată până când nu mai rămânea nimic din ea.

Ani în care hainele bune erau un lux

Straiele și papucii erau păstrate în familii, purtate de frații mai mari și transmise apoi fraților mai mici, iar atelierele de cizmărie și croitorie erau frecventate în mod obișnuit de localnici. Uneori, sărăcia apăsa greu asupra nevoilor esențiale ale multor români.

O scrisoare din 1946, păstrată în satul Alun din Ținutul Pădurenilor, dezvăluie greutățile pe care le aveau localnicii chiar și în achiziția unor perechi de încălțăminte.

„Sunt singurul copil la părinţi, tatăl meu este mai mult bolnav şi este bătrân. Nu mai poate să muncească puţina avere ce o am. Eu, cu salariul pe care îl primesc de la această primărie, nu pot să trăiesc sau să îmi cumpăr nicio măsură de porumb, faţă de scumpetea zilei de astăzi. Deşi sunt numit în postul de încasator comunal de cinci ani, nu am primit nicio remiză din încasările efectuate, rupându-mi bocancii degeaba şi rămânând în prezent desculţ; pentru a-mi cumpăra alţi bocanci trebuie să fac serviciu 5–6 luni”, scria funcţionarul Bănuţ Herban, într-o scrisoare adresată primăriei locale, în care își prezenta demisia.

Alți localnici din Ținutul Pădurenilor povestesc că unul dintre motivele pentru care părinții și bunicii lor se angajau la minele de fier din zonă era faptul că primeau bocanci, o încălțăminte de lux la mijlocul secolului XX.

Abundența ofertelor creează alte probleme

Opt decenii mai târziu, România nu mai cunoaște astfel de lipsuri, iar achiziția hainelor și a încălțămintei este la îndemâna oricui.

De la îmbrăcăminte de câțiva lei din magazinele second-hand până la produsele de lux din mall-uri, industria modei oferă o gamă largă și diversificată, care ridică însă, uneori, alte probleme. Cumpărăturile impulsive sunt un fenomen privit adesea cu îngrijorare, din cauza costurilor suplimentare pe care le aduc consumatorilor.

În același timp, cercetări realizate în ultimii ani au vizat impactul pe care garderoba îl are asupra mediului. Fiecare etapă din ciclul de viață al îmbrăcămintei și încălțămintei, de la fabricarea lor la folosirea și, ulterior, aruncarea acestora, își lasă amprenta asupra climei și resurselor naturale, arată oamenii de știință.

Cel mai adesea, atenția societății s-a concentrat pe modul în care sunt produse hainele și pe felul în care sunt gestionate deșeurile textile. Însă modul în care acestea sunt folosite și întreținute este esențial pentru reducerea impactului asupra mediului, afirmă autorii unui studiu publicat în Irlanda, intitulat „Explorarea practicilor care pot încuraja utilizarea sustenabilă maximă a îmbrăcămintei”.

Cercetarea realizată de Helen Maguire și Frances Fahy arată că majoritatea irlandezilor intervievați nu erau conștienți de propriile comportamente legate de purtarea și îngrijirea hainelor și nu luau în considerare impactul pe care acțiunile lor îl pot avea asupra mediului.

„Au fost identificate bariere și factori favorizanți ai consumului vestimentar sustenabil, precum influența rețelelor sociale asupra purtării repetate a acelorași articole, ignorarea pe scară largă a etichetelor de îngrijire a hainelor și acceptabilitatea considerabilă a purtării hainelor second-hand. Aducerea în prim-plan a acestor practici are un potențial pozitiv pentru îmbunătățirea sustenabilității modului de purtare și îngrijire a hainelor în viitor”, au concluzionat autorii studiului.

Creșterea utilizării fiecărui produs și reducerea numărului de articole fabricate sunt esențiale pentru diminuarea impactului climatic și de mediu, arată o altă cercetare științifică legată de industria textilă.

Fără a pretinde că sunt motivați de dorința de a proteja mediul, cumpărând mai puține haine sau păstrând perioade îndelungate aceleași articole vestimentare, numeroși români au relatat pe platformele de socializare că s-au obișnuit să cumpere îmbrăcăminte tot mai rar. Cauza principală rămâne „dulapul plin” și sentimentul că, odată cumpărate, hainele ajung uitate pe umerașe și pe rafturile acestuia.

Românii, mai atenți în privința hainelor noi

Mesajul unui tânăr care susține că, timp de un an, va încerca să nu cumpere haine a stârnit numeroase reacții pe platforma Reddit.

„Am adunat destul de multe haine de-a lungul anilor și cred că nu aș avea nicio problemă să nu mai cumpăr nimic un an. Nu e vorba doar de partea financiară, dar am umplut efectiv dulapul până la refuz. Mi-am dat seama că am haine pe care nu le-am purtat niciodată sau pe care le-am purtat de maximum trei ori”, a relatat acesta.

Alți români au povestit că s-au obișnuit să cumpere haine doar atunci când simt că au nevoie, donând articolele vechi care nu le mai sunt necesare.

„Lucrez în mall, iar 90 la sută dintre oameni cumpără pur și simplu. Mulți îmi spun: «Doamnă, dacă ați ști câte am acasă…». În magazinul de pantofi unde sunt angajată, multe produse pornesc de la 500 de lei în sus, dar oamenii le cumpără. Și cred că ar cumpăra și dacă ar costa 2.000 de lei”, afirmă o româncă.

Alți români observă că, în ultimii ani, consumerismul – adică fenomenul de a cumpăra mai mult decât este nevoie – influențează tot mai mulți oameni. „De la Revoluție încoace, doar asta facem: cumpărăm”, adaugă unul dintre ei.

Încălțămintea nu mai este cumpărată doar pentru a fi purtată, ci și pentru a fi colecționată, observă altcineva.

„Și eu mai iau încălțăminte scumpă, dar am grijă să o întrețin. Ghetele mele de iarnă m-au costat 500 de lei acum opt ani și, cu puțină grijă, le-am folosit până în ziua de azi”, afirmă acesta.

Mulți români susțin că au păstrat haine obișnuite de peste doi ani, dar le-au purtat de doar câteva ori.

„Am zâmbit zilele trecute când am scos din dulap un hanorac ca să ies la alergat și mi-am dat seama că îl am de 15 ani, de pe vremea când eram la facultate”, completează un internaut.

Altul susține că nu a mai cumpărat haine de peste un an, dar a folosit intens articolele primite de la rude, cu diferite ocazii.

„Când nu mai sunt de purtat pe afară, le port în casă. Când se rup sau se găuresc, oricum nu mă vede nimeni, au aerisire, sunt bune de purtat vara prin casă. Când se descompun complet, le arunc. Dacă mă îngraș, mai slăbesc să-mi încapă. Dacă îmi rămân mici, le dau fratelui meu mai mic”, scrie un tânăr.

Odată cu vârsta, dorința de a cumpăra haine noi se estompează, crede altcineva.

„Aș vrea să am o pereche de adidași care să mă țină 20 de ani, să port aceleași trei polare iarna, care sunt confortabile. Când hainele au doar funcția de haine, nu ai nevoie de multe”, adaugă acesta.

Alți români povestesc că mizează pe calitate și, din acest motiv, sunt reticenți față de ofertele magazinelor. Consideră inutil să își umple dulapurile cu haine ieftine, pe care nu le vor purta.

„Dacă exclud faptul că mi-am luat ghete noi, pentru că cele vechi s-au rupt, n-am luat nimic nou în ultimul an. N-am nevoie: dacă am prea multe haine, nu mai știu cu ce să mă îmbrac”, spune altcineva.

Mai puține haine în dulap, alegeri mai simple

Un român afirmă că încearcă de câțiva ani să cumpere doar lucruri necesare.

„Merg pe următoarea regulă: repar ce se poate, donez ce nu mai port și e în stare bună și… chiar mă gândeam să mă apuc de croșetat și să desfac puloverele mai vechi, pe care le port mai rar, ca să fac diverse accesorii sau pături din ele”, adaugă acesta.

O tânără spune că toate hainele sale încap în patru sertare și, deși observă în magazine numeroase articole care îi plac, știe că nu are nevoie de ele.

„Purtând aceleași lucruri multă vreme și având mai puține opțiuni, se creează și o anumită identitate. În familie sunt persoana care poartă mult verde. De asemenea, psihologic vorbind, cu cât îți reduci încărcătura mentală de acasă, de a face alegeri peste alegeri în fiecare zi, cu atât vei fi mai relaxată”, crede aceasta.

Un alt român spune că are câteva haine și perechi de încălțăminte pe care le folosește prin rotație, iar altcineva afirmă că, de fiecare dată când cumpără o haină nouă, renunță la una veche.

„N-am cumpărat haine de mai bine de un an (în afară de șosete și lenjerie). Am și donat mai bine de jumătate din hainele pe care le aveam, pentru că îmi ocupau foarte mult spațiu. Aveam atât de multe haine încât uitam ce am cumpărat, iar multe erau noi”, adaugă altcineva.

Unii români spun că poartă aceleași haine de mai mulți ani, încă din perioada liceului.

„Eu nu cumpăr haine noi până nu încep să se găurească și să se dezintegreze pe mine în timp ce merg. Pe cele pe care nu le mai port și doar stau degeaba în dulap nu îndrăznesc să le arunc, pentru că nu suport să cumpăr haine”, afirmă altcineva.