De citit ce scrie senatoarea care a demisionat din PSD. Din punct de vedere intelectual e mult peste maimuțoii din fruntea partidului
„PSD deszăpezește acum pârtia pe care mâine AUR va schia chiuind de bucurie”, susține senatoarea Victoria Stoiciu, care explică într-un articol de opinie publicat pe hotnews.ro de ce a decis să demisioneze din partid în momentul în care s-a inițiat moțiunea PSD-AUR
- „Istoria ne vorbește: ultimele alegeri libere din România interbelică au fost atunci când țărăniștii au făcut „un simplu pact”, un așa-zis pact de neagresiune electorală cu Corneliu Zelea Codreanu”.
- „Nicio apropiere de extremiști nu este niciodată ceva pur punctual sau un simplu instrument de moment”.
Social-democrația nu e, pentru mine, o etichetă de partid. E lentila prin care privesc lumea, de la cele mai banale întâmplări ale vieții până la marile mișcări ale politicii globale. E ceva ce port în mine.
„Am lucrat, cot la cot, cu PSD și înainte de a fi în partid”
Am intrat în PSD în vara lui 2024. Am intrat după aproape 20 de ani petrecuți într-o fundație social-democrată germană – douăzeci de ani care m-au format și ca om, și politic.
Înainte de a intra în partid, relația mea cu PSD nu a fost niciodată liniară. Au fost ani în care am criticat partidul cu duritate. Am ieșit în stradă împotriva lui. Dar au fost și perioade în care am lucrat cot la cot, pe legislație, pe politici sociale, pe proiecte care chiar puteau face diferența în viața cuiva.
„Prin pactul cu AUR, PSD transmite semnalul opus”
Dar vreau să fie un lucru foarte clar: în tot acest răstimp de aproape 20 de ani, nu eu m-am schimbat. Niciodată. Am fost mereu aceeași, cu aceleași convingeri, cu aceeași viziune de stânga. Cel care se schimba, pendulând între modernizare și vechi reflexe, era PSD-ul. Când am intrat, în 2024, partidul părea în sfârșit că vrea să își schimbe pielea.
Vorbea despre deschidere, despre idei noi, despre dialog cu societatea civilă. Lepădase retorica naționalisto-populistă, mesajele care miroseau a PRM și a anii 2000. Am ales să cred în semnalul ăsta și să pun umărul la el.
Azi, prin pactul cu AUR, PSD transmite semnalul opus. Iar eu nu pot să mă schimb ca să rămân. De aceea plec.
„Nicio apropiere de extremiști nu este niciodată de moment”
Pactul PSD-AUR pentru o moțiune de cenzură împotriva Guvernului Bolojan este o linie roșie peste care nu pot trece și peste care nu ar trebui să treacă nimeni care cunoaște puțină istorie sau care se consideră a fi de stânga.
Istoria ne-a demonstrat, în cel mai crunt mod posibil, că nicio apropiere de extremiști nu este niciodată ceva pur punctual sau un simplu instrument de moment.
Istoria ne vorbește, dar trebuie să o ascultăm
În 1937, înaintea alegerilor, Partidul Național Țărănesc (PNȚ) a încheiat un așa-zis pact de neagresiune electorală cu Corneliu Zelea Codreanu, conducătorul partidului „Totul pentru Țară”. Un simplu acord de a nu se ataca reciproc în campanie.
Doar că efectul a fost altul. Prin semnătura lui Maniu, legionarii au primit ceea ce nu reușiseră să câștige singuri: legitimitate.
Partidul lui Codreanu a reușit un rezultat fabulos, de aproape cinci ori mai mare decât la alegerile din 1932. PNȚ a pierdut alegerile. Pactul n-a salvat democrația, i-a grăbit sfârșitul.
Au fost ultimele alegeri din România înainte ca Regele Carol al II-lea să dizolve Parlamentul și să instaureze o dictatură regală. Trei ani mai târziu, se forma „Statul Național-Legionar”.
Exemplul italian
În 1921, în Italia liberalul Giovanni Giolitti a invitat fasciștii lui Mussolini să i se alăture într-o coaliție, „blocul național”. Un compromis tactic, pentru că Giolitti avea nevoie de voturi împotriva socialiștilor.
La alegerile din 1919, partidul lui Mussolini nu obținuse niciun loc în parlament – era o grupare marginală, violentă, care ataca sindicate și socialiști. Un an și jumătate mai târziu, după Marșul asupra Romei, Mussolini ajungea prim-ministru al Italiei. Continuarea o știm.
Țările care au aplicat „cordonul sanitar”
Sunt doar două exemple. Dar istoria abundă de așa ceva. În cartea How Democracies Die , Levitsky și Ziblatt arată că democrațiile care au supraviețuit în anii ’30 au fost cele în care elitele politice au menținut un cordon sanitar în jurul extremiștilor.
Mai de fiecare dată, cordonul sanitar împotriva fascismului a presupus o alianță nefirească, între partide de dreapta și partide de stânga, unele chiar radicale.
Le-a adus acestora pierderi electorale pe termen scurt, dar câștiguri pe termen lung, pentru că au reușit să-și protejeze democrațiile de fascism.
Condiția era una singură și anume ca nimeni să nu spargă cordonul. Pentru că în momentul în care un singur partid democratic acceptă extremiștii ca parteneri, bariera dispare pentru toată lumea.
Exact asta face un pact, fie și punctual, PSD–AUR. Faptul că s-a mai făcut și în trecut, de către USR, nu e o scuză – e dovada că a fost o greșeală și atunci. Una din multele greșeli care au făcut ca AUR să fie azi la 40%.
Când PSD preia lexicul AUR le normalizează ideile
Tot o greșeală a fost, de exemplu, modificarea statutului PSD pentru a scoate termenul „progresist”, un termen esențialmente pozitiv, inevitabil în vocabularul stângii, pe care AUR l-a încărcat cu valențe negative și l-a transformat în anatemă.
Când PSD a eliminat cuvântul din statut, sperând să recâștige o parte din electoratul migrat către AUR, nu a făcut doar un gest de rebranding. A făcut o concesie extremiștilor. O concesie pe tărâmul limbajului — dar cuvintele construiesc realitatea, nu doar o descriu.
Și apropo de limbaj – textul moțiunii de cenzură. „Birocrație transnațională”, „model străin impus”,, „România tratată ca o colonie”, „ideologie progresistă excesivă”. Acesta e vocabularul AUR — legitimat acum de semnătura PSD. Și cine credeți că are de câștigat? PSD deszăpezește acum pârtia pe care mâine AUR va schia chiuind de bucurie.
Nu complice cu extremiștii
Cu ce vom rămâne în minte după ce această moțiune va fi dezbătută și votată? Cu ideea că AUR nu e chiar atât de rău dacă ne prindem în horă fie și pentru un dans cu ei. Și că dacă dansăm un dans, putem să organizăm un întreg spectacol împreună, căci gheața a fost spartă.
Cordonul sanitar există pentru un singur motiv: să protejeze ce e sănătos de ce e infectat cu idei care fac rău vieții oamenilor. Aceiași oameni pe care PSD spune că îi protejează.
În momentul în care cineva decide să spargă cordonul sanitar, infecția nu rămâne localizată, ea se răspândește în tot organismul.
Democrația nu moare niciodată dintr-o singură lovitură. Moare din concesii mici, făcute de oameni care se cred prea deștepți ca să greșească.
Iar eu îmi pot asuma multe erori politice, inerente oricărui parcurs. Le-am făcut și eu. Dar nu îmi voi asuma niciodată greșeala de a fi complice cu extremiștii.
