Despre așa-numita Lege Vexler, care a fost aprobată în plenul Camerei Deputaților pe 11 iunie 2025, am mai scris într-un editorial. Și am arătat că această pseudo-lege este o restaurare a naționalizării din fatidicul an 1948, a tribunalelor sovietice ale Poporului din 1946 și are ca scop nu lupta împotriva antisemitismului, negaționismului și incitării la ură, ci, de fapt, urmărește adiacent ocultarea unei memorii identitare și culturale românești. Legile anterioare, ca Ordonanța nr. 31/2002, Legea nr. 217/2015 și Legea nr. 157/2018, erau arhisuficiente pentru a combate rasismul, antisemitismul sau negarea Holocaustului, conform standardelor Uniunii Europene. Legea urmărește să introducă dictatura corectitudinii politice, cenzura și un discurs totalitar în spațiul public.

Din păcate, încă din luna martie a.c., când această lege a intrat în dezbatere la Senat, parlamentarii au adoptat „omerta” privind prevederile acestei legi anti-democratice, anti-constituționale și anti-românești. Inclusiv senatorii AUR au tăcut suspect și vinovat la dezbaterile din comisii și din plen. Bănuiesc să nu-l supere pe aliatul Netanyahu, acuzat de CPI pentru crime de război. Așa că am rămas uimit și întristat că doar doi senatori AUR au votat împotriva legii, aceștia fiind Luminița Păucean-Fernandes și Virgiliu-George Vlăescu, editorialist ActiveNews. Restul senatorilor AUR s-au abținut de la vot cu mâinile „legate” de scaun, în timp ce istoria națională era călcată de legiuitori și cenzura impusă valorilor naționale, inclusiv Sorin Lavric a tăcut. Din păcate, și la Camera Deputaților opoziția a fost mai de formă. În comisii, liderii AUR nu au atacat prevederile legii ca anti-constituționale, anti-naționale și anti-democratice, ci au argumentat de ce această cenzură nu se extinde și la glorificarea comunismului sau la naționaliștii interbelici maghiari.

Doar europarlamentarul Claudiu Târziu a criticat legea, încă din aprilie, fiind singular printre politicienii români care au tăcut asurzitor de complice. Legea anti-democrată și anti-memorie identitară cu nr. 168/2025 a trecut ca prin brânză prin plenul Camerei Deputaților, iar „sinecuristo-comuniștii” de la CCR, care au anulat alegerile din noiembrie 2024, nu au nicio mustrare de conștiință că istoria României se va scrie cu procurorul și miliția la ușă. Așa că sesizarea opoziției, realizată istoric și juridic destul de inconsistent, a fost respinsă de dinozaurii „pesedismului” de la CCR. Interesant e că, la noi, opoziția suveranistă devine ciudat de zgomotoasă doar după ce se adoptă legile anti-naționale, când nu se mai poate face mare lucru din punct de vedere juridic. Se aruncă mereu în spatele trenului?

Ca adept al lui Ion Rațiu, care considera democratic să fii de acord cu cel care are o altă opțiune politică, am rămas surprins plăcut de sesizarea președintelui României, Nicușor Dan, la Legea nr. 168/2025, care a fost transmisă la CCR. Această sesizare a instituției președintelui este foarte bine scrisă juridic și consistentă din punct de vedere istoric și identitar, deoarece nu a fost realizată de consilierii prezidențiali: ofițeri SRI, SIE sau SPP, prea grăbiți să se pensioneze la 45 de ani decât să redacteze o sesizare care apără libertatea, democrația și memoria istorică românească. Din păcate, niciun politician român, cu atât mai puțin un președinte, nu a realizat o astfel de sesizare până acum, care apără libertatea de expresie și memoria identitară românească. Sesizarea lui Nicușor Dan pe marginea legii Vexler este un memorandum în apărarea libertății de expresie, pentru libertate, democrație și identitate istorică românească. Șeful statului a reclamat neclaritatea definițiilor din lege. Nicușor Dan a enunțat o posibilă restrângere a libertății de exprimare, a dreptului la informare și a accesului la cultură în absența unor definiții clare. Publicistica lui Mihai Eminescu, care conține idei xenofobe, e dată ca exemplu în argumentarea sesizării de neconstituționalitate: „Dacă la art. 2 lit. b) din Ordonanță este clar că intenția legiuitorului a fost de a sancționa materiale cu conținut integral fascist, legionar, rasist sau xenofob (nu ne referim aici la ambiguitatea de la punctele b) și c) anterioare), la art. 2 lit. b^1), introdus prin Lege, nu este clară concentrația de astfel de conținut pe care legiuitorul dorește să îl sancționeze. De exemplu, publicistica lui Mihai Eminescu conține idei și concepții xenofobe, inclusiv antisemite. Chiar și poezia lui Mihai Eminescu conține idei și concepții xenofobe, de exemplu Scrisoarea a III-a. Este absolut neclar până la ce nivel prezența unor idei și concepții fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe (în plus față de ambiguitatea de la punctul anterior) face dintr-un text un material cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob în sensul Legii. Claritatea este necesară din moment ce art. 4 alin. (2^1) sancționează penal distribuirea unor astfel de materiale: (2^1) Distribuirea sau punerea la dispoziția publicului, în orice mod, de materiale fasciste, legionare, rasiste și xenofobe constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani și interzicerea unor drepturi. Alin. (3) nu constituie o excepție suficientă: (3) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută la alin. (1), (2) sau (2^1), dacă este săvârșită în interesul artei sau științei, cercetării ori educației sau în scopul dezbaterii unei chestiuni de interes public. De exemplu, transmiterea unei opere literare între doi particulari care nu sunt artiști sau cercetători, în scopul unui interes personal față de respectiva operă literară, nu se încadrează în excepția prevăzută de alin. (3).”

Nicușor Dan revine public cu noi clarificări zdrobitoare față de legea anti-constituțională, care, pentru o poezie recitată din Eminescu sau Gyr, călăii poporului român, te bagă la închisoare până la 10 ani: „Prima modificare importantă pe care o aduce Legea analizată este aceea că extinde sfera organizațiilor interzise la cele cu caracter legionar, pe lângă organizațiile cu caracter fascist, rasist sau xenofob, care erau interzise deja în mod expres prin art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002 (art. I pct. 5 din Lege). Inițierea, constituirea, aderarea, sprijinirea unei asemenea organizații cu caracter legionar constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, o pedeapsă relativ severă în sistemul sancționator penal aflat în vigoare în România. Spre deosebire de celelalte organizații interzise (rasiste și xenofobe), care pot fi definite prin raportare la anumite criterii relativ obiective, respectiv discriminarea unor persoane sau unor grupuri de persoane în funcție de rasă sau naționalitate, noțiunea de legionar nu este definită nicăieri în cuprinsul O.U.G. nr. 31/2002. În schimb, actul normativ citat definește numai noțiunea de Mișcare Legionară – art. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 31/2002, cu modificări minore în Lege, însă nu lămurește care este raportul dintre adjectivul legionar (privitor la organizații) și sintagma pe care o analizăm aici. De asemenea, noțiunea nu poate fi înțeleasă nici prin raportare la semnificația curentă a acesteia din limba română, interpretare la care ne obligă expres prevederile art. 36 alin. (4) teza I din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, ediția din 2009, adjectivul legionar înseamnă referitor la legionari, iar substantivul legionar este definit ca fiind un membru al mișcării social-politice de extremă dreaptă, reprezentată de partidul Garda de Fier, conform celui de-al doilea sens menționat în dicționar. Este lesne de observat că definiția citată este circulară, deoarece lămurește numai sensul noțiunii de materiale, dar calificarea acestora ca fiind fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe se realizează prin trimitere la idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, ceea ce nu lămurește deloc semnificația atributelor enumerate de legiuitor. Cu alte cuvinte, lipsește chiar elementul central al materialelor incriminate de art. I pct. 6 din Lege, ceea ce lasă loc arbitrariului în interpretarea și în aplicarea acestei noțiuni de către organele judiciare competente (parchetele și instanțele judecătorești).”

Președintele a realizat evident că legea este de o lipsă de consistență juridică, cu termeni vagi și generali care deschide calea abuzurilor judiciare ale procurorilor, judecătorilor și poliției în fața cetățenilor care gândesc și vorbesc liber, conform prevederilor constituționale. Pur și simplu, legea permite abuzurile împotriva cetățenilor cu încălcarea tuturor normelor constituționale. Cu această lege, România se aseamănă cu o dictatură latino-americană din anii ’70. Vor fi arestați și închiși cetățeni pe termen liber doar pentru că scriu și gândesc liber despre cultura și istoria românilor. Mulți români vor fi închiși pe baza acestei legi anti-democratice, la fel ca în statele totalitare sud-americane. Legea își propune instaurarea cenzurii și înlăturarea spiritelor libere și a recursului la istoria, ierarhia și valorile naționale. Nicușor Dan a sesizat că această lege este decupată din romanul „1984” de Orwell și a făcut o sesizare juridică și istorică exhaustivă, care apără democrația, istoria națională și Constituția. Stilul celui care a scris sesizarea îl recunosc. Este al unui istoric reputat din noua generație istoriografică pe care l-am ajutat într-un moment profesional-științific, care nu și-a vândut conștiința pentru o sinecură sau o bursă soroșistă. Păcat că opoziția a fost complice al atacului împotriva memoriei identitare. Istoricii au rămas singurii care mai apără democrația și libertatea de expresie în România. De azi nu mai suntem singuri, ci chiar oameni din siajul președintelui țării consideră anti-democrată și anti-constituțională legea Vexler.

Ionuț Țene/ napocanews.ro

Distribuie Distribuie Comentarii