De citit/Totul despre TurkStream. Ce țări din UE câștigă și cine pierde dupa inaugurarea noului gazoduct rusesc

De citit/Totul despre TurkStream. Ce țări din UE câștigă și cine pierde dupa inaugurarea noului gazoduct rusesc

Conducta TurkStream, inaugurată miercuri la Istanbul în cadrul unei ceremonii la care au participat Recep Tayyip Erdogan și Vladimir Putin, reprezintă un succes geopolitic pentru Rusia și un succes economic pentru Turcia. În ciuda eforturilor europene de diversificare a surselor de energie, multe țări europene continuă să fie dependente de gazul rusesc, iar prin noua conductă, spre deliciul lui Putin, această dependență nu va înceta, transmite Euronews, citată de Rador.

Pentru Kremlin, cireaşa de pe tort este reprezentată de faptul că noua conductă nu va trece prin Ucraina, cu care Rusia este în conflict din 2014. Între timp, Turcia a devenit un important nod al gazului în regiune. Toate acestea se petrec pe fundalul campaniilor de dezinformare rusești în Occident, a sancțiunilor europene împotriva Rusiei pentru anexarea Crimeei și a războaielor din Libia și Siria, unde Turcia și Rusia sprijină facțiuni opuse, citează G4Media.ro.

Unde se află gazoductul? TurkStream a înlocuit proiectul South Stream și urmează mai mult sau mai puțin aceeași cale. Gzoductul, format din două conducte paralele, pleacă din Russkaya, în apropiere de Anapa, Rusia, traversează Marea Neagră (230 de kilometri în ape rusești și 700 de kilometri în apele turcești) și ajunge până la Kıyıköy, la nord-vest de Istanbul.

De la Kıyıköy, prima linie continuă până la centrul de distribuție din Lüleburgaz, iar de acolo continuă până la Ipsala, la granița dintre Turcia și Grecia. A doua linie merge de la Kıyıköy la Malkoçlar, la granița dintre Turcia și Bulgaria, iar aici se conectează la sistemul deja existent de conducte trans-balcanice de gaze. Linia are o capacitate de 31,5 miliarde de metri cubi pe an de gaz natural. Țevile, care sunt amplasate până la 2.200 de metri adâncime, au fost produse de companii germane, ruse și japoneze.

Cât a costat? Costul proiectului a fost estimat inițial la 11,4 miliarde de euro. Dar, conform estimărilor analiştilor de la cea mai mare bancă comercială rusă, Sberbank CSI, costul real – având în vedere infrastructura de pe teren – este cu 160% mai mare decât cifrele oficiale.

TurkStream a înlocuit South Stream. Serghei Kapitonov, analist la Centrul Energetic Skolkovo din Moscova, a declarat pentru Euronews că, coridoarele uriașe pentru transportul gazelor prin Rusia au fost construite înainte de abandonarea proiectului iar conductele pentru partea offshore fuseseră deja comandate.

„Când proiectul a eșuat – explică Kapitonov – gigantul energetic rus Gazprom a trebuit să aleagă: să renunțe la proiect și să-și piardă investițiile sau să se concentreze pe o conductă de gaze cu capacitate redusă: proiectul inițial South Stream avea de fapt un de două ori capacitatea TurkStream „.

Analizând costurile, s-ar putea presupune că nici TurkStream și nici Nord Stream nu sunt proiecte economice, ci mai degrabă politice. Printre principalele motivaţii ale Rusiei se afla găsirea unei alternative la conductele de gaz care trec prin Ucraina, având în vedere problemele evidente legate de conflictul care a izbucnit în 2014. De fapt conductele de gaz Nord Stream, Nord Stream 2 și TurkStream, au fost proiectate cu scopul de remedia această problemă.

„Până de curând această strategie ar fi putut fi considerată într-un fel o ‘pedeapsă’ „împotriva Ucrainei – spune Kapitonov – Însă după contractul pe cinci ani pentru tranzitul gazelor semnat luna trecută cu Ucraina, nu mai este așa. Astăzi vorbim mai degrabă despre o oportunitate, având în vedere cererea crescândă de gaz în Europa”.

Care vor fi beneficiile TurkStream pentru consumatori? Având în vedere costul proiectului și marea dependență a Europei de gazul rusesc, consumatorii ar putea să se întrebe dacă vor exista modificări în facturile de gaze. Noua conductă va optimiza costurile de transport, dar nu pentru toată lumea.

Potrivit lui Kapitonov, „pentru unii clienți, distanța de transport va crește, în timp ce pentru alții, aceasta va fi mai mică. Unele țări precum Ucraina, Moldova, România vor pierde veniturile aferente tranzitului de gaz, în timp ele ce vor crește pentru Turcia”. Cu toate acestea, nu înseamnă că gazul va deveni neapărat mai scump pentru unii.

Contractele, explică Kapitonov, sunt de obicei pe termen lung (unele vor expira la mijlocul anilor ’30). „Multe dintre contractele Gazprom au deja un preț bazat pe hub-urile europene de gaz, iar cota lor va crește în viitor.”

Cine câştigă şi cine pierde? La fel ca în orice proiect energetic important, şi în cazul lui TurkStream există atât câștigători, cât și învinși. Printre câștigători, subliniază Kapitonov, se află țările care au participat la construcția și extinderea conductei de gaz, cum ar fi Rusia, Turcia, Bulgaria și, într-o oarecare măsură, și Serbia.

TurkStream nu va fi în schimb o afacere bună pentru Polonia, Slovacia și unele țări baltice, care vor fi lipsite de tarife de tranzit, întrucât importanța conductelor de gaz care trec prin Ucraina va deveni din ce în ce mai neînsemnată.
Care sunt consecințele pentru securitatea energetică a Europei?

Gazprom furnizează aproximativ 40% din totalul importurilor de gaze europene prin trei conducte mari de gaz: Nord Stream 1, un al doilea gazoduct care traversează Ucraina și un al treilea prin Belarus. Principalul său client european este Germania, căreia Nord Stream îi furnizează circa o treime din gazul natural consumat în țară.

Germania trece printr-o fază de tranziție energetică și s-a concentrat pe gazul rusesc pentru a reduce dependența de cărbune și de energie nucleară. Potrivit lui Kapitonov, Europa depinde în mare măsură de „importul de gaze din țări terțe, precum Norvegia, Rusia, Qatar, Algeria sau Statele Unite.

Două treimi din consumul său de gaz provine din străinătate”. Mai mult, se estimează că, consumul de gaz pe continent va crește în continuare începând cu anul care tocmai s-a încheiat. Această creștere a consumului, spune Kapitonov, va fi însoțită de o scădere a producției interne, ceea ce reprezintă o treime din total.

„Până în 2022 – afirmă Kapitonov – zăcământul de gaz din Groningen, care a fost leagănul industriei gazelor din Europa, va fi definitiv închis. Producția de gaz din Norvegia s-a stabilizat și este în continuă scădere în Marea Nordului (Marea Britanie, Olanda, Danemarca, Germania)”.

Cererea în creștere de gaze, dar mai ales scăderea producției interne, sunt cei doi factori care vor spori și mai mult importurile pe termen mediu. Ceea ce duce la întrebarea principală: cui se va adresa Europa pentru acest gaz, Rusiei sau altor piețe?

Blocajul din Qatar impus de Arabia Saudită riscă să pună în pericol rutele de aprovizionare pentru clienții din Europa. TurkStream oferă țărilor europene o alternativă în cazul în care s-ar întâmpla acest lucru. Unii critici consideră că Kremlinul nu folosește TurkStream doar pentru a ocoli problema cu Ucraina, ci și, mai ales, pentru a-și spori influența pe continent, făcându-l să devină și mai dependent de resursele sale energetice. Organismul de control al energiei din Uniunea Europeană a declarat în martie 2019 că noua conductă va dăuna concurenței în regiune.

În orice caz, țările europene nu par să se preocupe prea mult de riscuri. TurkStream va opera în UE, ceea ce înseamnă că Gazprom va trebui să respecte normele europene anti-monopol. Una din aceste reguli prevede că companiile energetice nu pot deține infrastructuri de tranzit și nici nu pot vinde gaz prin ele în același timp. Pe scurt: Gazprom nu poate construi gazoductul şi nu poate furniza în același timp, motiv pentru care unele țări balcanice participă la construcție.

Există pericolul ca Rusia să înceteze furnizarea de gaz către Europa? Având în vedere dependența Europei de gazul natural rusesc, ne întrebăm dacă Rusia va înceta furnizarea gazelor, așa cum a făcut-o în Ucraina în anii 2000 din cauza problemelor legate de datorii.

Kapitonov consideră că este foarte puțin probabil ca acest lucru să se întâmple : „Ar fi un gest sinucigaș pentru Rusia să oprească furnizarea de gaze către Europa, având în vedere că Rusia depinde de aceste venituri”. Kapitonov subliniază că vânzările de gaze naturale în Europa reprezintă aproximativ „15% din totalul veniturilor din exporturi rusești”.

Mai mult, piața gazelor pe continent s-a schimbat în ultimul deceniu. Astăzi, subliniază Kapitonov, Europa este pregătită să înlocuiască complet gazul rusesc cu gazul natural lichefiat (GNL) de pe piețele globale.

Cum se vor schimba relațiile dintre Turcia și Rusia? Turcia și Rusia au o relație destul de complicată, care se poate schimba rapid, mai ales din punct de vedere militar. Țările susțin facțiuni opuse în Siria și Liba, însă au legături economice extrem de puternice.

Planificarea și construcția gazoductului TurkStream au fost oprite temporar atunci când Turcia a doborât un avion de vânătoare rusesc, în noiembrie 2015. După o perioadă de tensiune, restabilirea legăturilor diplomatice, în vara anului 2016, a servit drept preludiu la semnarea unui acord privind conducta, în luna octombrie a aceluiași an.

Lucrările de construcție au reluat oficial în mai 2017 și s-au încheiat în această lună. Potrivit lui Kapitonov „de ambele părți există persoane aflate la putere care pariază serios pe o alianță strategică între Rusia și Turcia. Este interesant de aflat însă dacă această alianță se va materializa?”.

Kapitonov consideră că „Turcia vede Rusia ca un aliat în relațiile sale politice cu Uniunea Europeană și lumea arabă, în timp ce, din punct de vedere energetic, Ankara începe să devină un hub al gazului. Controlarea fluxurilor de gaze poate aduce beneficii financiare semnificative pentru țară ”.

Kemal Kirisci, directorul proiectului Turcia la Brookings Institution, un centru de cercetare non-profit, a declarat pentru Euronews că „este în interesul Rusiei ca Turcia să poată continua să importe și să plătească gazul natural”. Kremlinul își propune, de asemenea, să mențină o relație cu Turcia, care „să îi permită, pe cât posibil, să îndepărteze Turcia de NATO și de Uniunea Europeană. Dar mai ales de NATO”.

Ce legătură are Ucraina cu toate acestea? Majoritatea experților sunt de acord că TurkStream face parte din planul Rusiei de a ocoli Ucraina, care este în prezent principala rută de tranzit pentru aprovizionarea cu gaze către Europa.

În 2014, Gazprom a încetat să furnizeze gaz Ucrainei din cauza unei datorii neplătite. Noile conducte de gaze din Rusia au avut efect asupra Ucrainei și asupra veniturilor legate de tranzitul gazelor naturale. Tranzit care a scăzut cu aproximativ 40% între 2011 și 2014, după intrarea în funcțiune a gazoductului Nord Stream 1, dar care în 2017 a revenit deja la nivelurile aproape anterioare Nord Stream 1.

Totuși, găsirea unor rute alternative a creat oportunități pentru Ucraina. Țara nu mai importă direct gaz rusesc din 2015. Importurile sale provin în schimb din Europa prin Slovacia, Ungaria și Polonia. La sfârșitul anului trecut, exact în momentul în care acordurile cu Rusia urmau să expire, ambele țări au finalizat mai multe contracte pentru a se asigura că gazul rusesc poate să treacă prin Europa.

Aceste contracte vor permite Ucrainei să obțină cel puțin 7 miliarde de dolari în plăți de tranzit din Rusia în următorii cinci ani. Acordul a liniştit temerile europene privind o întrerupere a aprovizionării cu gaz rusesc. CEO-ul Gazprom, Alexei Miller, a descris tranzacția drept „un mare pachet care a restabilit echilibrul de interese între părți”.

Sursa: euronews.com/ rador/ Traducerea: Cătălina Păunel

Trimite pe WhatsApp


Citește și:

populare
astăzi

1 Țiitoarea l-a înșelat pe Dragnea! Încornoratul și-a făcut bagajele și a părăsit casa cumpărată cu banii lui

2 Rusia, la granițele României? / Manevra președintelui nu mai pare atât de revoltătoare, nu-i așa?

3 Misterul anului / Cine este bărbatul căruia îi făcea sex oral țiitoarea în filmulețul trucat care l-a enervat pe…

4 Rusia, la granițele României? / Misterul vizitei intempestive în SUA a șefului SRI

5 „Dă-i în cap, omoar-o!” / „Planeta Moldova”, faza pe soacre