Destinul tragic al lui Ilie Balaci: de la oferta AC Milan la munca de mecanic

Fotbalul românesc comemorează opt ani de la momentul în care Ilie Balaci a încetat din viață, pe 21 octombrie 2018, la vârsta de doar 62 de ani. Fostul mare internațional a murit în propria locuință, suferind un infarct miocardic acut dublat de o insuficiență cardio-respiratorie. Moștenirea sa rămâne însă indisolubil legată de cea mai glorioasă epocă a Universității Craiova.

Recunoscut pentru viziunea sa excepțională, pasele decisive și un control al balonului care putea decide soarta oricărei partide, Balaci a fost pilonul central al „Craiovei Maxima”. Acea generație de aur a clubului din Bănie a reușit performanțe remarcabile pe plan european, transformându-l pe mijlocaș într-un idol etern pentru suporterii olteni, statut pe care și l-a păstrat și mult timp după agățarea ghetelor în cui.

O naștere cu două date și un drum început din pură întâmplare

Biografia legendarului fotbalist începe cu un detaliu birocratic inedit. Deși a venit pe lume pe 8 septembrie 1956, în documentele oficiale a fost înregistrat pe 13 septembrie. Conform publicației Fanatik , această decalare s-a produs deoarece mama sa, slăbită după naștere, nu s-a putut deplasa imediat la Starea Civilă pentru a declara copilul.

La fel de neobișnuit a fost și modul în care a ajuns pe terenul de fotbal. La vârsta de opt ani, planul său era să practice gimnastica. Într-o zi, așteptând un prieten care întârzia să apară pentru a merge împreună la sală, tânărul Ilie i-a observat pe frații Boldici. Aceștia mergeau spre terenul de antrenament al Universității Craiova. Mânat de curiozitate, i-a întrebat încotro se îndreaptă și a decis pe loc să îi însoțească. Talentul său nativ a ieșit imediat în evidență, propulsându-l rapid prin toate grupele de juniori. Astfel, la numai 16 ani și 11 luni, bifa deja debutul în prima echipă a Craiovei, deschizând un capitol istoric pentru sportul românesc.

Strălucirea sub tricolor și parcursul european de vis

Ascensiunea sa fulminantă din Bănie i-a adus rapid convocarea la prima reprezentativă. Avea doar 17 ani și șase luni când a îmbrăcat pentru prima dată tricoul echipei naționale, pe 23 martie 1974, într-o partidă amicală pierdută cu 0-1 în fața Franței, la Paris. Doi ani mai târziu, pe 6 octombrie 1976, reușea primul său gol pentru România, deschizând scorul în minutul 7 al victoriei cu 3-2 contra Cehoslovaciei, la Praga. De-a lungul carierei, a punctat de opt ori pentru echipa națională.

Apogeul său sportiv s-a consumat în sezonul 1982-1983. Cu Balaci în rol de dirijor și marcator — inclusiv într-un duel memorabil cu Fiorentina —, Universitatea Craiova a eliminat nume grele ale continentului, precum Bordeaux și FC Kaiserslautern, oprindu-se abia în semifinalele Cupei UEFA.

În aceeași primăvară a anului 1983, pe 16 aprilie, mijlocașul a oferit un adevărat recital la București, în preliminariile Euro 1984. România înfrunta Italia, proaspăta campioană mondială din 1982. Balaci l-a dominat categoric pe celebrul Claudio Gentile, un fundaș recunoscut pentru duritatea sa, reușind să-l dribleze în repetate rânduri. Tot el a livrat pasa decisivă din care Ladislau Bölöni a înscrisicul gol al întâlnirii, aducând o victorie istorică, scor 1-0.

Pedepsit să spele piese auto și blocat să plece la AC Milan

Relația dintre Balaci și conducerea clubului oltean a cunoscut însă și momente extrem de tensionate. În 1978, după un eșec pe teren propriu în fața formației Fortuna Düsseldorf, șefii Universității l-au scos țap ispășitor. Sancțiunea a fost drastică: suspendare pe termen nelimitat și detașarea la ITA Craiova, pe post de mecanic auto. Vedeta echipei a fost astfel forțată să lase gazonul pentru munca în atelier.

„Am fost trimis la munca de jos. Eram angajat la ITA Craiova. La ora şase dimineaţa plecam de acasă. Spălam pompe de benzină, de injecţie etc. Tot ce-mi ziceau oamenii de acolo, aia făceam!”, își amintea ulterior Ilie Balaci despre acel episod umilitor.

Un alt mare regret al carierei sale s-a consumat la începutul lui 1983. Evoluțiile sale fantastice au atras atenția gigantului italian AC Milan, care i-a pus pe masă un contract fabulos pentru acele vremuri. Deși jucătorul a semnat înțelegerea, autoritățile regimului comunist s-au opus vehement plecării sale din țară, spulberându-i șansa de a evolua la cel mai înalt nivel în străinătate.

„Mi-au oferit 200.000 de dolari pe sezon. Mi-au făcut cadou o geantă Gucci din asta cu care mergi la școală, că știau că sunt student. Plus patru șampoane din esență de trandafiri. Am semnat cu AC Milan, dar ce s-a întâmplat mai încolo, nu mai știu!”, rememora fostul internațional.

Accidentarea care a rupt totul și „răzbunarea” din Ștefan cel Mare

Declinul prematur al marelui fotbalist a început pe 21 februarie 1984, într-o deplasare pierdută de Craiova cu 0-1 pe terenul celor de la FC Baia Mare. O intrare dură a lui Grigore Arezanov i-a provocat lui Balaci o gravă ruptură de ligamente. Avea doar 27 de ani și se afla în vârful maturității sportive, însă acea lovitură i-a compromis definitiv cariera. În ciuda eforturilor disperate de recuperare, nu a mai putut atinge niciodată nivelul fizic și tehnic care îl consacrase.

Măcinat de problemele medicale și de conflictele cu oficialii din Bănie, Balaci a părăsit Universitatea. După o escală la Oltul Scornicești, a luat o decizie care a șocat suflarea olteană: s-a transferat la marea rivală, Dinamo București, mutare facilitată de Mircea Lucescu. Fostul mijlocaș a recunoscut mai târziu că acest pas a reprezentat și o formă de răzbunare față de modul în care fusese tratat de conducerea Craiovei.

Aventura sa în tricoul alb-roșu a durat aproximativ un an și jumătate, perioadă în care a marcat un singur gol. Ultimul său meci pe prima scenă a fotbalului românesc s-a disputat pe 13 decembrie 1987, într-o victorie a dinamoviștilor, scor 3-1, contra Oțelului Galați. S-a retras definitiv la doar 31 de ani, răpus de urmările teribilei accidentări de la Baia Mare.

Explorează subiectele:

Ilie Balaci Universitatea Craiova fotbal

Distribuie Distribuie Comentarii